Acasă » Sfântul şi Marele Sinod Panortodox

Posts Tagged 'Sfântul şi Marele Sinod Panortodox'


IPS Ierotheos Vlachos – Cateva concluzii dupa Sinodul din Creta: acest Sinod este foarte problematic din punct de vedere al teologiei și eclesiologiei ortodoxe.


article_23215La scurt timp DUPĂ ”Sfântul și Marele Sinod”

Înaltpreasfințitul Mitropolit al Nafpaktosului și Agios Vlasios, Ierotheos.

Cu puține zile înainte de convocarea ”Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe”, așa cum a fost acesta caracterizat în ultimii ani, am scris un articol în care mi-am prezentat opiniile despre acest Sinod. La fel, după convocarea Sinodului, voi consemna primele mele observații care nu sunt rezultatul unor speculații, ci al propriei mele percepții, fără să epuizez acest subiect vast.

  1. Felul cum este evaluată lucrarea Sinoadelor

”Sfântul și Marele Sinod” și-a încheiat lucrările și a intrat în viața Bisericii și în istoria ei, de care va fi și judecat. Istoria este cea care îi va conferi și denumirea reală, deoarece știm că unele Sinoade, cu toate că au fost caracterizate ca ecumenice, în cele din urmă au fost respinse de alte Sinoade ulterioare, după cum, de asemenea, unele Sinoade, deși au fost convocate ca locale, au dobândit caracter ecumenic. Acest lucru se datorează hotărârilor pe care le-au luat și acceptării sau nu a acestora de către pliroma Bisericii.

Îndeobște, Sinoadele sunt judecate de cei care au minte luminată și experiența vederii lui Dumnezeu, pentru că aceștia constituie conștiința Bisericii care priveghează, ca unii ce au ”mintea lui Hristos” (I Corinteni 2: 16).

Poate unii ironizează cele despre luminare și îndumnezeire, dar în fapt aceasta este baza vieții ortodoxe, așa cum tâlcuiește cu dumnezeiască insuflare Sfântul Dionisie Areopagitul în textul ”Despre Ierarhia bisericească” și așa cum evidențiază toți Părinții Bisericii.

Este un fapt constatat de întreaga tradiție ortodoxă scripturistică și a Părinților că premisele autentice ale unui Sinod sunt tradiția isihastă și niptică a membrilor acestuia și autentica viață empirică a acestora. La primul Sinod apostolic de la Ierusalim, Apostolii au avut încredințarea să spună: ”căci părutu-S-a Duhului Sfânt și nouă” (Fapte 15: 28). Înțelegeau lucrarea Duhului Sfânt nu în rațiune, ci în inimă, după cum exprimă această experiență Apostolul Petru, când scrie: ”omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu” (I Petru 3: 4). Apostolul Pavel, în epistolele sale scrie despre acei oameni care sunt călăuziți de Duhul Sfânt și simt în inimă strigătul înfierii, psalmii și laudele și cântările duhovnicești, împreună-mărturia Duhului Sfânt (Romani 9: 15-16, Galateni 4: 6, Efeseni 3: 16-19, Efeseni 5: 18-19, Coloseni 3: 16). Această experiență apostolică a Duhului Sfânt au avut-o Sfinții Părinți, sau cel puțin majoritatea celor care au participat la Sinoadele Ecumenice, așa cum este consemnat în Canonul I al Sinodului V-VI Ecumenic.

În acest canon, după ce sunt menționați ”sfinții și fericiții Părinți” ai Sinoadelor Ecumenice de până atunci, în continuare este scris: ”credința tuturor bărbaților care au strălucit în Biserica lui Dumnezeu și care au fost luminători în lume, având într-înșii cuvântul vieții, să fie ținută cu tărie”. Când canonul scrie că Sfinții Părinți erau ”luminători în lume”, care au avut ”cuvântul vieții”, se înțelege că au avut experiența luminătoare și de Dumnezeu văzătoare, și aceasta este credința sigură, pe care trebuie să o păstrăm și să o punem în aplicare.

Acest lucru îl avea în vedere părintele Ioannis Romanidis și scria: ”Premisa de bază nu doar a Sinoadelor Ecumenice, dar și a Sinoadelor Locale este că aceia care se întrunesc în Sinod Local sau în Sinod Ecumenic sunt oameni care se află cel puțin în stare de luminare. Însă starea de luminare nu începe când spun rugăciunea de inaugurare a unui Sinod Ecumenic. Nu atunci începe luminarea. Așa că unii ortodocși fundamentaliști, nu știu cum să descriu acest lucru, și-i imaginează pe episcopii din istorie ca pe episcopii de azi, care habar n-au de dogme, dar au dogmatiști pe lângă ei, adică consilieri care îi consiliază cu privire la dogme”.

În acest sens nici un Sinod nu se suprapune Bisericii, ci exprimă viața și cugetul Bisericii, adică experiența și teologia Sfinților și este judecată de către aceștia. De altfel, este cunoscut cuvântul Apostolului Pavel: ”Au nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea?” (I Corinteni 6: 2).

Citind Actele Sinoadelor Ecumenice observăm peste tot că este folosită expresia ”următori Sfinților Părinți”. Patriarhii Răsăritului în 1848 au subliniat că păzitorul Credinţei este însuşi trupul Bisericii, adică poporul însuşi”. Și, desigur, prin cuvântul ”popor” nu se înțelege orice om care încearcă să judece lucrurile după rațiunea și perspectiva sa ideologică, ci aceia care au mintea lui Hristos, pentru că, potrivit Sfântului Dionisie Areopagitul, poporul ortodox este ”ceata de Dumnezeu văzătoare” din Biserică, adică cei îndumnezeiți, sfinții.

Prin urmare, după cum este scris în ”Sinodiconul Ortodoxiei”, umblăm ”după învățăturile Sfinților de Dumnezeu insuflați și după cugetul cel binecredincios al Bisericii”, cu alte cuvinte, învățăturile de Dumnezeu insuflate ale Sfinților sunt strâns legate de cugetul Bisericii. Continue Reading »



Scrisoarea deschisă a unor Părinți Aghioriți către Chinotita Sf. Munte în privința Sinodului din Creta


sf munteSfântul Munte 20/6/2016 (3/7/2016)

Duminica Părinților,

Mărturisitorilor, Cuvioșilor, Ierarhilor și Mucenicilor Aghioriți

Scrisoarea deschisă a unor Părinți Aghioriți

Către:

Sfânta Chinotită a Sfântului Munte,

către cei 20 de egumeni dimpreună cu obștile lor,

și spre informarea pliromei cu nume creștin al Bisericii.

