Acasă » Petru Voda

Posts Tagged 'Petru Voda'


Scrisoare deschisă a obștii Mănăstirii Paltin Petru-Vodă către Î.P.S. Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, în privința Sinodului din Creta. Si răspunsul Mitropoliei Moldovei


Scrisoare deschisăSursa: manastirea Paltin

Către Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei

Înaltpreasfințite Stăpâne,

Cu fiiască supunere și cu adâncă îndurerare vă adresăm această scrisoare noi, cei nevrednici, neluminați cu viețuirea și cei din urmă fii ai celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică. Neliniștea și îndurerarea noastră sunt pricinuite de convocarea, hotărârile, dar mai ales urmările Sinodului din Creta (2016).

Ştim că Delegaţia Bisericii Ortodoxe Române a dat în Creta o luptă foarte mare pentru mărturisirea Ortodoxiei, luptă în care şi Înaltpreasfinţia Voastră ați avut aport de mare însemnătate. După cum bine știți, cu binecuvântarea și la dorința Înaltpreasfinției Voastre, noi, obștea mănăstirii Paltin Petru Vodă, după smeritele noastre puteri, am întâmpinat acest Sinod cu rânduială duhovnicească de post și rugăciune. Deşi încredinţaţi de imperativul ca întrunirea acestui sinod să fi fost amânată, fiind ridicate uriaşe probleme teologice privitoare chiar la „Regulamentul de organizare şi funcţionare”, nefiind întrunită unanimitatea preconizată pentru documentele pregătitoare şi existând obiecţii ale unor Biserici locale, am făcut deplină ascultare şi ne-am rugat ca lucrările cretane să fie desfășurate în harul și lumina Adevărului, urmând hotărârilor statornicite de Dumnezeieștii și Sfinții noștri Părinți. Ştiam că Atotputernicul Dumnezeu plineşte neputinţele şi lipsurile omeneşti şi poate să schimbe răul în bine. Iar veştile despre lupta pentru Ortodoxie a Delegaţiei Române ne-au dat nădejde şi ne-au întărit în rugăciune şi post.

După cum se vede, nu ne-am grăbit să spunem ceva, odată încheiat Sinodul din Creta (2016). Dimpotrivă, am studiat cu foarte multă atenție şi răbdare documentele și hotărârile luate, pozițiile și relatările ulterioare ale unor ierarhi și teologi de seamă ai Sfintei noastre Biserici, atât pentru, cât şi împotriva organizării și desfăşurării lucrărilor şi documentelor Sinodului din Creta. Ca urmare a acestei cercetări, însoțite de rugăciune, în care am încercat să cumpănim toate spre a cunoaşte cât mai deplin adevărul, glasul conștiinței ne îndeamnă să vă adresăm această scrisoare. Părerea noastră faţă de Sinodul din Creta (2016) nu este singulară și izolată în lumea ortodoxă, ci este împărtășită de multe alte conștiințe, prin mărturisiri de credință publice, argumentate și întemeiate canonic pe învățătura Sfinților Părinți.

Cu dragoste şi frică de Dumnezeu, Făcătorul, Ziditorul şi Mântuitorul lumii, privind către Iisus Hristos, Dumnezeu Fiul şi Capul Bisericii celei vii şi adevărate, trupul Său, Vă mărturisim Înaltpreasfinţite Părinte, următoarele:

 

1) Sinodul din Creta a călcat peste cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos, Cel care pentru veşnicie a rânduit egalitatea între episcopi (Mt. 20:25-28; Mc. 9:33-35), oprind cu sfânt glasul Său ca vreunul să se facă mai mare peste ceilalţi; aşezarea episcopilor în trei trepte – unii fără dreptul de a veni măcar la sinod, alţii putând să vină şi să vorbească, dar fără vot hotărâtor, şi câţiva cu drepturi depline, ba chiar şi de veto – este, dincolo de orice argumentaţii omeneşti, împotriva poruncii lui Dumnezeu; speranţa noastră că sinodul din Creta va îndrepta greşeala ce i-a fost pusă ca temelie a fost spulberată, această cumplită alunecare din Ortodoxie nefiind nici măcar discutată.

