DIN CAMPANIA: Să reînviem duhul Sfinților Părinți!

Despre cei ce spun că nu este posibil să Îl vezi pe Dumnezeu

La aceasta nu numai că nu răspund nimic, ci, schimbându-și fața, își întorc privirile și se arată stingheriți, ca și cum ar fi auzit o blasfemie; după care luându-l de sus pe cel ce întreabă, și afișând cu fățărnicie o pretinsă blândețe, răspund dar nu cu acreală: „Cine ar îndrăzni să spună că L-a văzut pe Acesta sau că Acesta se vede în genere? Oprește-te! Căci «pe Dumnezeu», spune [Scriptura], «nimeni nu L-a văzut vreodată» [In 1, 18]. Câtă întunecime! Spune cine a spus aceasta! Spune-ne! «Fiul Cel Unul-născut, zice, Care este în sânul Tatălui, Acela ne-a spus»”.

Descoperirea Dumnezeirii

Adevărat grăiești și mărturia ta este adevărată, dar e împotriva sufletului tău. Căci dacă eu îți voi arăta pe Același Fiu a lui Dumnezeu spunându-ți că acest lucru e cu putință, ce vei spune? Fiindcă spune: „Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl” [In 14, 9]. Dar aceasta a spus-o nu cu privire la vederea trupului Său, ci cu privire la descoperirea Dumnezeirii Lui. Căci dacă am înțelege că același lucru s-a făcut prin vedere trupească, atunci L-ar fi văzut pe Tatăl și cei care L-au răstignit și scuipat; și așa nici o deosebire sau preferință nu va fi între necredincioși și credincioși, ci toți deopotrivă au dobândit și vor dobândi fericirea dorită. Dar nu așa stau lucrurile, nu așa, precum arată iarăși El Însuși vorbind cu iudeii și zicând: „Dacă M-ați fi cunoscut pe Mine, ați fi cunoscut și pe Tatăl Meu” [In 14, 7].

Că ne este cu putință a vedea pe Dumnezeu, pe cât stă în puterea omului a-L vedea, ascultă-L pe Însuși Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care zice iarăși:„ Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”[In Mt 5, 8]. Deci ce vei spune la aceasta?

Cel ce și-a curățat inima știe că Dumnezeu poate fi văzut

Dar știu, cel ce nu crede în bunătățile din mână și nu râvnește să le primească pe acestea, va trece la cele viitoare și, răspunzând, va zice: „Da, cu adevărat, cei curați cu inima vor vedea pe Dumnezeu; dar acest lucru se va petrece în veacul viitor, nu în veacul acesta.” De ce anume însă și cum va fi aceasta, iubitule? Căci dacă ai spus că Dumnezeu e văzut prin inima curată, negreșit atunci când va veni curăția, acesteia îi va urma și vederea. Și dacă ai fi curățit-o cândva pe aceasta, ai fi cunoscut că sunt adevărate cele zise; dar fiindcă n-ai pus acest lucru în inima ta [FA 5, 4], nici n-ai crezut că e adevărat, de aceea ai disprețuit și curăția și ai ratat și vederea.

Căci dacă aici este curăția, aici va fi și vederea; iar dacă spui că vederea este după moarte, vei pune negreșit și curăția după moarte, și așa se va face că nu vei vedea niciodată pe Dumnezeu prin aceea că după mutarea dincolo nu va fi în tine nici o lucrare prin care să găsești curăția.

Dar și Domnul Însuși ce spune? „Cine Mă iubește pe Mine va păzi poruncile Mele, și Eu îl voi iubi pe el și Mă voi arăta lui” [In 14, 21]. Deci când se va face arătarea Lui? Aici sau în veacul viitor? Evident că aici. Căci acolo unde este păzirea întocmai a poruncilor acolo este și arătarea Mântuitorului, și după arătare vine și iubirea desăvârșita.

Fiindcă dacă nu vine aceasta, nu putem nici crede în El, nici să-L iubim așa cum trebuie; căci scris este: „Cine nu iubește pe fratele său pe care-l vede, cum Îl poate iubi pe Dumnezeu pe care nu-L vede?” [1 In 4, 20].

(Simeon Noul Teolog – Scrieri I, p.238-239)