Azi, noi suntem moderni. Sf. Scriptură a rămas prin mașina numărul cutare… Pregătirea noastră duhovnicească însă stă în deplina sărăcie. Cu cât lumea adună mai multă avere ca să-și poată întreține viața, cu atât monahul trebuie să se pregătească de sărăcie cât mai multă, să nu aibă bagaj, să nu aibă casă, avere și lucruri multe. Să rămână la sărăcia cu care s-a născut, să fugă de duhul agonisirii, care se luptă împotriva sărăciei!

E mare lucru viața primelor secole primare ale creștinismului, lupta creștinismului cu păgânismul. Și azi este aceeași mișcare, același sistem, aceeași forță de luptă împotriva creștinismului, aceeași luptă în sec. II, aceeași luptă în secolul XXI, luptă cu toate forțele împotriva diavolului. De aceea o legendă spune cum s-a născut diavolul. Păi, cum s-a născut? Dumnezeu, după ce a făcut lumea, a lăsat-o în seama îngerilor. Și unii îngeri au căzut în păcatul mândriei. Și așa s-au născut demonii. Și acum la fel, acest veac, prin toată păcătoșenia lui, mereu naște demoni… Și noi ne mirăm: „Măi, dar de ce este atâta rău în lumea asta? Parcă înainte nu era așa”. Nu era așa, pentru că înainte lumea trăia într-o rânduială de ordine creștină. Avea altă concepție despre lume, despre Dumnezeu. Acum, în evul acesta modern, se înmulțesc și demonii și răul în lume.

Noi suntem cei care generăm răul în lume și dăm forță celui rău. De altfel, când sfârșește monahismul sfârșește și creștinismul. Și parcă a început monahismul să intre o fază nu chiar de putrefacție… dar într-un fel de mucegai. Când doarme omul de la 5-6 ore, 10 ore, atunci prinde un fel de mucegai.

(Continuarea în revista Atitudini Nr. 80)