Înaltpreasfinţite Stăpâne, felurite argumentaţii omeneşti au existat în istorie şi pentru păstrarea Legii Vechi după Înviere, şi pentru arianism sau macedonianism, şi pentru Filioque, pentru înfiinţarea papalităţii în formele istorice sau actuale, pentru Inchiziţie şi multe altele asemenea. Şi toate, pentru că au nesocotit poruncile lui Dumnezeu, s-au dovedit a face mai mult rău decât bine, au adus dezbinare în loc de unitate, rătăcire în loc de călăuzire, durere în loc de mângâiere, dărâmare în loc de zidire. Chiar şi numai această cădere din Ortodoxie, adică acceptarea neortodoxelor şi necreştineştilor trepte episcopale, este de ajuns spre a ne face să strigăm cu durere: „Părinte şi Păstor al turmei celei cuvântătoare a lui Dumnezeu, respingeţi Sinodul din Creta!”.

 

2) Sinodul din Creta şi-a încălcat propriul Regulament. S-a ținut, deşi documentele pregătitoare nu au întrunit unanimitatea, ignorând obiecţiile a patru Biserici locale. Simpla opoziţie a celor patru Biserici contravine principiului atât de des amintit al unanimităţii, lovind de nulitate Sinodul din Creta chiar conform propriei metodologii de organizare. Invocarea unor Sinoade Ecumenice la care nu au luat parte toate Bisericile locale este un sofism ruşinos, de vreme ce Sinodul din Creta nu a respectat principiile fundamentale ale sinodalităţii ortodoxe în general şi ale Sinoadelor Ecumenice în special. Să invoci o regulă care îţi convine dintr-un ansamblu de reguli pe care le-ai sfidat în totalitate este necuviincios şi în afara Ortodoxiei. Chiar şi numai pentru nerespectarea propriilor principii de organizare şi funcţionare aveţi, Înaltpreasfinţite Stăpâne, motiv foarte întemeiat pentru a respinge Sinodul din Creta!

 

3) Discuţiile şi documentele Sinodului din Creta au fost apăsate cumplit de povara unui limbaj teologic neortodox, aparţinând de ceea ce ecumeniştii înșiși au numit „theologia (o)ecumenica”, o teologie neortodoxă, de origine protestantă, infiltrată în Biserică cu precădere în secolele XIX-XX. Chiar Înaltpreasfinţia Voastră şi alţi membri ai Delegaţiei Române aţi luptat împotriva ambiguităţilor şi neclarităţilor, formulărilor ne- şi chiar anti- ortodoxe din ultimele documente. Dar timpul extrem de scurt (altă practică neortodoxă!) şi presiunile foarte mari au lăsat să existe numeroase scăpări, de la ignorarea inacceptabilei inovaţii dogmatice a treptelor clericale până la articole ce se contrazic sau se anulează reciproc, sau lipsa unor precizări esenţiale, fără de care cele mai rătăcite răstălmăciri teologice capătă cale liberă.

 

Despre toate acestea, cu multe amănunte şi informaţii, s-a scris şi s-a publicat în Grecia şi Ucraina, în Bulgaria, Gruzia şi alte părţi ale Bisericii celei Una, precum şi în România. Dacă vom adăuga unele materiale, nu o facem spre a vă învăța ceva, căci suntem încredinţaţi deplin că ştiţi prea bine cât de adevărate sunt cele pe care vi le-am scris, ci doar spre a întări mărturia noastră în faţa istoriei, pentru cei care nu o cunosc, şi a vă pune la îndemână mijloace prin care să susţineţi singura hotărâre posibilă: respingerea categorică a Sinodului din Creta (2016).

 

Înaltpreasfinţite Stăpâne, cunoaşteţi dragostea noastră nestrămutată faţă de Biserica lui Hristos, dragoste pentru care Părintele şi Duhovnicul nostru, ctitorul Mănăstirii Paltin, şi-a dat sângele şi viaţa, petrecând ani de chinuri cumplite, fără şovăire, fără a da înapoi. Sunt vremuri în care exemplul Părintelui Justin Pârvu trebuie să ne stea înainte, alături de pilda strălucitoare a tuturor mărturisitorilor din prigoanele comuniste.