 

”… ca niște fii iubitori de părinți, să păstrăm moștenirea părintească nestricată, să nu destrămăm locul acesta precum smochinul neroditor, ci privind cu luare aminte la mai-marii noștri, la felul cum și-au încheiat viața, să le urmăm CREDINȚA și lupta, ca să dobândim și noi dimpreună cu ei bunătățile cele veșnice”

      (Stihiră de la Litia Slujbei Cuvioșilor și de Dumnezeu purtătorilor Părinți ai noștri Aghioriți, cei ce au strălucit în Sfântul Munte Athos.)

 

Preacuvioși Părinți,

 

După ce am cercetat cu toată luarea aminte textele finale, care au fost făcute publice, ale așa-zisului Sfânt și Mare Sinod, precum și răspunsurile unor distinși teologi și mitropoliți, purcedem la a vă pune înainte următoarele.

Concluzia ce rezultă cu ușurință din cercetarea acestora este că, în cele din urmă, acest sinod se dovedește a fi neortodox, tâlhăresc și eretic, pentru că:

  1. A recurs la manipulări fără precedent în ce privește ordinea de zi și practicile sale.
  2. I-a exclus pe episcopi și a dizolvat sinodalitatea ortodoxă și, îndeobște, au fost folosite metode neortodoxe în modul său de funcționare.
  3. Nu a existat o informare suficientă a pliromei ortodoxe, dimpotrivă, o disimulare a celor hotărâte pe durata procedurilor presinodale.
  4. Consacră teologia postpatristică.
  5. Legiferează oficial și sinodal panerezia ecumenismului.
  6. În cele din urmă a fost atins scopul acordării de caracter bisericesc ereziilor, adică s-a acceptat că papismul, precum și ceilalți eretici sunt Biserici, iar nu erezii.
  7. Coboară creștinismul la nivelul socialismului (”evanghelia socială”).
  8. Nu exprimă experiența în Duhul Sfânt a trupului eclezial.
  9. Nu urmează Tradiția Sfinților Părinți ai Bisericii celei Una și nu s-au recunoscut dintru început toate Sinoadele precedente, și mai ales Sinoadele VIII și IX Ecumenice.
  10. Anulează hotărârile Sinoadelor Ecumenice.
  11. Recunoaște așa-numitul Consiliu Mondial al Bisericilor.
  12. A fost trecut cu vederea și ignorant rolul monahismului și mai ales atitudinea Aghioriților față de papism și ecumenism.

Continue Reading »



Mitropolitul Ierotheos Vlachos, precizări importante despre sinodul din Creta: In materie de credință nu incape loc de diplomație!


Mitropolitul Ierotheos VlachosNotă: Câteva idei din articol:

1. Nu se face o delimitare clară între Biserica Ortodoxă și erezie.

2. Pentru prima dată în istoria sinoadelor nu sunt condamnate ereziile, ci dimpotrivă se observă un efort asiduu de a stabili comunicare cu ceilalți creștini ne-ortodocsi.

3. Nu se explică ce inseamna restul lumii crestine și daca acestia sunt considerati eretici sau schismatici.

4. Catolicii si protestantii sunt eretici, nu pot fi numiti nici macar schismatici, si nici macar excomunicati. Pentru ereziile mai vechi si mai noi nu putem folosi termeni de schismatici sau excomunicati, ci doar de erezii care s-au rupt de la Una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica.

5. Parintii nu au acceptat reconcilierea sau coexistenta cu erezia!

6. Sunt sugestive cuvintele Parintelui Arhim. Sofronie Saharov: „Sunt trei lucruri pe care nu le pot intelege: 1. credinta fara dogma; 2. Crestinism inafara Bisericii; 3. Crestinism fara ascetism”.

7. Din discutiile sinodale era evident faptul că au acceptat tacit teoria ramurilor, chiar daca nu s-a folosit acest termen in mod evident.

8. De asemenea s-a vorbit despre ruptura unui Crestinism cu haina sfasiata! S-a mers pe teoria ca toti crestinii au ceva in comun, numele, botezul valid, cu alte cuvinte s-a acceptat teoria baptismala…

9. Participarea Bisericii Ortodoxe în Consiliul Mondial al Bisericilor , în calitate de membru și nu în calitate de observator , este un motiv de îngrijorare . Pentru că nu mi-l pot imagina pe Sfântul Atanasie cel Mare și pe Sfântul Vasile cel Mare luând parte la un consiliu al arienilor , eunomienilor sau macedonenilor din timpul lor . Nu mi-l pot imagina nici pe Sf Grigorie Palama participând la un consiliu cu Varlaam , Akindin , Gregoras și susținătorii lor să dezbată asupra diverselor probleme sociale ale timpului lor .

10. Punctul de vedere exprimat de un primat al unei Biserici , care , din păcate, a fost aplaudat de unii delegați , cum că problemele teologice nu ar trebui să fie discutate în cadrul Sinodului a fost , în opinia mea , unul dintre aspectele cele mai negative ale Sinodului . În cazul în care un astfel de „Sinod Mare si Sfant” nu se bazează pe teologia Bisericii , și dacă atunci când sunt menționate probleme teologice serioase , delegații nu acordă atentie, ba chiar protestează , atunci acest Sinod este foarte problematic din punctul de vedere al teologiei ortodoxe și al eclesiologiei .

11. Enciclica Sinodului contine o grava problema teologica. In document Biserica este caracterizata cand Trup al lui Hristos, cand imagine a Sfintei Treimi!( Ex: The Encyclical also writes that “the One, Holy, Catholic and Apostolic Church is a theanthropic communion in the image of the Holy Trinity.”)… se creeaza confuzie intre teologie si iconomia divina, intre necreat si creat. Mai mult decât atât , atunci când se afirmă că Biserica este chipul Sfintei Treimi , apar mai multe aspecte problematice în ceea ce privește relația dintre Biserici și proprietățile ipostatice ale Persoanelor Sfintei Treimi !!!

12. Problema etnofiletismului.  Nu se poate acorda statut eclesiastic asa-zisei Diaspore ortodoxe. Problema Diasporei ortodoxe rupe unitatea Bisericii.

13. Vorbeste despre exercizarea iconomiei care nu se poate aplica in cazul casatoriilor mixte.

Continue Reading »



Staretul de la Marea Lavra și multi alti părinti imbunatatiti din Sf. Munte se opun Sinodului din Creta


 

Ανοικτή επιστολή Αγιορειτών Πατέρων πρός την Ιερά Κοινότητα Αγίου Όρους γιά Διακοπή μνημοσύνου του Πατριάρχη Βαρθολομαίου.

