IMPRESII DESPRE MARII TEOLOGI: PR. DUMITRU STĂNILOAE ȘI PR. ILARION FELEA

Părinte, în pușcărie ați stat în preajma multor personalități culturale si duhovnicești. Cine v-a impresionat mai mult?

Părintele Stăniloae… Eu am stat cu el și la pușcărie și după aceea am stat împreună cu el, săptămâni și luni de zile până la moartea lui. Nu doar pentru că avea nevoie să facem împreună Sf. Maslu, dar el mi-a spus multe lucruri din viața lui intimă. El a zis despre ecumenism că este „erezia cea mare a secolului”. Când eram la Antim și venea cineva proaspăt absolvent care avea școală multă, dar nu avea practică liturgică, eu îl învățam să facă Liturghia. Cine eram? Un nimeni, dar trebuia cineva să-i învețe. Și am învățat, poate, zeci de vlădici și mi-au fost fii duhovnicești și Antonie și Teodosie. Pe Bartolomeu Anania l-am cunoscut de când eram puișor, pentru că eu am fost făcut prima dată ierodiacon și ieromonah la Govora. Pe atunci era mănăstire de călugări, nu de maici și starețul meu știind că Bartolomeu e orfan și sărac, l-a dat și la școala primară și la liceu și la Medicină. Tot el l-a sprijinit să ajungă președintele mediciniștilor din Cluj, iar eu l-am adăpostit și l-am ascuns mult timp când era prigonit de securiști.

L-ați cunoscut pe părintele Ilarion Felea?

Da, are cărțile cele mai bune pentru studenții teologi.

Dar nu prea e cunoscut…

Păi, nu e cunoscut că nu a avut cine să-l susțină.

Spuneți-ne câteva cuvinte despre părintele Ilarion Felea.

În Ardeal, ortodocșii au fost persecutați cel mai mult. Imperiul austro-ungar prin generalul Mariei Tereza a dărâmat cu tunul 350 de mănăstiri și biserici. Părintele Felea și alți profesori de teologie au apărat cel mai bine și au arătat ce a fost Biserica Ortodoxă până la 1700 și ce a devenit când au trecut ortodocșii uniți la catolici.

Vă dați seama cine e papa? Actualul și fostul papă sunt amândoi din sinagoga satanei, au dat anatema de câteva ori peste ortodocși. Mândria i-a făcut să facă toate greșelile și cu Filioque și cu beatificarea papei. De atunci a început discordia între noi. 1054 de ani n-a fost discordie între Apus și Răsărit. La ce spuneți voi „conștiință”?

DESPRE CONȘTIINȚĂ ȘI SMINTEALA DIN BISERICĂ

La glasul lui Dumnezeu din om.

Da. Deci „con” înseamnă „împreună cu Dumnezeu”. Când Dumnezeu a avut convorbirea cu diavolul, el a intrat în toată lumea ca să zăpăcească oamenii. Diavolul i-a spus lui Dumnezeu: „Vezi că Iov nu te ascultă cu nimic. Ia, lasă-l pe mâna mea!”. „Îl las pe mâna ta, dar să nu te atingi de sufletul lui, de conștiință”. Ori, acum în zilele noastre se va trece și peste asta.

Ce vreți să spuneți, părinte?

Orice ni se va face cu forța, poate fi anulat de Dumnezeu prin tainele Bisericii.

Părinte, cum să facem să nu ne smintim de căderile clericilor?

Am auzit că părinții de la Sihăstria au retipărit Pidalionul și se apără cu el. N-ați auzit niciodată că la strană se învață mai multă teorie decât la Teologie? Atunci când cineva slujește altfel decât spune Duhul Sfânt, nu mai slujește el, Hristos face Liturghia.

Harul mai lucrează?

În el, nu.

MĂRTURISIRE FĂRĂ BRAVURĂ

Dar pentru noi, cei care suntem în biserică?

Da, pentru noi, Hristos slujește în locul lui. Când Petru a spus așa: „Dacă toți te vor părăsi, eu, nu”, el a bravat. Prima dată unde s-a răspândit creștinismul?

În Iudeea.

