P. Siluan din New Mexico despre Sf. Siluan Athonitul


 

Ieromonahul Siluan din New Mexico: frumusețea lui Hristos, a virtuților

Sf. Siluan spune că atunci când pierdem harul, trebuie să trăim ca și cum am avea încă, harul. De fapt, Dumnezeu vrea să vadă cât de credincioși îi mai suntem. Nu ne va încredința niciodată lucruri mari dacă vede că nu putem să le gestionăm nici pe cele mici. Îți dau, spre exemplu, o bucățică de aur. Noi o ținem și Dumnezeu se uită la ce facem noi cu aurul, exact ceea ce spune și Mântuitorul în Evanghelie. De obicei, când primim o bucățică de aur, suntem foarte entuziasmați, dar după aceea, uităm de importanța a ceea ce deținem. Dar dacă gândim în felul următor: „Aa, am o bucățică de aur, deci am o responsabilitate față de acest lucru!”, vom dori să creștem în tot ceea ce facem de dragul lui Dumnezeu, spre slava lui Dumnezeu.

Sf. Siluan:  „Dacă iubești oamenii, Dumnezeu îți va da și această liniște”

Dar adevărată luptă este cum ținem această trezvie. Dacă ne-am gândi că aceasta-i ultima noastră zi, oare cum am trăi atunci? Bineînțeles, că prima dată, ne-am cere iertare de la toată lumea sau cum a spus Sf. Siluan, greșim întotdeauna, pentru că nu trăim potrivit Evangheliei. Nu avem niciodată în fața ochilor noștri acea frumusețe a Crucii, frumusețea lui Hristos, a virtuților. Să nu uităm de frumusețea unei vieți curate, pentru că aceasta ne va ține trezvitori sau cel puțin ne va aprinde râvna! De aceea, Sfinții Părinți spun: „Doamne, dă-mi să-mi văd păcatele mele”, pentru că de obicei, când vedem câte lucruri ne lipsesc, atunci ne dăm seama cât de mare e Dumnezeu. Și în felul acesta, Dumnezeu ne va aprinde râvna.

În cazul meu, amintirea morții mă ajută foarte mult, căci dacă ar fi aceasta ultima mea oră, oare cum aș trăi? Fiecare om își poate găsi răspunsul. Și răspunsul pe care-l găsim astăzi, poate să nu fie potrivit și pentru ziua de mâine, însă întotdeauna trebuie să-L rugăm pe Mântuitorul: „Doamne, ajută-mă! Ajută-mă să găsesc râvna asta!”. Dacă avem această trezvie, avem de fapt, totul!

Deci, liniștea și rugăciunea sunt foarte importante. Sf. Siluan a fost unul dintre cei care a experimentat această liniște. Mulți l-au întrebat: „Cum poți să faci asta și să fii și iconom peste 2000 de oameni? Cum poți să vorbești de liniște, când ești un om atât de ocupat?”. Iar el a răspuns: „Dacă iubești oamenii, Dumnezeu îți va da și această liniște”.

Dumnezeu este mai mare decât inimile noastre

Întrebarea este cum să rămânem în inimile noastre, căci problemele apar atunci când staționăm în mintea noastră. Sfinții Părinți vorbesc mult de complacerea în gânduri, fiindcă lupta în viața duhovnicească începe cu gândurile. Totul pornește de la gânduri înainte ca o patimă să se înrădăcineze cu putere în noi. Trebuie să fim cu foarte mare trezvie, pentru că staționatul în gânduri nu ne poate duce nicăieri. Patimile precum: mânia, mândria, când se află în noi, de fapt, ne împiedică să-L vedem pe Dumnezeu.

Înțelepciunea în viața duhovnicească este acolo unde se regăsește în noi această energie dumnezeiască. Deci, este în capul nostru sau în inima noastră? Atunci când se află în cap suntem întotdeauna temători, neliniștiți și totul în lumea asta ni se pare dificil. Dar când energia se află în inimă, cucerim sau reușim să trecem cu bine peste aceste lucruri, pentru că Hristos este mai mare decât orice în lumea aceasta.

Sf. Ioan spune că Dumnezeu este mai mare decât inimile noastre. Dacă ne-am da seama cu adevărat ce-i în inima noastră, n-am dori niciodată să părăsim locul acela. Avva Macarie spune că în inimile noastre sunt demoni, sunt forțe ale răului, dar în același timp spune că este și Dumnezeu, Maica Domnului și sfinții îngerii. De fapt, ne dăm seama că bătălia se dă între bine și rău, între întuneric și lumină, deci nu e undeva în afara noastră. Lupta e în interiorul nostru, mântuirea lumii e în înlăuntrul nostru.

„Dacă oamenii nu s-ar mai ruga atunci lumea aceasta nu ar mai avea niciun sens”

Dacă vedem puterea lui Hristos în fiecare persoană, deja participăm la răstignirea Mântuitorului. Ar trebui să ne punem viața și pentru dușmanii noștri și să știm că nu avem de ce să ne temem, să depășim chiar și frica de moarte. Iar, înțelepciunea vieții călugărești este să păstrăm vie această taină în inimile noastre. E foarte simplu și de obicei, o găsim comprimată în câteva pagini ale cărților. Cuvintele Mântuitorului sunt foarte puține, dar Sfinții Părinți le-au lărgit, le-au înmulțit în sute de volume, pentru că ei vorbeau din plinătatea inimii. Deoarece Sfinții Părinți aveau această profundă experiență a lui Hristos, ei au fost capabili să explice din ce în ce mai mult și mai cuprinzător acest lucru. Aceasta este de fapt, lupta: să ne reîntoarcem la simplitatea Mântuitorului, să trăim în simplitatea Evangheliei și să ne dăm seama că noi, ca niște ființe căzute, am devenit foarte complicați.

De multe ori, ne întrebăm: „Ce face rugăciunea mea?”. Sunt un mic suflet într-o mănăstire din nordul României. Cât contez eu în lume? Dar nu știm puterea rugăciunii. De fapt, ea ține lumea aceasta în viață. Sf. Siluan zicea: „Dacă oamenii nu s-ar mai ruga atunci lumea aceasta nu ar mai avea niciun sens”. Cu adevărat, trebuie să ne luăm curaj din asta, că rugăciunile noastre chiar funcționează. Și chiar dacă nu vedem rezultate, Dumnezeu știe cât de necesare sunt ele[1].

[1] Cuvânt rostit în trapeza mănăstirii de maici Paltin Petru-Vodă, februarie 2022, de către Ierom. Siluan, stareț al Mănăstirii Sf. Arh. Mihail și Gavriil, Canones, New Mexico, USA.

(Fragment din Revista Atitudini Nr. 76)


Post a Comment

(required. But it will not be published)