Ἐν Ἁγίῳ Ὄρει τῇ 20/6/2016 (3/7/2016 ν.ἡμερ.)

Κυριακή τῶν Ἁγιορειτῶν Πατέρων

ὁμολογητῶν, ὁσίων, ἱεραρχῶν καί μαρτύρων

Ἀνοικτή  Ἐπιστολή  Ἁγιορειτῶν Πατέρων

Πρός:

Τήν Ἱερά Κοινότητα Ἁγίου Ὄρους,

Τούς εἴκοσι καθηγουμένους μετά τῶν συνοδιῶν αὐτῶν,

Καί πρός ἐνημέρωσι τοῦ Χριστεπωνύμου Πληρώματος τῆς Ἐκκλησίας.

«…ὡς φιλοπάτορες υἱοί, τήν πατρικήν κληρονομίαν φυλάξωμεν ἀπαρεγχείρητον· μή καταργήσωμεν τόν τόπον ὡς ἡ ἄκαρπος συκῆ· ἀλλά τῶν Ἡγουμένων ἡμῶν ἀναθεωροῦντες, τήν ἔκβασιν τῆς ἀναστροφῆς, μιμησώμεθα τήν ΠΙΣΤΙΝ καί τούς ἀγῶνας· ἵνα καί σύν αὐτοῖς τῶν αἰωνίων ἀγαθῶν ἐπιτύχωμεν».

(τροπάριο Λιτῆς ἐκ τῆς ἀσματικῆς ἀκολουθίας τῶν Ὁσίων καί Θεοφόρων Ἁγιορειτῶν Πατέρων ἡμῶν τῶν ἐν τῷ Ἁγιωνύμῳ Ὄρει τοῦ Ἄθω διαλαμψάντων.)    

Σεβαστοί Πατέρες, Continue Reading »



Patriarhia Antiohiei nu recunoaste Marele Sinod Ortodox din Creta


Patriarhia Antiohiei nu recunoaste Marele SinodOdata cu incheierea celei de a 7a sesiuni extraordinare proprii, Sfântul Sinod al Antiohiei a emis un comunicat oficial, a carui traducere, efectuata de Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, va este prezentata in randurile de mai jos, in premiera.
Sinodul a fost prezidat de Preafericitul Părinte Patriarh Ioan X, cu participarea episcopilor Sfântului Scaun al Antiohiei.
„Parintii i-au felicitat pe fiii lor duhovnicesti, cu ocazia Sărbătorii Sfinților Petru și Pavel, conducatori sfinți, slăviti și întru tot lăudati Apostoli, și intemeietori ai Sfântului Scaun al Antiohiei. Acest lucru se vede, acolo unde Ucenicii au format primii crestini, acolo unde fiii lor continuă să-L marturiseasca pe Hristos Cel Inviat, in mod special în iubita noastra Antiohie și în Siria martira, în Libanul suferind si in Irakul ranit și în toate tarile Golfului și Arhiepiscopiile din străinătate, în cele două Americi, Australia și Europa. Părinții le-au reamintit fratilor lor, de Mitropolitul Paul (Yazigi), Arhiepiscop de Alep, care a fost răpit de peste 3 ani, în toiul unei orbiri intenționate a tuturor . IPS Mitropolit Pavel, împreună cu fratele său Mitropolit Youhanna (Ibrahim) și cu toți cei răpiți, trebuie să rămână permament prezenti în rugăciunile credincioșilor și, în fiecare zi, in mărturisirea Bisericii. Parintii inalta rugaciuni, pentru odihna sufletelor tuturor celor martirizati doar pentru ca erau crestini, și cer, in rugaciune, inaintea tronului divin, ca Dumnezeu să întărească Biserica Sa și să le dea fiilor Săi puterea și înțelepciunea de a-L marturisi cu fidelitate, aici și acum, pe Hristos Cel Inviat din morți.

Parintii au discutat problema Marelui Sinod Ortodox, pe care Biserica Ortodoxă l-a pregătit pentru convocare de mai mult de 50 de ani. Biserica Antiohiană a cerut să fie amânata convocarea acestui Sinod , în scopul consolidarii unitatii panortodoxe, asigurarii unanimitatii ortodoxe cu privire la chestiunile discutabile ale agendei sale, și a asigurarii condițiilor eclesiologice necesare participarii tuturor Bisericilor autocefale Ortodoxe. Întrucât solicitarea antiohiana de amanare a Sinodulului, alaturi de cererile Bisericilor din Rusia, Bulgaria și Georgia, nu au fost acceptate; Intrucat fusese prevăzut, inițial, ca Sinodul să fie un Sinod panortodox, dar a fost convocat în absența a 4 Biserici autocefale care reprezinta mai mult de jumătate din credincioșii ortodocși din lume; Întrucât această întâlnire a ignorat necesitatea stabilirii sinodalitatii ortodoxe, bazata pe comuniunea euharistica totala între Biserici care este baza formarii acestei sinodalității în special prin ignorarea căutarii unei soluții la agresiunea pornita de Patriarhia Ierusalimului asupra competenţelor canonice ale Scaunului Antiohiei înainte de convocarea Sinodului, printr-o decizie luată de către Patriarhia Ecumenică de a amâna negocierile până după Consiliu;
Întrucât declarațiile si deciziile emise de către participanți au invinuit pe nedrept Bisericile absente, absolvind de vina partile care au condus etapa pregătitoare, și după ce au luat la cunostinta declarațiile din timpul intrunirii, pozițiile adoptate în cadrul întâlnirii de pe insula Creta, și toate aberatiile care au circulat
recent, Părinții au de făcut următoarele observații:
Mai întâi: Părinții afirmă, că lucrarea ortodoxă comună se bazează pe participarea și unanimitatea tuturor Bisericilor autocefale Ortodoxe. Vor să reamintească, faptul că acest principiu nu este o nouă poziție antiohiana, ci este un principiu ortodox fix, stabilit de Patriarhul Ecumenic Athenagoras, vrednicul de
pomenire, la lansarea lucrărilor pregătitoare ale Sinodului. El a fost urmat de succesorul său Patriarhul Dimitrie, vrednic de pomenire, in timpul caruia au fost formulate regulamentele pentru ședințele pregătitoare presinodale.
Articolele acestor reglementări arată, în mod clar, că o orice convocare a unei lucrari sinodale, chiar dacă aceasta are nivelul unei reuniuni pregătitoare, se face de către Patriarhul Ecumenic, doar după aprobarea Primatilor tuturor Bisericilor, și că toate deciziile sunt luate în unanimitate, de către toate Bisericile autocefale, înainte ca acestea să fie prezentate Marelui Sinod.
În al doilea rând: Părinții reamintesc că Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a subliniat, de asemenea, acest principiu, în cadrul reuniunilor pregătitoare presinodale. În mod special, acesta a decis să suspende lucrările comisiei pregătitoare din 1999, din cauza retragerii unei Biserici de la întâlnirea menționată. Acest fapt a avut ca rezultat renuntarea la lucrările pregătitoare pentru Marele Sinod, pentru o perioadă de 10 ani. Parintii se intreaba, astfel, cum poate fi posibil ca absența unei Biserici sa duca la suspendarea lucrărilor pregătitoare ale Sinodului, iar unii sa considere, acum, că este permisa convocarea si intrunirea ‘Marelui Sinod’, în absența celor 4 Biserici Ortodoxe autocefale?
În al treilea rând: Părinții remarca faptul că principiul unanimității fusese reafirmat la relansarea lucrărilor pregătitoare ale Sinodului, în 2009. Pe parcursul celei de-a patra conferințe pregătitoare, care a avut loc în 2009, consilierul delegatiei antiohiene, Dl Albert Laham, vrednicul de pomenire, a subliniat necesitatea
respectarii acestui principiu în procesul de luare a deciziilor, reamintind că, în cazul în care nu există unanimitate asupra unui anumit subiect, acest subiect sa fie amânat in comisia de pregătire, pentru studii suplimentare, asa cum prevede Regulamentul de procedură al conferințelor panortodoxe presinodale.
La acel moment, propunerea a fost salutată de către toate Bisericile participante, inclusiv de președintele conferinței. Această propunere a condus la luarea unei decizii privind problema diasporei și a adunărilor episcopale.