Da. Prima dată numele de „creștin” a luat naștere în Antiohia, deci, în Răsărit. Pe urmă, în Miazănoapte când s-a făcut așa-zisul Imperiu Roman de Răsărit. La Apus, nu propovăduirea a sporit numărul creștinilor, ci sângele martirilor. „Sângele martirilor este sămânța creștinismului”. Dar în Africa și în sud, împărații romani nu erau interesați ce se întâmplă. În sud, creștinii s-au înmulțit fără nicio persecuție. La un moment dat, și-au zis: „Suntem aici așa de mulți, dar nu avem niciun martir, nicio muceniță”. Și atunci le-a fost rușine și câțiva s-au dus la Roma și s-au afișat că și ei sunt creștini. Și sigur că au fost uciși. Atunci conducea tot creștinismul Biserica din Ierusalim, nu cea din Roma și nu i-a recunoscut ca martiri. I-a excomunicat ca membri ai Bisericii.

Jertfa lor nu a fost valabilă?

Nu, pentru că au făcut-o din bravadă ca Petru. Când ești prins, nu te lepezi. Dar nu te duci tu singur să te sinucizi. Aceia s-au dus singuri la moarte numai din mândria ca să aibă și ei mucenici. Ieri, alaltăieri, mi-au adus unii care au ridicat o mănăstire o cruce în care erau încrustate zeci de sfinte moaște și o bucățică din Crucea Mântuitorului. Și eu le-am spus: „Fals, fals, fals”.

Deci, părinte, cum trebuie să ne mărturisim credința?

Am spus: „Nu bravați!”. Ce a spus Mântuitorul samarinencei Fotini? „Voi, iudeii, spuneți că rugăciunea e primită când o faceți în Ierusalim. Dar va veni vremea când nu ne vom ruga nici în Ierusalim” – nici în biserici, nici în obște – „ci numai în Duh și Adevăr”. Creștinii care s-au coborât în catacombe , ca să fugă din calea prigonitorilor, au greșit?

Nu. Dar au fost timpuri și timpuri.

Nu spune Mântuitorul că vor fi strâmtorări și chinuiri mult mai grele? Dacă un împărat roman prindea un bărbat că e creștin, îi lua piciorul drept și-l lega de o cămilă, apoi mâna dreaptă de altă cămilă și îl sfâșia în două. Acum vor fi chinuri și mai mari pentru că va fi sufletul sfâșiat în două, nu trupul. Când trupul e sfâșiat în două, durerea nu durează decât 3 secunde, pe când în clipa în care Maica Domnului a fost despărțită de Mântuitorul durerea ei a durat de la chinuirea și omorârea Lui până la Înviere. Iar după Înviere, când Maica Domnului auzea că se vorbește de rău de Mântuitorul, pătimea din nou.

Și sfinții mucenici s-au dus la Roma să-l învețe pe Nero dreapta credință și jertfa lor este cinstită.

Da, dar cei care s-au dus să învețe pe păgâni, aceia n-au bravat. Sf. Ap. Andrei cel dintâi chemat s-a dus la un rege dac și i-a spus: „Voi vă numiți dacii nemuritori. Abia eu vă învăț ce înseamnă nemurire”. Și el i-a încreștinat pe daci. Spune Sf. Ap. Pavel că sunt mulți învățători, dar părinte este numai acela care te-a adus la Hristos prin Botez. Deci, părintele neamului românesc este numai Sf. Ap. Andrei, nu altul.

 RUGĂCIUNE ÎN TREI ETAPE

 

Îi transmiteți un cuvânt părintelui Atanasie Ștefănescu de la Corabia, cu care ați stat în temniță la Aiud și care este acum la noi?

Spuneți-i așa: „Ne rugăm toți și sfințiile voastre și un «handicapat» ca mine cu o rugăciune în trei etape: «Binecuvântat ești, Doamne, învață-ne…», «Binecuvântat ești, Doamne, înțelepțește-ne…», «Binecuvântat ești, Doamne, luminează-ne…», pentru că Dumnezeu a făcut totul în etape. Când a fost botezat Mântuitorul, ce a spus Tatăl? „Acesta este Fiul Meu iubit întru Care am binevoit”. Abia la Schimbarea la față a spus: „Pe Acesta să-L ascultați”.

Prima dată, Dumnezeu i-a făcut sfinți pe cei șapte tineri din Efes, atunci când ei au fost închiși prin faptul că nu aveau aer, dar abia după 200 de ani Dumnezeu le-a arătat creștinilor că ei au înviat. Deci, Dumnezeu creează în etape. Dumnezeu să ne învețe, să ne înțelepțească, să ne lumineze! Amin.

(Articol apărut în Revista Atitudini, Nr. 77)