Chiar dacă acum prigoana nu este, sau încă nu este, la asemenea răutate ca atunci, ştim foarte bine că sunt şi acum presiuni foarte mari pentru ca Biserica Ortodoxă Română să primească lucruri ce sunt străine Ortodoxiei. Ştim şi că aţi dat o luptă grea pentru a feri Biserica Românească de asemenea cădere. Şi cu lacrimi vă rugăm: continuaţi lupta, respingeţi Sinodul din Creta. Ceea ce nu aţi putut câştiga acolo, câştigaţi acum! Căci nu este vorba despre vreun interes omenesc, limitat şi meschin, ci despre datoria cea sfântă şi nesfârşit de înaltă a mărturisirii şi propovăduirii Învăţăturii lui Hristos, aşa cum Însuşi Mântuitorul ne-a lăsat-o, tezaur, până dincolo de sfârşitul lumii.

Uitaţi-vă, Preasfinţitul nostru Părinte şi Păstor, la valurile care se ridică: orice rătăcire duce la naşterea unor răspunsuri extreme. Rătăcirile ecumenismului, ultraclericalismului şi etnofiletismului care au condus la felul în care a fost organizat şi desfăşurat Sinodul din Creta, şi care, în ciuda luptei Delegaţiei B.O.R., răzbat din documentele sale, stârnesc reacţii tot mai puternice. Chiar dacă nu se aud până la înălţimea Sfântului Sinod, vocile care cer întreruperea pomenirii ierarhilor sunt multe, foarte multe, şi foarte hotărâte, dar foarte grav este că dincolo de ele se aud deja şi glasuri ale unor grupări centrifuge, unele dorind şi luptând pentru sfâşierea Bisericii, glasuri care pot găsi tot mai mulţi ascultători dacă tulburarea continuă şi se adânceşte. Este limpede că respingerea Sinodului din Creta este cea mai clară şi eficientă vindecare a tuturor acestor valuri şi rătăciri, de fapt singura vindecare cu putinţă.

 

Vă scriem acestea cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste. Nu ca şi cum am putea să vă învăţăm ceva, căci cum am putea să vă învățăm noi, cei lipsiți de viețuire curată si de cunoștință luminată? Ci venim înaintea Înaltpreasfinţiei voastre, ca înaintea unui Părinte și Păstor preabun, ce își pune sufletul pentru fiii sau oile sale, doar aducându-Vă aminte de cele pe care prea bine le cunoaşteţi şi astfel să risipiți tulburarea apărută în Biserica lui Hristos, aducând pace și lumină prin aplicarea dogmelor și învățăturilor cele sfinte ale înaintașilor noștri, ierarhi sfinți și temători de Dumnezeu, ce și-au apărat credința și turma cu prețul vieții.

Binecunoscând evlavia și dragostea Înaltpreasfinţiei voastre față de Tradiția Bisericii noastre și rânduielile sfinte ale Dumnezeieștilor Părinţi, cât și prețuirea pe care ați manifestat-o de atâtea ori față de mult iubitul nostru Părinte Duhovnicesc, de vrednică pomenire, Arhim. Justin Pârvu, aducem înaintea Înaltpreasfinției Voastre cuvintele purtătoare de duh ale Părintelui nostru, un neostoit luptător pentru dreapta credință, luptător în faptă și în cuvânt, cuvânt plin de dragoste și mângâiere, dar totodată de înțeleaptă mustrare: „Creştinismul este picătura de var care limpezeşte apa tulbure din pahar. Conducătorii unui neam, ai unei Biserici sunt oameni care pot alunga tulburarea apei şi restabili curăția ei. Dar dacă nu avem conducători care să intervină în limpezirea tulburărilor apelor ce ne cuprind, nu vom avea parte de paharul acesta limpede… Canoanele Sfinţilor Părinţi nu sunt numai pentru noi, românii, Biserica Ortodoxă, sunt pentru toată lumea creştină. Aşa încât, scopul nostru este, cum am spus şi adineaori, este mântuirea omului. Acestea sunt mijloace de mântuire a omului. Cum noi am început să eliminăm, să facem concesii pe aceste baze, am început să ne destrămăm şi morala şi viaţa noastră creştină. Aşa încât scopul nostru este de a ridica pe om, cu slăbiciunile lui, spre înălţimea, linia Bisericii, linia canonică, nu să scoborâm noi Canoanele şi rânduielile Sfinţilor Părinţi la slăbiciunea şi neputinţa omenească. Că tocmai aici se vrea să se şi ajungă. Să ajungem la desfiinţarea lor şi omul rămâne în toată splendoarea, în toată neputinţa lui ca şi cum peste el nu mai există nimeni. Ori aceste Canoane, aceste rânduieli sunt formate de sfinţi şi rămân sfinte şi noi trebuie să ne conformăm. Neconformarea faţă de ele înseamnă pieirea noastră sufletească şi sufocarea noastră spirituală”[1].