În al patrulea rând: Părinții reiterează poziția antiohiana, care solicita realizarea unui acord prin asigurarea unanimitatii tuturor Bisericilor Ortodoxe autocefale, pe temele aflate pe ordinea de zi, avand ca scop întărirea unitatii ortodoxe în faza de pregătire, conform tradiției ortodoxe. Biserica Antiohiei nu se aștepta ca
acest principiu stabil, care tocmai a fost amintit, sa devina o chestiune controversată, iar acest principiu stabil sa fie sfidat de către cei care l-au stabilit inițial și l-au aparat ca pe o garanție a unității ortodoxe. Această unitate nu poate fi realizată, dacă oricare dintre Biserici este exclusă din procesul de luare a deciziilor, sau în cazul în care propunerile sale sunt ignorate. Aici, am dori să menționăm faptul că Sinaxa Primatilor Bisericilor, care a avut loc în ianuarie 2014, a afirmat acest principiu, atunci când a hotarat ca toate deciziile din timpul Sinodului și din perioada de pregătire care urmează, să fie luate prin consens. Parintii se întreaba, cum poate fi realizat acest consens, odata ce a existat refuzul Bisericii antiohiene, fata de deciziile Sinaxelor menționate mai sus (2014) și Chambesy (2016)? Cum ar fi putut fi atins acest consens în Creta, în absența a 4 Biserici Ortodoxe?
În al cincilea rând: Părinții reafirmă poziția antiohiana, care solicita amânarea convocării Marelui Sinod în cazul în care nu există unanimitate asupra temelor sale si care nu este nici ea o noutate. Biserica Antiohiana s-a exprimat, în mod clar, privind propria poziție, în toate etapele de pregătire a Sinodului, în
cursul ultimilor 2 ani. Această poziție a fost în conformitate cu rolul pe care la avut Antiohia, refuzand întotdeauna sa fie ignorata vreuna dintre Bisericile Autocefale in lucrarea ortodoxă comună. Prin urmare, tot ceea ce a fost publicat în massmedia, despre o acceptare implicită a Bisericii Antiohiene de a participa la Sinod, a fost incorect, și toată analiza privind dimensiunile politice ale absenței Antiohiei de la întâlnirea din Creta rămâne o analiză politică complet falsa. Acceptarea Antiohiei de a participa la lucrările pregătitoare, nu presupunea concesie din partea ei, privind pozițiile menționate mai sus. Mai degrabă, participarea ei a fost un efort de a elimina toate obstacolele care existau, și încă mai exista, inainte de convocarea Sinodului.

In al saselea rand: Părinții sunt surprinși de pozițiile unor Biserici care au solicitat, recent, ca principiul unanimității sa fie ocolit, sau ca acest principiu sa fie interpretat într-un mod diferit față de cel hotarat de Regulamentul de procedură al Conferințelor panortodoxe presinodale, adoptat în 1986, semnat de toți
reprezentanții, și în consecință, utilizat chiar și în cadrul conferinței pregătitoare din octombrie 2015. Acestia se declara, de asemenea, surprinsi de toate pozițiile recente, care au sustinut că convocarea Sinodului la data specificată ar fi fost mai importantă decât sinodalitatea Bisericii și unitatea ei. În această privință,
Biserica Antiohiei ar dori să le mulțumeasca tuturor Bisericilor care au aprobat poziția ei de drept, în special Bisericilor din Rusia, Georgia, Bulgaria și Serbia.
In al 7lea rand: Părinții ar dori să le reamintească fraților care s-au intrunit in Creta, articolul 17 din Regulamentul de procedură al Conferințelor panortodoxe
presinodale, adoptat în 1986, care consideră că, in cazul în care un singur subiect specific, discutat în timpul conferinței, nu este a acceptat în unanimitate,
decizia privitoare la acesta este abandonată și este predata Secretariatului reuniunii pregătitoare presinodale pentru studii suplimentare și de pregatire, conform procedurii recunoscute la nivel panortodox.
De asemenea, textul celui de al 4lea articol al aceluiași Regulament de procedură, prevede că: ‘nu este permis să se elimine sau să se adauge vreun subiect, de pe lista de subiecte care a fost pregătita și convenita la nivel panortodox, cel puțin până după ce studiul se incheie. După aceea, Sfantul si Marele Sinod poate fi convocat. Părinții se întreabă, cum a putut fi lansat apelul de convocare a Marelui Sinod, înainte de finalizarea lucrărilor de pregătire a subiectelor de pe agenda: două Biserici au avut rezerve privind documentul ‘Căsătoria și impedimentele sale’, iar Biserica Antiohiana a refuzat sa fie eliminate 3 subiecte principale din Agenda (al calendarului bisericesc, al dipticelor și al proclamarii autocefaliei)

