Doamna Raluca din Bârlad ne-a vizitat zilele acestea mănăstirea, cu o dorință imensă de a-i mulțumi Părintelui Justin pentru darurile făcute, în urma cărora și-a schimbat radical viața. După ce s-a închinat la mormântul și chilia Părintelui Justin, a făcut un mic dar bătrânelor din azilul mănăstirii noastre și ne-a împărtășit bucuria ei vizibilă și ne-a mărturisit cu lacrimi în ochi, acestea:

„Pentru mine Părintele Justin este cel mai mare mijlocitor către Dumnezeu. Orice i-am cerut, de când l-am cunoscut în rugăciune, mi-a împlinit cu foarte multă promptitudine. Pentru mine Părintele este ca lampa lui Aladin. Numai ce îi cer ceva și mă ascultă”.

După ce am rugat-o să ne dezvăluie și nouă, spre întărire, o astfel de întâmplare, ne-a relatat două situații, din multele bucurii ale sufletului ei frumos.

„Când am plecat acum de acasă, spre mănăstirile Petru Vodă și Paltin, am realizat că avem o defecțiune tehnică la mașină. Un mecanic ne-a spus că cel mai indicat este ca atunci când staționăm undeva, să nu oprim motorul mașinii, că altfel nu va porni de la cheie, ci împinsă și mai greu. Așa am și făcut. Însă, când am ajuns la mormântul Părintelui Justin, soțul meu a uitat și a oprit motorul. Am zis în sinea mea: Ei, sigur, ne va ajuta Părintele Justin să putem pleca.

Și, într-adevăr, după ce ne-am rugat la Părintele, unde simțim mereu multă mângâiere și alinare sufletească, motorul a pornit din prima, de la cheie, fără osteneală.

O altă situație a fost când îmi doream foarte mult să ajung să cunosc un părinte de la mănăstirea Petru Vodă, care mi-a mângâiat sufletul cu mărturisiri despre viețuirea Părintelui Justin. Dar când am întrebat la mănăstire de părintele, toți mi-au răspuns că acel părinte nu mai este de câțiva ani în mănăstirea Petru Vodă, fiind mutat în altă eparhie și că sigur nu am șanse să îl găsesc aici. Eu atâta mă rugasem Părintelui Justin să întâlnesc acel părinte, că am început să plâng de supărare. Dar nici bine nu ies pe poarta mănăstirii, că dau nas în nas chiar de acel Părinte, care, întâmplător… venise să se închine cu niște pelerini, fix în acea zi, la mormântul Părintelui Justin”.

Mulțumim pentru minunile împărtășite, ce reflectă îndrăzneala pe care Părintele nostru drag a dobândit-o la Dumnezeu și rugăm și pe ceilalți cititori să ne împărtășească astfel de mărturii despre Părintele Justin, spre slava Bisericii care lucrează prin sfinții ei. Puteți trimite pe adresa redacției: atitudini.pv@gmail.com sau la rubrica de comentarii de mai jos.