În temeiul celor mărturisite mai sus ,

Vă asigurăm de dragostea noastră fiiască şi de rugăciunile neîncetate pe care le ridicăm pentru ca Dumnezeul Adevărului, cel ce a întărit pe mucenici, să Vă întărească în mărturisirea cea sfântă și Vă cerem cu smerenie să înaintați Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române spre reanalizare documentele din Creta și respingerea Sinodului care a provocat multă tulburare în sânul Bisericii.

Cu smerenie și fiiască supunere,

Obștea mănăstirii Paltin Petru-Vodă și preoții slujitori

11 August 2016, la prăznuirea Sf. Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului

 

Înaltpreasfinției Sale, Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei

[1] Preluat din cartea Părintelui Justin Pârvu, Biserica și noile erezii, Fundația Justin Pârvu, 2016, p. 32.

 

Reactia Mitropoliei Moldovei:

COMUNICAT DE PRESĂ în legătură cu reacții ale unor credincioși din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei față de Sinodul din Creta

13 august 2016

Scrisoare deschisă

În ultima vreme, pe adresa Arhiepiscopiei Iașilor au fost trimise mai multe memorii în care s-au exprimat diverse opinii în legătură cu întrunirea Sfântului și Marelui Sinod din Creta (18-26 iunie 2016).

Răspunzând acestor memorii și dorind a prezenta lămuririle necesare în legătură cu participarea Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, la acest eveniment bisericesc, Biroul de presă al Arhiepiscopiei Iașilor aduce la cunoștința celor interesați următoarele:

1.În cadrul Sinodului din Creta au fost aprobate o serie de documente publicate și în limba română pe site-ul basilica.ro(la http://basilica.ro/documentele-oficiale-ale-sfantului-si-marelui-sinod-i…). Pe marginea acestor texte există o serie de reacţii sau analize, atât ale clerului, cât şi ale poporului dreptmăritor.Acest lucru este firesc şi este semn al unei Bisericii vii. Dialogul, dezbaterea, chiar luările de poziţie critice, dacă sunt purtate onest, în duh de pace şi de unitate, pot ajuta la limpezirea unor aspecte problematice. Înaltpreasfințitul Mitropolit Teofan este preocupat de aceste aspecte și receptiv la gândurile exprimate, mai ales de către fiii eparhiei pe care o slujește. De altfel, această preocupare este o constantă în lucrarea Înaltpreasfinției Sale, manifestată atât înaintea, în timpul, cât și după întrunirea sinodală din Creta. Astfel, în timpul întâlnirii din Creta, Părintele Mitropolit Teofan a avut mai multe intervenții făcute în „cuget bisericesc ortodox, bazat pe învățătura Bisericii”, potrivit mărturiei Mitropolitului Ierotheos Vlachos, participant la Sinodul din Creta.

Cele mai multe reacții au loc în legătură cu documentul intitulat „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine”. În acest document se afirmă că:

a) Biserica Ortodoxă este „Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească” (art. 1);
b) „ (…) bisericile și confesiunile non-ortodoxe s-au abătut de la adevărata credință a Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească” (art. 21);
c) Există o „criză profundă prin care trece mișcarea ecumenică” (art. 7);
d) „Biserica Ortodoxă, (…) participând la organismul CMB, nu acceptă nicidecum ideea egalităţii confesiunilor şi în niciun caz nu poate concepe unitatea Bisericii ca pe un compromis interconfesional” (art. 18);
e) „Din includerea în Consiliu, nu rezultă că fiecare Biserică este obligată să vadă celelalte biserici ca biserici în adevăratul şi deplinul sens al cuvântului” (art. 19).