In al 8lea rand: Părinții subliniază, in fata noii realitati cu care se confrunta lumea ortodoxă, ca urmare a reuniunii din Creta, ca unanimitatea Bisericilor Ortodoxe rămâne temelia de aur pentru asigurarea unitatii lumii ortodoxe. Parintii consideră că această temelie este, și va rămâne, baza solidă pe care ar putea fi
depășite repercusiunile reuniunii din Creta.
In al 9lea rand: În ceea ce privește unele dintre vocile care au considerat ca întâlnirea din Creta ar fi fost un Sinod Ecumenic care ar fi avut loc dupa principiile de convocare ale unui Sinod Ecumenic, Parintii nostri ar dori să le reamintească acelor frați, că de la începutul secolului al XXlea, Bisericile Ortodoxe au decis să înlocuiască convocarea unui Sinod Ecumenic, cu convocarea unui Sinod Panortodox. Reglementările de pe ordinea de zi și de lucru ale acestuia au fost stabilite de adunarea care a avut loc în Rodos, în 1961. Lucrările de pregătire au continuat timp de cinci decenii si jumatate. Bisericile au fost de acord, dat fiind
caracterul extraordinar al acestui Sinod PanOrtodox, ca nu toți episcopii din lumea ortodoxă să fie prezenti la el, așa cum o cerea tradiția ortodoxă, și că toate deciziile să fie luate prin consensul tuturor Bisericilor autocefale, pe baza unui vot al fiecarei Biserici Autocefale. Acest proces respinge orice pretenție de a
considera ca întâlnirea din Creta ar fi fost un Sinod Ecumenic, caruia sa i se aplice reglementările Sinodului Ecumenic. De asemenea, participanții sau
obligat să respecte regulile corespunzătoare de procedură, în cazul în care au căutat să-l considere un Sinod Panortodox. Această cerintă nu a fost indeplinita, din
motivele menționate mai sus. Astfel, părinții Sfântului Sinod al Antiohiei au menționat că întâlnirea din Creta nu a indeplinit nici macar condițiile necesare la convocarea unei conferințe presinodale pentru Marele Sinod, în conformitate cu Regulamentul de procedură al conferințelor panortodoxe presinodale,
adoptat în 1986, care este încă valabil până în prezent. Prezentul Regulament de procedură precizează că, convocarea unei conferințe necesită aprobarea Intâistătătorilor tuturor Bisericilor Ortodoxe (articolul 2), și că această decizie se ia prin unanimitatea tuturor Bisericilor autocefale Ortodoxe
(articolul 16), iar aceste condiții nu au fost indeplinite de întâlnirea din Creta.

Prin urmare, Părinții Sfântului Sinod au hotărât, în unanimitate, următoarele:
1. Considera intâlnirea din Creta, ca fiind o reuniune preliminară a Sinodului Panortodox, si prin urmare, considera documentele acestuia ca nefiind finale, ci încă deschise discuțiilor și amendamentelor, in vederea convocarii Marelui Sinod Panortodox, în prezența și cu participarea tuturor Bisericilor Ortodoxe autocefale.
2. Refuza sa i se atribuie un caracter sinodal oricarei reuniuni ortodoxe care nu implică toate Bisericile autocefale Ortodoxe, și subliniaza faptul că principiul unanimității rămâne fundamentul esențial pentru relațiile ortodoxe comune. Astfel, Biserica Antiohiei refuză ca întâlnirea din Creta să fie numita ‘Marele Sinod Ortodox’ sau ‘Sfantul si Marele Sinod’.
3. Afirma că tot ceea ce a fost emis în cadrul reuniunii din Creta, deciziile și alte lucruri, sunt fără caracter obligatoriu, pe orice cale, pentru Patriarhia Antiohiei și a întregului Răsărit.
4. Solicita ‘Comitetului pentru monitorizarea problemelor Sinodului’, sa studieze rezultatele și consecințele întâlnirii din Creta și sa ofere un raport detaliat către Sfântul Sinod al Antiohiei, pentru următoarea sa reuniune.
5. Trimite o scrisoare, privind decizia Sfântului Sinod al Antiohiei, tuturor Bisericilor Ortodoxe autocefale, precum și autorităților civile și religioase din străinătate.
6. Face apel la credincioși, să-i însoțească pe Părinții Sfântului Sinod al Antiohiei in rugăciune, pentru păstrarea și manifestarea totală a unității marturisirii crești nortodoxe în lumea de astăzi.
Traducere integrala, dupa un document primit pe adresa Redactiei STIRI, in exclusivitate pentru Agentia
de Stiri Lacasuri Ortodoxe, de: KSLCatalin



Mihai-Silviu Chirila – Despre Sinodul „panortodox” si retorica francmasonico-new-agistă a duşmanilor Bisericii


Biserica Ortodoxă e singura Biserică creştinăBiserica Ortodoxă e singura Biserică creştină

Daca relatările din presă sunt adevărate, atunci, cu părere de rău, la sinodul din Creta au participat şi unii episcopi vânduţi, care vorbesc direct în retorica francmasonico-new-agistă a duşmanilor Bisericii, numindu-i pe creştinii practicanţi şi pe teologii ortodocşi „fanatici şi fundamentalişti”, exact aşa cum îi numeşte presa mondialistă sau discursul ateist-secularist.
 
Îndrăznesc să aspir şi eu bucuros (dar fără a merita această cinste) la titulatura de teolog „fundamentalist şi fanatic”, deoarece cred şi marturisesc că:
 
1. Nu există nicio părtăşie între Ortodoxie şi heterodoxie, canoanele Sfinţilor Părinţi nepermiţând nici măcar şederea la masă cu heterodocsii, în niciun caz participarea la slujbe cu ei sau împreuna-liturghisire.
 
