Sofismul lui Lucifer

Vă rugăm să ne spuneți câteva cuvinte despre căderea primilor îngeri. Care a fost greșeala capitală a lui Lucifer?

Faptul că era atât de asemenea bunului Dumnezeu i-a dat lui impulsul acesta nefericit de orgoliu, de mândrie, să se creadă asemenea bunului Dumnezeu. Și ca să-i convingă pe ceilalți îngeri, a creat cel mai imbatabil sofism.

Sofismul este un fel de judecată filosofică care nu poate fi combătută logic. Nu poate fi combătută decât prin miracol. Și el s-a folosit de un asemenea sofism. A zis așa: „De ce credeți în Dumnezeu? Pentru că El este un mincinos. Nu trebuie să credeți în El”, în «El», cum i se spunea în cer. «El» de la Iahve.

Arhanghelul Mihail așa a și strigat: „Mi Ca El – Cine este ca Domnul”.

Deci, îngerii s-au revoltat și au zis: „Cum poți să spui așa ceva, nu-ți dai seama cât de nemernic ești?”. Și el a zis: „Nu, nu spune El că este atotdrept?”. „Da, și ce, nu este?”. „Păi, stai să vedem! Tot El spune că este și atotmilostiv”. „Și ce, nu este?”. „Păi, să vedem! Cum poate să fie în același timp și atotdrept și atotmilostiv? Pentru că dacă este atotdrept, pedepsește fără milă tot ce nu este drept. Nu-i așa?”. „Așa e!”, au zis îngerii. „Dar dacă este atotmilostiv, înseamnă că iartă ceea ce nu este drept. Deci nu este atotdrept. Deci ca să fie crezut de noi trebuie să fie sau una sau alta. Nu poate fi amândouă  deodată”. Și îngerii l-au crezut! Pentru că într-adevăr, logic, sofismul este imbatabil! Unii au mers pur și simplu din ascultare, că el era Voievodul acelor cete îngerești. Primele cete care l-au ascultat, au mers după el, au mers de partea lui și pe urmă au început să meargă și din ceilalți care ziceau: „Da, nu poate să fie și atotdrept și atotmilostiv, are dreptate!”.

 „Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte! Cine este ca Domnul?”

Și s-ar fi tot dus pentru că Dumnezeu nu intervine în forță. I-ar fi lăsat să aleagă, pentru că ăsta este darul dumnezeirii pentru toată creațiunea Lui. Când l-a creat pe om, coroana creațiunii, i-a zis: „Tu alegi! Ce alegi, aia-ți dau. Fii atent! Alegi răul, îți dau răul. Ți-l dau, că tu-l alegi! Alegi binele, îți dau binele”. Deci Dumnezeu n-a putut să intervină. A trebuit să-i lase pe ei să aleagă.

Și a venit Arhanghelul Mihail care le-a vorbit despre cunoașterea adevărată pe care a avut-o el despre bunul Dumnezeu. El știa că este atot -, atoate-, nu numai al milosteniei și al dragostei, ci și al dreptății. Și a spus: „Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte! Cine este ca Domnul?”. Adică este acesta, care v-a amăgit pe voi, este ca bunul Dumnezeu­? Și atunci îngerii s-au oprit. S-au oprit, dar n-au avut siguranța că ăla n-a avut dreptate: că Dumnezeu nu poate să fie și una și alta.

Tâlcuirea sofismului

Abia în Grădina Ghetsimani, când au văzut cum însuși Dumnezeu S-a înspăimântat de moarte, au înțeles atunci cât de mare este răul, că însuși Domnul când a văzut ce trebuie să plătească, pentru ca să șteargă urmele acestui păcat aruncat de diavol pe toată creațiunea Lui, a plâns cu lacrimi de sânge și a spus: „Doamne, dacă este cu putință să treacă de la Mine paharul acesta”. În momentul acela, îngerii și-au dat seama de intensitatea răului și toate cerurile au cântat atunci: „Într-adevăr rău este cel rău!”. Ei au văzut ce trebuie să pătimească însuși Creatorul în ipostază de Fiu, ca să acopere păcatul neascultării primelor făpturi omenești. Și și-au dat seama că este singurul care poate să fie și atotdrept și atotmilostiv.

„El singurul a putut să fie și atotdrept și atotmilostiv în același timp”

A fost atotdrept fiindcă a pedepsit cumplit, aruncând în iadul veșnic pe Adam și Eva cu toți urmașii lor. Și în același timp a fost milostiv pentru că a găsit mijlocul prin care să-i absolve totuși, să le șteargă păcatul prin însăși jertfa Lui personală, proprie, pentru că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, este însuși Dumnezeu. Și au zis: „Uite, El singurul a putut să fie și atotdrept și atotmilostiv în același timp”.

Deci a putut să facă lucrător miracolul, miracolul fiind singurul fel prin care Dumnezeu poate să domolească forța și vigoarea răului absolut și că, de fapt, Dumnezeu ne apără de cel rău prin puterea Lui de miracol, de minune, care șterge orice sofism, orice judecată care pare logică și dreaptă.

(Extras din cartea „Aspazia Oțel-Petrescu, Interviuri”, mănăstirea Paltin)