Cu toate aceste precizări și altele asemănătoare, documentul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine” este cel mai dezbătut și criticat text dintre toate cele care au fost adoptate în Creta. Trebuie, de asemenea, menționat faptul că nu toți participanții la Sinodul din Cretași-au însușit textul respectiv. Aflându-se în dezbaterea Bisericii și ținând cont de faptul că patru dintre cele 14 Biserici Autocefale nu au fost reprezentate la acest sinod, putem considera acest document în stare de analiză, nedefinitivat.Lipsa unui consens panortodox plasează documentul într-un proces de revizuire totală sau parţială, fiind necesare discuţii, amendamente sau completări în cadrul unei viitoare întruniri a Sfântului şi Marelui Sinod.

2.Regretăm că, în contextul acestor dezbateri firești din Biserică, există și luări de poziție extreme, precum unele care se regăsesc în memoriul intitulat „Scrisoarea deschisă către arhiereii care au semnat în Creta”.Acest memoriu a fost înaintat Centrului Eparhial din Iași în ziua de 11 august 2016 și a fost publicat pe unele pagini de internet. Pentru a nu exista dubii cu privire la convingerile și mărturia de credințăale Părintelui Mitropolit Teofan, Înaltpreasfinția Sa reafirmă în fața preoților din parohii, a viețuitorilor sfintelor mănăstiri și a creștinilor mireni din Arhiepiscopia Iașilor următoarele:

«a. Hristos și Biserica Sa Ortodoxă constituie tezaurul cel mai sfânt și scump, care nu poate fi negociat sau diminuat în nicio formă și prin niciun compromis.
b. Comunitățile și confesiunile creștine eterodoxe s-au îndepărtat în elemente doctrinare fundamentale de la credința cea adevărată, așa cum a fost și este aceasta cunoscută, trăită și mărturisită de Biserica Ortodoxă.
c. „Acceptarea denumirii istorice a altor biserici și confesiuni eterodoxe”, așa cum menționeazădocumentul Sinodului din Creta, nu înseamnă și acceptarea erorilor doctrinare sau eclesiologice aleacestora. Învățăturile și practicile greșite ale eterodocșilor (ex.: o singură fire în Hristos, Filioque, primatul papal, hirotonia femeilor și altele) sunt erezii și le consider ca atare.
d. Relațiile ortodocșilor cu eterodocșii pot avea loc numai pe baza convingerii că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, iar comunitățile și confesiunile eterodoxe s-au îndepărtat de la Adevăr și au îmbrățișat învățături și practici greșite.
e. În relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine trebuie exclus orice compromis doctrinar. Concepții precum: teoria ramurilor, teoria pierderii unității Bisericii, rugăciunea în comun cu eterodocşii sau alte idei şi practici necanonice nu pot fi acceptate în viața Bisericii Ortodoxe.
f.Este necesar să se analizeze de către Biserica Ortodoxă dacă mai este oportună menținerea calității de membru în Consiliul Mondial al Bisericilor. O reflecție și o dezbatere, urmate de o decizie asupra acestui subiect sunt necesare și așteptate de către mulți credincioși ortodocși.
»

3. Este important să menționăm că unele persoane ce se regăsesc pe lista de semnături a memoriului „Scrisoarea deschisă către arhiereii care au semnat în Creta” au precizat, după ce textul a fost publicat pe internet, că nu au avut știință că în document se propuneîntreruperea pomenirii ierarhului la sfintele slujbe.Prezentăm în anexă,punctul de vedere al Ieroschimonahului Simeon Zaharia de la Mănăstirea Sihăstria, așezat de inițiatorii demersului ca prim semnatar. Această poziție este asumată și de către alți semnatari, precum Ieromonahul Sava Popa de la aceeaşi mănăstire și Preotul Postelnicu Constantin Ciprian din Războieni (Neamţ). Precizările acestor părinți arată maniera nepotrivită prin care cel puțin o parte dintre semnăturile alăturate memoriului menționatau fost colectate.

