STAREȚUL SILUAN DIN NEW MEXICO: TRĂIREA CATOLICULUI DIFERĂ DE CEA A ORTODOXULUI

Părinte, când am mers odată la Ierusalim, erau și catolici care intrau în Sf. Mormânt și se rugau lângă mine. Și tot timpul mă întrebam: „Oare cum Îl percep ei pe Dumnezeu?”.

Nu putem ști ce se întâmplă în sufletele celorlalți. Am cunoscut catolici care erau oameni profunzi. Nu judecăm nimic în afara Bisericii Ortodoxe. Știm că la noi e harul și unde este Hristos. Știm că este în Biserica Ortodoxă. Din punctul acesta de vedere, nu trebuie să avem nicio îndoială, în special, când vedem alți călugări, maici catolice rugându-se. Mi-ar plăcea să cred că și lor le atinge Dumnezeu sufletul și că rugăciunile lor sunt plăcute lui Dumnezeu. Nu știu dacă v-am spus, dar înainte de a deveni ortodox până acum câțiva ani și eu am fost catolic.

Știu că modul de a se ruga al catolicilor este diferit de cel al ortodocșilor și legătura noastră, relația cu Dumnezeu e diferită. În Ortodoxie vorbim de o adâncime sufletească, de care nu pot să spun că cei catolici nu sunt conștienți. Catolicii, în schimb, tind să fie foarte psihologici. Deci, când se roagă, au un fel de filtru în relația lor cu Dumnezeu. Și spontaneitatea asta care este în lumea noastră ortodoxă lipsește cu totul din cea catolică. Relația cu Dumnezeu nu e o relație emoțională, ci este ceva ce ne atinge profund în suflet, este o taină. Iar bucuria pe care o avem noi, ortodocșii, e foarte diferită de starea lor de fericire.

În catolicism, am observat că fericirea asta tinde să devină foarte superficială. În Ortodoxie, de fapt, clădim o fundație foarte solidă înlăuntrul sufletului, datorită accentului pe care-l punem asupra pocăinței. Catolicii nu prea vorbesc de pocăință, ci de un fel de reparare a păcatelor lor, punând accent asupra vinei și a rușinii. Și ei cred că aceasta e pocăința, în timp ce la ortodocși, pocăința este ceva foarte personal, este relația noastră cu Dumnezeu ca persoană și nu ca sistem. Chiar dacă au această abordare atât de scolastică, sunt catolici care străpung acest scolasticism și năzuiesc la Dumnezeu. La ei există un fel de teorie, că dacă ajungi la Sf. Mormânt, capeți un fel de indulgență asupra păcatelor și că dacă ai fost la Sf. Mormânt, probabil vei sta mai puțin în purgatoriu. Din nefericire, aceasta e mentalitatea multor catolici. Deci, există niște tranzacții, așa, legale, între creștin și Dumnezeu.

(Fragment preluat din revista ATITUDINI NR. 77)