2 Biserica Ortodoxă este cea Una pe care o mărturisim în Crez, afirmaţia acelui episcop fiind de un eretism pentru care el trebuie caterisit imediat. Dacă am admite că Biserica este alcătuită şi din heterodocşi, atunci de fapt Ortodoxia nu ar avea niciun rost, de vreme ce te poti mântui peste tot în comunităţile creştine şi nu trebuie să fii ortodox şi să trăieşti după asprimea canoanelor ortodoxe. Mai mult, acceptarea ideii că Biserica din Crez îi cuprinde şi pe heterodocsi (eretici) înseamnă a spune că Biserica e în sine plină de contradicţii, de vreme ce în Biserică s-ar afla şi unii care o cinstesc pe Maica Domnului, şi unii care o înjura, unii care se închină la icoane, altii care le consideră idoli etc. Asemenea idee este incalificabilă şi desfiinţează practica tuturor celor Şapte Sinoade Ecumenice, care s-au desparţit clar prin anatemă de toate ereziile timpului lor, arătând că acei eretici nu sunt în Biserică, ci în afara şi împotriva ei.
Se cuvine să nu cădem în capcana de a crede că ectenia din Sfânta Liturghie „pentru pacea a toată lumea, pentru bună starea sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm” se referă la ideea ecumenistă de unire a Bisericii Ortodoxe cu comunităţile heterodoxe. Ectenia se referă la unirea Bisericilor Ortodoxe între ele, la armonia din interiorului oekumene-ului ortodox, nicidecum la unirea drept-credincioşilor cu ereticii.
 
3. Celelalte culte creştine nu sunt „biserici nedepline”, pentru că Hristos nu a întemeiat Biserici depline şi Biserici nedepline, nici nu poate fi Capul mai multor Biserici, după cum mărturiseşte Sfântul Apostol Pavel : „Există un Domn, o credinţă, un botez” (Efes. 4,5, s.n.). Există o singură Biserică, cea care a rămas fidelă curăţiei învăţăturii divine cuprinse în Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, şi care din acest motiv e capabilă să aibă „dreapta slăvire” a lui Dumnezeu şi „opinia corectă” cu privire la învăţătura de credinţă (care în greceşte se numesc orthodoxia). Celelalte culte sunt atât de puternic influenţate de gândirea lumească, încât nu mai pot avea pretenţia continuităţii cu tradiţia biblică şi apostolică (nici nu o au, cele mai multe dintre ele).
Daca celelalte culte creştine ar fi „biserici nedepline”, ar însemna că şi Biserica Ortodoxă este „nedeplină”, de vreme ce există bucăţi de Biserică în afara ei. A afirma că Biserica Ortodoxă este Biserica deplină, ceea ce este perfect adevărat, dar că în afara de Biserica Ortodoxă mai există şi alte „biserici nedepline” este o contradicţie în termeni, deoarece ceva nu poate fi deplin, atât timp cât are părţi de aceeaşi substanţă cu el în afara sa. Deplinătatea Bisericii Ortodoxe implică şi unicitatea sa.
Din câte am citit, această idee halucinantă a „bisericilor nedepline”, preluată din eclesiologia catolică, în care ortodocşii şi protestanţii sunt numiţi „biserici nedepline”, a fost susţinută în baza argumentului că termenul ekklesia (biserică) apare la Clement Alexandrinul şi la Teodoret de Cir ca desemnând şi comunităţile eretice. Clement Alexandrinul a trăit înainte de prima mare erezie, cea a lui Arie, într-o perioadă în care Biserica nu se confrunta cu opinii atât de puternic contrare adevărului de credinţă. La primele două sinoade ecumenice s-a făcut definirea clară a Bisericii, ca fiind „Una”, „Sfântă”, „Sobornicească” şi „Apostolească”. În acelaşi timp, ereziarhii au fost anatematizaţi şi daţi afară din Biserică. Aşadar, argumentarea este puerilă. Mai mult, Teodoret de Cir a fost condamnat la Sinodul al V-lea Ecumenic ca eretic.
Termenul ekklesia apare şi în organizarea cetăţilor greceşti antice, desemnând adunările publice în care se luau deciziile cu privire la treburile cetăţii. Numim şi acele adunări precrestine „biserici nedepline”? E ridicol.
 
4. Nu există nicăieri în tradiţia ortodoxă instituţia sinodului ecumenic permanent şi infailibil. Infailibilitatea în Ortodoxie aparţine lui Hristos şi Bisericii Sale în general, nu unei structuri administrative, mai ales compusă din episcopi ca cei care au sustinut că Biserica Una nu e cea ortodoxă, că ortodocşii practicanţi sunt fanatici etc. Dacă ar fi dorit să aibă un sinod permanent ecumenic, Sfinţii Părinţi l-ar fi creat ei, cu multe sute de ani în urma. Sinodul ecumenic a fost conceput ca o armă extremă de luptă contra dezbinării în Biserică, atunci când acea dezbinare nu mai poate fi combătută prin celelalte arme spirituale (predica, scrierea, apologia, polemica, sinoadele locale etc.). Prin urmare, ideea este complet irealistă, dictatorială şi necanonică. Ca să nu mai vorbim de faptul că încalcă principiul receptării textelor sinodale în Biserică de către popor, prin transpunerea lor în cult (hotărârile sinoadelor ecumenice au devenit parţi ale cultului, fie prin practici de cult, fie prin cântări inspirate din ele, fie prin arhitectura bisericească etc.).
 
Faţă de astfel de inovaţii doctrinare, dacă ele se vor transpune într-un document oficial, orice creştin ortodox cu frică de Dumnezeu trebuie să îşi reamintească faptul că ascultarea se face până la păcat, cu alte cuvinte, creştinul nu are nicio datorie a ascultării faţă de cel ce îl îndeamnă la păcat şi la erezie.
(preluat de pe mihaisilviuchirila)



Pr. Matei Vulcănescu, Secretar al Mitropoliei Pireului, concluzii despre Sinodul Panortodox; grave probleme dogmatice




Patriarhul Georgiei, care nu participă la acest Sinod din Creta din motive dogmatice iar nu politice, atrage atenția asupra încălcării canoanelor privind căsătoriile mixte