4.Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan îndeamnă poporul dreptmăritor din Arhiepiscopia Iașilor la rugăciune pentru ca Hristos-Domnul să lumineze şi să înţelepţească pe toţi cei implicaţi în această dezbatere. Este necesar a aborda cu discernământ provocările împreună-vieţuirii în Biserică, în vederea păstrării unităţii întru Adevăr şi a comuniunii de iubire între mădularele acesteia.

 

Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Iașilor

Anexa 1: Scrisoarea P.Cuv. Ieroschimonah Simeon Zaharia către I.P.S. Mitropolit Teofan

Anexa 2: Mesajul P.Cuv. Ieroschimonah Simeon Zaharia către fiii săi duhovniceşti



Veșnică pomenire Părintelui Justin Pârvu! Foto si Video de la parastasul Părintelui Justin de 3 ani, 2016


 

 

 

 

 

 

http://www.doxologia.ro/arhiepiscopia-iasilor/spunea-parintele-justin-ca-fiecare-om-este-dator-sa-marturiseasca-credinta



Parastasul de 3 ani de la trecerea la Domnul a Parintelui Justin Parvu


Sfintitul Marturisitor JUSTIN de la Petru Voda_3Parastasul de 3 ani de la trecerea la Domnul a Parintelui Justin Parvu va avea loc sambata, 11 iunie.

Sfinte Precuvioase Părinte Justin, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Acatistul Parintelui Justin

 



Sfaturi duhovnicești de la Părintele Crăciun


Sfaturi duhovnicești de la Părintele CrăciunDespre viaţa duhovnicească

Părintele D. Stăniloae când vorbeşte în Dogmatica lui despre îngeri, spune că şi ei, în apropiere de Dumnezeu, ajung până la un anumit stadiu şi după aceea sunt tot mai smeriţi. În sensul acesta este şi afirmaţia Sf. Arhanghel Mihail: „Luaţi aminte cum stăm!”, adică toată starea în care ne aflăm este datorită harului lui Dumnezeu, care menţine starea aceasta. El mă ridică, El mă coboară. Ce am este din darul Lui. Sf. Ap. Pavel zice şi el: „Cu ce te poţi lăuda? Nu toate le-ai primit?”

M-aş bucura dacă ne-am înţelege chemarea de la Hristos. Azi satana luptă să introducă peste tot duhul lumii şi de lăcomie şi de ură şi de pizmă, de dărâmarea familiei şi a fecioriei prin desfrâu. E important dacă răzbim să înfrângem şi gândurile ispitirii care vin şi să nu fim sminteală nimănui.

Rugăciunea trebuie făcută cu atenţie, că de multe ori are grijă satana să-mi declare război, din clipa în care încep să mă rog. El sună din trompetă ca să mă sperie: Ia, culcă-te. Mai este război? Şi atunci, nu te culci! Cu trezvie îţi ţii rugăciunea. El are tot interesul pentru că e duh, să intre la mine în căpăţână. La toate gândurile trebuie să zic: „Doamne, Iisuse Hristoase, ai milă de mine păcătosul!” pentru că la numele lui Iisus nu poate mişca.

Astăzi, războiul acesta împotriva Mântuitorului, a tuturor celor care-L mărturisesc prin strădania de a-şi ordona viaţa după voia lui Dumnezeu, este deosebit de aprig. De aceea pare-mi-se pentru preoţimea de astăzi şi pentru toţi creştinii, chemarea cea mai deosebită este să ne cunoaştem pe noi înşine, misiunea la care ne cheamă Mântuitorul Care spune Sf. Apostoli după Învierea Sa din morţi: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit Eu pe voi”. Se cuvine preoţilor în mod deosebit să trăiască această conştiinţă a acestei chemări şi a acestei trimiteri. Conştiinţa acestei lucrări deosebite se cuvine să o aibă preoţimea de astăzi.

