Cel ce zice că este fără de slavă deșartă dar osândește faptele fratelui său, se află în mare înșelare, spun Părinții. Să ascultăm cum marele Avva Ammona a acoperit păcatul fratelui desfrânat, cunoscând că mai mare urâciune este înaintea lui Dumnezeu osândirea aproapelui decât păcatul în sine.

Din Pateric

A venit odata avva Ammona sa guste ceva intr-un loc si era acolo unul care avea nume rau. Si s-a intamplat de a venit o femeie si a intrat in chilia fratelui celui ce avea nume rau. Deci, afland cei ce locuiau in locul acela s-au tulburat si s-au adunat ca sa-i goneasca pe el din chilie. Si cunoscand ca episcopul Ammona este in locul acela, venind l-au rugat sa mearga impreuna cu dansii. Si intelegand fratele, luand femeia, a ascuns-o intr-un chiup mare. Si pana sa vina norodul, a vazut avva Ammona ceea ce se facuse si pentru Dumnezeu a acoperit lucrul. Si intrand, a sezut deasupra chiupului si a poruncit sa se caute toata chilia. Deci, dupa ce au cautat si nu au aflat pe femeie, a zis avva Ammona: ce este aceasta ? Dumnezeu sa va ierte ! Si rugandu-se, a facut pe toti sa se duca si apucand de mana pe frate, i-a zis: ia aminte de tine, frate ! Si aceasta zicand, s-a dus.

De asemenea Sf. Ioan Gură de Aur mustră pe cel ce vădește păcatele aproapelui său:

„Vezi dar că Hristos nu ne oprește să judecăm pe alții, ci ne poruncește să scoatem mai întâi bârna din ochiul nostru și apoi să îndreptăm păcatele celorlalți? Fiecare cunoaște mai bine păcatele lui decât pe ale altora; fiecare vede mai bine păcatele cele mai mari decât pe cele mai mici; și fiecare se iubește mai mult pe el decât pe altul. Deci, dacă o faci pe grijuliul, fii grijuliu mai întâi cu tine însuți, unde păcatul este și mai vădit și mai mare. Iar dacă nu ești grijuliu cu tine însuți, apoi lămurit lucru este că și pe fratele tău nu-l judeci pentru că te îngrijește soarta lui, ci pentru că-l urăști și vrei să-l faci de ocară. Dacă aproapele tău trebuie judecat, apoi s-o facă unul care nu are astfel de păcate, nu tu.”