georgiaPe 23 iunie, Catolicos-Patriarhul Georgiei, Ilia al II-lea, a trimis următoarea scrisoare către Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I: „Sanctității Sale, Arhiepiscopul Constantinopolului – Noua Roma și Patriarh Ecumenic, Stăpân Bartolomeu, în Creta Sanctitatea Voastră, dragă frate în Hristos, Vă adresam salutul nostru cordial și Îl rugăm pe Domnul să vă dea pace, sănătate și mulți ani. Am fost informați prin mass-media că o scrisoare de invitație din partea Voastră ne-a fost trimisă în data de 17 iunie a acestui an. Dorim să Vă informăm că această scrisoare nu au ajuns la noi, ceea ce explică întârzierea răspunsului nostru. Sanctitatea Voastră, nu pot răspunde la invitația dumneavoastră, fiind angajat prin decizia Sfântului Sinod al Bisericii Georgiei din data de 17 iunie a acestui an. Această decizie v-a fost trimisă, precum și Preafericirilor Lor și Preasfințiilor Lor, Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe Autocefale. Acest text explică motivele exacte ale absenței noastre la Sinod. Astfel, nu este corect să fie atribuită absența participării la Sinod a delegației Bisericii Georgiei din motive politice sau de altă natură. Cu toate acestea, urmărim derularea lucrărilor Sinodului și sperăm că, cu harul lui Dumnezeu, rezultatele sale finale vor fi acceptate de către pliroma Bisericii. Permiteți-mi să vă reamintesc că Biserica Georgiei nu a semnat proiectul de text „Taina Căsătoriei și impedimentele sale”, deoarece consideră inacceptabilă călcarea celui de-al 72-lea canon al Sinodului Quinisext, care are un caracter dogmatic, și interzice Căsătoria mixtă, din cauza participării unui non-ortodox la o Taina a Bisericii Ortodoxe. Sfântul Sinod al Bisericii Georgiei a respins textul în discuție în cadrul reuniunii sale din 8 octombrie 1998 și din nou, pe 25 mai 2016. Nu l-am semnat nici la Sinaxa Întâistătătorilor ortodocși din luna ianuarie în acest an. Dacă unii invocă semnătura noastră cu deciziile Sinaxei mai înainte menționate, care stabilește temele agendei, noi le răspundem că aceste decizii au fost semnate înainte de votul Întâistătătorilor cu privire la textul litigios. Când am semnat deciziile, am avut speranța că unanimitatea va fi atinsă, ceea ce, în cele din urmă, nu s-a întâmplat. Din păcate, negocierile cu privire la acest subiect, care au avut loc în luna aprilie trecută, când, în urma invitației dumneavoastră, o delegație oficială a Bisericii georgiene a vizitat Fanarul în acest scop, nu au fost încununate de succes. Cu această ocazie, s-a discutat, de asemenea, eliminarea acestui subiect de pe ordinea de zi a Sinodului. Și acum, încă o dată, ne adresăm dumneavoastră, cerând ca textul „Taina Căsătoriei și impedimentele sale”, dat fiindcă aprobarea sa unanimă nu a fost atinsă, să nu mai fie discutată, având în vedere că nu a fost acceptat nici de Biserica Antiohiei. La ultima noastră întâlnire de la Chambésy, am spus că textele presinodale aprobate până în prezent, vor fi, după publicare, supuse judecării Sinodului Episcopilor Bisericii noastre, în vederea exprimării poziției definitive. Reunit în data de 25 mai a acestui an, Sfântul Sinod al Bisericii Georgiei a decis că: 1) Textul „Relația Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” necesită o revizuire serioasă, din cauza erorilor ecleziologice și terminologice pe care le conține, fără de care Biserica Georgiei nu ar putea să-l semneze. 2) Textul „Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană” necesită în mod absolut anumite schimbări, pe care Biserica noastră le-a indicat. 3) Textul „Taina Căsătoriei și impedimentele sale” nu poate fi acceptat în forma sa actuală, din motivul deja menționat. Sanctitatea Voastră, nădăjduim în înțelepciunea Voastră, și exprimăm încă o dată așteptările noastre că veți îndepărta creerea de probleme în cadrul Bisericii, precum și a deciziilor care rup unitatea ortodocșilor. Ne rugăm pentru dumneavoastră cu multă dragoste în Hristos și respect, Ilia al II-lea, Arhiepiscop de Mtskheta și Tbilisi, și Catolicos-Patriarhul întregii Georgii și Mitropolit de Bichvinta și Ts’khum-Apkhazeti”. Sursa: sursa: aici. Traducere de Roman Ortodox în Franța după Orthodoxie.com, Le Patriarcat de Géorgie maintient son refus de participer au Concile



Care sunt problemele dogmatice din primul document sinodal: Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană


Care sunt problemele dogmatice din primul document sinodalARGUMENTE PRIVITOARE LA DOCUMENTUL 1: „MISIUNEA BISERICII ORTODOXE ÎN LUMEA DE AZI”

SFÂNTUL SINOD AL ROCOR[1] DESPRE TEXTELE PENTRU SINODUL PAN-ORTODOX[2]:

Documentul „Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea de azi”

Problemele cuprinse în documentul „Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea de azi” sunt mai subtile şi teologice în caracter faţă de acelea din textul despre relaţiile Bisericii ortodoxe cu restul lumii creştine, însă chiar pentru acest motiv merită o atenţie deosebită. Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit de Nafpaktos şi Sf. Vlasios a expus deja cu atenţie elementele de bază ale erorilor antropologice care susţin acest text în ansamblu, care fac ca centrarea lui altfel nobilă pe lucrarea Ortodoxiei de a ocroti pacea, prevenirea războiului, lupta contra discriminării, etc., să fie profund problematică până când vor fi corectate.
Miezul problemei stă în utilizarea repetată în document a termenului „persoană umană” unde ar trebui să folosească „om”, şi în fundamentarea discuţiei umanitare din el pe variaţiuni asupra acestei fraze. Utilizarea termenului „persoană” pentru om apare în cadrul discursului ortodox într-o manieră notabilă doar din vremea lui V. Lossky, care recunoştea el însuşi noutatea utilizării acestuia de către el; şi în vreme ce a devenit aproape absolut normativ în discuţiile contemporane, Sfinţii Părinţi sunt consecvenţi în folosirea cuvântului scriptural şi liturgic de „om”. Termenul „persoană” (Rus. лицо, Gr. πρόσωπον) este folosit în primul rând în limbajul ortodox cu referire la Persoanele Dumnezeieşti ale Sfintei Treimi, în mărturisirea fiinţei ipostatice unice a Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh, precum şi a realităţii ipostatice singulare a Fiului Unul în Care amândouă naturile, dumnezeiască şi umană, coexistă „neamestecate, neschimbate, neîmpărţite, nedespărţite” (Definiţia celui de-al patrulea Sinod Ecumenic). Aproape niciodată nu se aplică termenul la făptura omenească (în care asemenea distincţii nu există), tocmai ca un mod de a marca distincţia absolută între ceea ce este creat şi ceea ce este necreat — căci în vreme ce omul este „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”, el nu este în niciun fel comparabil, în calitatea lui de creatură, cu Cel Care nu are niciun început. Continue Reading »



EDITORIAL: Primejdia întrunirii Sinodului Panortodox din Creta. Apostazia de la Teologia Sfinților Părinți, de Monahia Fotini


ceb1ceb303De ce reprezintă o primejdie acest Sinod?