Pe măsură ce vom avea curajul acesta al mărturisirii, în legea dragostei lui Hristos, în măsura în care facem asta, ne înţelepţim. Dumnezeu are grijă de noi. Cu ajutorul Lui doar reuşim să ne modelăm sufletul. Vai de noi, că noi vom fi judecaţi după legea iubirii, a iubirii milostive! Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă. Dă de mâncare la sărac şi la străin, adăposteşte pe drumeţ, caută-l pe cel din temniţă, încurajează-l, dar şi pe cel beteag din spital, şi pe cel de acasă. Spune tuturor legea lui Dumnezeu, ca nu cumva să rătăcească. Evanghelia te va învăţa toate. Continue Reading »



Viața Părintelui cel cu nume de sărbătoare, Crăciun Oprea – alcătuită de maicile de la m-rea Paltin Petru Vodă


Oprea Craciun viataViaţa Părintelui cel cu nume de sărbătoare, Crăciun Oprea. Mărturisitor din temniţele comuniste şi preot al lui Hristos

Copilăria

Părintele Crăciun Oprea s-a născut în ziua de 17 iunie a anului 1925, în satul Cărăsău(Bihor), în apropiere de Munţii Codrului, din părinţii Crăciun Oprea şi Saveta Oprea. Bucuros şi sfânt ca o sărbătoare, i-a fost nu numai numele, dar şi obiceiul, căci toată viaţa sa Părintele a preţuit-o ca pe o sărbătoare şi şi-a desăvârşit-o prin vieţuire cinstită şi cuvioasă, dar şi prin grele pătimiri, ce i-au curățit sufletul ca aurul în topitoare. De la părinţii săi primeşte o aleasă educaţie creştină, plămădită cu bun simţ, cinste dar mai ales în frica de Dumnezeu. Despre copilăria sa şi bunăcuviinţa şi evlavia ţăranului român din satul său, Părintele Crăciun poveste aşa: „Sunt dintr-un sat oarecare, din Bihor, cu 500 de case; tot timpul tinereţii pe care l-am prins acolo ştiam că sunt numai 4 beţivi. Astăzi nu ştiu câţi sunt. Şi erau renumite numai 2-3 femei care nu erau cinstite. …În familiile noastre creştine când se lăsa post, şi de Sf. Maria şi de Postul Crăciunului era obiceiul să se spele cu leşie vasele şi se postea în timpul postului şi dacă aveai şapte vaci cu lapte, puneai laptele în oale de pământ şi în ajunul Crăciunului cei ce nu aveau vacă sau porc tăiat gustau din cele ce primeau de la cei ce aveau, ca în ziua de Crăciun să fie cu toţii fraţi şi cu poalele pline, şi cu Sf. Cuminecătură şi cu cele potrivite ca să fie toţi o familie. Această tradiţie se cuvine să o readucem noi”.

În satul natal a absolvit şcoala primară, continuând apoi studiile la Şcoala Normală din Oradea între anii 1931-1940, apoi urmează cursurile Şcolii Normale Dimitrie Ţichindeal din Arad între anii 1940-1947. Adeseori Părintele vorbea laudativ cu privire la această școală confesională, de unde a deprins, de la profesori cu o ţinută morală deosebită, nu doar dragostea de Biserică şi de învăţătura sfinţilor, dar şi dragostea de neam, care se afla în mare cumpănă şi încercare, împresurat de mulţi duşmani ce voiau să îi distrugă credinţa şi fiinţa. Iată ce mărturisea Părintele despre această şcoală: „Care dintre dumneavoastră nu-l cunoaşte pe Eminescu, care-l laudă pe Ţichindeal? A făcut şcoala teologică a Bisericii de la Arad, care avea rostul de a crea cadre de învăţători şi preoţi care mergeau în sat să poată face educaţie la români, căci în satele în care erau învăţători absolvenţi de la şcoala lui Dimitrie Ţichindeal, sau a Bisericii, vorbeau şi în pauze limba română şi învăţau în Biserică şi la şcoală în limba noastră şi cât mai serios posibil. Pe când la şcolile de stat şi în pauze învăţătorii obligau copiii să vorbească limba maghiară”.

Dumnezeu îl fereşte de urgia războiului, care a lăsat multe victime în aceste teritorii tânjite de vecinii păgâni. „În 1944 frontul a fost la noi în sat, își aminteşte Părintele. Armata a venit la noi în sat şi noi am fugit pentru că aflasem de la o rudenie că dacă eşti prins, eşti luat la făcut de tranşee. Şi am fugit undeva pe Crişul Alb, lângă Gura Honcii”.

