Părintele Siluan din New Mexico: Legătura dintre duhovnic și ucenic


Părinte Siluan, la noi în mănăstire, când trăia Părintele Justin, orice greutate era rezolvată foarte simplu. Erai convins că răspunsul părintelui vine de la Dumnezeu, dar de câțiva ani au apărut foarte multe probleme mari și în lume și în mănăstire. Sunt foarte mulți oameni duhovnicești, dar fiecare are un alt răspuns și foarte diferit.

Regele David spune în Psalmi că dacă avem pace în inimă, acesta este un indicator că suntem pe calea lui Dumnezeu. Dacă cineva ne dă un răspuns și noi rămânem la fel de agitați în inimile noastre, ar trebui să fim foarte rezervați la răspunsul pe care l-am primit. Mântuitorul a spus: „Vreau să-ți dau pace în suflet”. Nu vrea să ne dea medicamente care să ne îmbolnăvească și mai rău, chiar și dacă apar așa, nepotriviri, în părerile părinților îmbunătățiți. Ei sunt ca doctorii care pot da rețete și tratamente diferite pentru aceeași boală. Unii doctori spun să iei medicamentul ăsta, alții spun să iei medicamentul celălalt. Alții spun: „Nu lua medicamente, ia mai bine plante!”. Și fiecare funcționează. În general, trupul răspunde în mod diferit. Un duhovnic adevărat îți spune: „Încearcă asta, fă asta”. Noi vedem apoi ce se întâmplă. Dacă sufletul se vindecă sau problema se vindecă, înseamnă că vom continua cu medicamentul dat de părintele acela. Dacă boala se înrăutățește, înseamnă că trebuie să schimbăm rețeta, medicația.

Ortodoxia este medicament, este un leac, nu e ca la catolici: „Fă așa și așa!”. Ortodoxia este o legătură între oameni, este o relație între tine și duhovnicul tău sau starețul, stareța ta. În tradiția ortodoxă ar fi bine să le ai pe toate într-un singur om, ca să putem deveni o singură minte și o singură inimă. E ca și cum un bolnav s-ar duce la doi doctori diferiți. Unu-i spune una și altul îi spune alta. De obicei, bolnavul devine și mai bolnav, se îmbolnăvește și mai tare. Dar dacă ai un singur doctor și acela te cunoaște, atunci îți dă un medicament și vede cum te simți și în caz că nu funcționează medicamentul, tot el este acela care-l și schimbă. De obicei, avem o mare întrebare: ce facem într-o anumită situație, ce facem în alta? Un duhovnic foarte bun va fi preocupat de vindecarea sufletului tău. El nu va fi interesat să-ți dea răspunsul potrivit, un răspuns bun. La catolici, e foarte important să fii bine. Dar la ortodocși, important este să fii bun, să avem o inimă în care se reflectă Hristos și aceasta este o cale mult mai dificilă, pentru că dacă ai numai legi care-ți vin de sus, care-ți spun: „Fă asta sau cealaltă…”, dezvoltăm un fel de dreptate falsă și avem impresia că suntem buni în fața lui Dumnezeu, când de fapt suntem foarte departe de El.

Părintele Sofronie a spus același lucru: „E foarte ușor să-ți stabilești tu reguli, dar e mult mai greu să-ți dezvolți un simțământ fin al discernământului”. Referitor la întrebările acestea mari de care spuneați, cu părinți duhovnicești care dau răspunsuri diferite, ar trebui să ne asumăm noi înșine responsabilitatea și să avem acest discernământ: ceea ce trebuie să știu eu, ceea ce e bun pentru mine. Nu trebuie să mergem orbește la doctor. Dacă vedem că ne este rău mai mereu și nu ne vindecăm, bineînțeles că ne ducem la alt doctor.

Da! Ar fi frumos să fim una în Dumnezeu, în Hristos. Auzim foarte des oameni care dau răspunsuri diferite la întrebări, dar ar trebui să folosim discernământul, să ne dăm seama care răspuns e cel mai apropiat de Evanghelia lui Hristos, care să ne aducă în lumina harului lui Dumnezeu, a tuturor roadelor Duhului. Dacă avem toate aceste daruri ale Duhului Sfânt, înseamnă că suntem pe calea cea bună.

În istoria bisericească, se cunosc multe cazuri de Sfinți Părinți cu opinii diferite: Sf. Ioan Hrisostom, Sf. Chiril al Alexandriei. Era un conflict între ei. Trebuie să ne găsim locul în care ni se odihnește sufletul.

(Fragment din Revista Atitudini Nr. 77)


Post a Comment

(required. But it will not be published)