Orice creștin ortodox trebuie să știe că fără dreaptă credință nu ne putem mântui, că în afara Bisericii, care este Trupul lui Hristos, nu este mântuire. De ce? Pentru că «cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică» – spune Însuși Domnul nostru Iisus Hristos în Sf. Evanghelie (Mc. 3:29). Iar Sf. Ioan Gură de Aur ne tălmăcește foarte limpede acest cuvânt, numind pe eretici și pe dascălii mincinoși care nu învață drept cuvântul Adevărului, nu doar lupi și tâlhari, ci „luptători împotriva Duhului și hulitori ai Duhului harului. Acestora nu li se va ierta nici în veacul de acum, nici în cel viitor”[1]. Învățătura de credință ortodoxă nu este una omenească, nu este inventată de vreo minte omenească, oricât de genială ar fi ea. Învățătura ortodoxă este revelată, descoperită de Dumnezeu, Sfinților Apostoli și Sfinților Părinți, prin Sfânta Scriptură și Sfintele Canoane stabilite prin Sinoade Ecumenice. Sfinții Părinți au numit canoanele cârma Bisericii, după care se ghidează corabia mântuirii de la care nu putem să facem niciun rabat. Dogma ortodoxă este una revelată prin Duhul Sfânt, Sfinților Părinți care au ajuns la vederea lui Dumnezeu prin sfințenia vieții lor, adică Părinților îndumnezeiți. Însă nu dogma în sine mântuiește. Este nevoie și de trăire, de făptuire ortodoxă, ca să ajungem la curățire, luminare și mântuire. Fără conștiința ortodoxă dreaptă, nimeni nu poate ajunge la mântuire, de aceea dogma este o condiție obligatorie pentru a făptui, pentru a ne putea curăți de păcate în vederea mântuirii. De altfel, dogma nu s-a revelat decât celor ce au trăire duhovnicească, celor ce au ajuns la vederea lui Dumnezeu, urmând ca cei ce nu au ajuns la această trăire să respecte rânduielile și canoanele statornicite și hotărâte de Sfinții Părinți. Înșiși Sfinții Apostoli predau episcopilor Dumnezeieștile Canoane, ca pe o lege sfântă, spunând: „Episcopilor, acestea s-au rânduit vouă pentru Canoane de către noi. Voi însă rămânând într-însele, vă veți mântui și pace veți avea, iar nesupunându-vă vă veți munci și luptă unii cu alții necurmată veți avea, plata neascultării cea cuvenită luând-o”[2].

Așadar viețuirea și dogma sunt împreună, „viață – dogmă – viață”, după cum spune Sf. Simeon Noul Teolog, care subliniază că temelia dogmei este viețuirea, experiența duhovnicească a Sfinților Părinți. Baza Sinoadelor Ecumenice o reprezintă experiența Părinților îndumnezeiți, prin care a lucrat Harul lui Dumnezeu, iar nu o teorie anume. Baza Sinoadelor nu este Sinodul în sine, o adunare de episcopi care hotărăsc în unanimitate conți- nutul canoanelor. Să nu uităm că au fost și sinoade false, numite tâlhărești în tradiția Bisericii. Nu este sfânt Sinodul în sine, după cum remarca Mitropolitul Ierotheos Vlachos[3], ci Sfinții Părinți sfințesc Sinodul. Baza Bisericii nu sunt Sinoadele în sine, ci Sfinții Părinți. Atunci când într-un Sinod există Părinți luminați de Duhul Sfânt, care au rugăciune și vedere dumnezeiască, aceștia sunt Sinodul. Așa cum la Sinodul I au fost Sf. Atanasie și Sf. Spiridon, la al II-lea – Sfinții Grigorie Teologul și Grigorie al Nyssei care s-au bazat pe teologia Sf. Vasile cel Mare, la Sinodul al III-lea a fost Sf. Chiril al Alexandriei, la al IV-lea – Papa ortodox Leon, la al V-lea și al VI-lea s-au bazat pe teologia Sf. Maxim Mărturisitorul, la Sinodul al VII-lea – pe teologia Sfinților Vasile cel Mare, Ioan Damaschin și Teodor Studitul, la Sinodul al VIII-lea a fost Sf. Fotie cel Mare și la Sinodul al IX-lea – Sf. Grigorie Palama.

Întotdeauna bazele Sinoadelor au fost Părinții îndumnezeiți, în măsura în care acești Părinți aveau vederea lui Dumnezeu. Sfinții Părinți sunt cei care dau validitate Sinoadelor și nu invers, așa cum nuanțează foarte corect și Mitropolitul Ierotheos: „rostim la slujbe pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri”… și nu „ale Sinoadelor noastre”. De aceea îi sărbătorim pe Părinții de la Sinoade și nu Sinoadele.

De ce este foarte important acest aspect? Pentru că el ne ajută să facem diferența între un Sinod Sfânt și un sinod tâlhăresc. Părinții Sfinți, ajunși prin asceză și rugăciune la luminare și îndumnezeire, statornicesc prin Duhul Sfânt care sălășluiește întru ei, dogmele cele sfinte și drepte. Părinții care nu au avut lucrarea Duhului Sfânt în inimile lor, având mintea întunecată de patimi, neputincioși în a vedea lumina Dumnezeirii, au rătăcit de la Adevăr, falsificând dogmele sfinte, cugetând strâmb după duhul lumesc, al filosofiei omenești, iar nu după înțelepciunea Duhului Sfânt. Aceștia din urmă niciodată nu vor lua hotărâri drepte atâta timp cât cugetă cele deșarte, iar nu cele dumnezeiești.

Sfinții Părinți se adunau în Sinoade ecumenice sau locale, atunci când apăreau erezii în sânul Bisericii. La acele Sinoade erau dispute între teologii Harului și teologii falși, întunecați la minte, din pricina patimilor. Sinoadele tâlhărești sunt produsul minților întunecate ale teologilor speculativi, pe când Sinoadele Sfinte sunt lucrarea Harului lui Dumnezeu prin Părinții purtători de Duh Sfânt. Chiar dacă în timpul sinoadelor tâlhărești, adevărații mărturisitori și trăitori ai Bisericii erau prigoniți, exilați, întemnițați, Dumnezeu niciodată nu a lăsat și nu va lăsa Biserica Sa, pe care nici porțile iadului nu o vor birui, călăuzind-o neîncetat acolo unde sunt Harul și adevărul, în temniță sau catacombe. Întotdeauna Biserica a avut Sfinți Părinți, apărători și păzitori ai Harului și Adevărului, care au menținut-o vie până astăzi. Continue Reading »