Tinereţe jertfită în cinstea Bisericii şi a neamului.

Arestarea

Oprea Craciun viataDupă ce absolvă Şcoala Normală din Arad, se înscrie în 1947 la Facultatea de Teologie din Arad.

În această perioadă Părintele îl are mentor duhovnicesc pe renumitul profesor de teologie, Pr. Ilarion Felea, care îi şi devine duhovnic. Faţă de Părintele Felea, Părintele Crăciun nutrea o deosebită dragoste şi evlavie, de la care a cules multe învăţături mântuitoare, ce l-au susţinut duhovniceşte în anii grei de încercări. I-a fost un ucenic devotat atât în timpul vieţii cât şi după martirizarea acestuia în temnița Aiudului, astfel încât Părintele Crăciun reuşeşte să aducă la lumină, ca pe o datorie sfântă, volumele de teologie mistică ale Părintelui Felea, aflate în manuscris, sub denumirea Spre Tabor. Avându-l ca model de vieţuire, îi îndemna şi pe ucenicii săi să urmeze vieţuirii şi învăţăturilor Părintelui Ilarion Felea, despre care spunea: „Însuşi Părintele Stăniloae afirma despre părintele Ilarion Felea, care a murit pe 18 septembrie 1961, la Aiud: ca preot părintele Ilarion Felea m-a depăşit. Şi n-a spus-o doar din smerenie. Alt preot care l-a cunoscut pe părintele Ilarion pe când era rector la Arad şi obiceiul era ca studenţii să meargă duminica, miercurea şi vinerea la Sf. Liturghie la Catedrală, iar în restul zilelor la capelă, mărturiseşte după anii 90: Părintele Ilarion Felea se manifesta deosebit de firesc la orice slujbă bisericească. În timpul vecerniei când se cădeşte în Biserică şi zicea Psalmul 50 sau alte rugăciuni, antrena absolut toată Biserica în rugăciune. Lumea simţea sinceritatea şi duhul rugăciunii care îl stăpânea. Când spovedea, ţinea ca omul să se mărturisească în picioare pentru că cele mai multe informaţii le transmitem prin ochi şi astfel îl poţi simţi pe om cât de sincer este. Părintele Ilarion mi-a fost duhovnic, de aceea ştiu că spovedea în picioare”. Continue Reading »



Fragmente video din cadrul Simpozionului dedicat memoriei Părintelui Justin Pârvu, m-rea Paltin – 13 februarie


 

 

 



Sf. Spiridon, Hramul Azilului de batrane din M-rea Paltin. Sfintire oficiata de P. Justin – video


Cuvânt al Părintelui Justin Pârvu pentru lucrarea misionar filantropică a Mănăstirii de maici – Paltin Petru-Vodă[1]

Acest azil este important pentru faptul că aici este toată esenţa şi nevoinţa frăţiilor voastre. Şi aici va fi şi acoperământul acestui mare ierarh Spiridon împreună cu frăţiile voastre, în vremurile grele care vor veni.

Acest centru să fie un scut de apărare pentru bolnavii aceştia care se adăpostesc aici din mila lui Dumnezeu şi a frăţiilor voastre. Este importantă această lucrare şi pentru faptul că aici vor zăcea oameni îndureraţi cu suferinţe care aşteaptă de la frăţiile voastre milă. Unui bolnav să-i aducem orice, bunătăţi care să-l satisfacă, tratament şi medicamente. Dar acest tratament dacă nu este completat cu picătura de inimă, este zadarnic. Un bolnav nu se îngrijeşte dup[ un program rece. Un bolnav se îngrijeşte din inimă, dintr-o inimă apropiată de a lui. Vedeţi şi copiii aceştia care sunt pe aici, pe la noi, cât de mult doresc să vadă bucurie, să vadă faţă senină şi dragoste şi apropiere de ei. Poate că acasă la ei ar fi avut lucruri mai mult sau mai puţin hrănitoare, dar ei au nevoie de durerea şi de compasiunea noastră faţă de ei.
Şi pe lângă ei ne stabilim şi noi un viitor în societatea asta nebună care vine acum, că numai Dumnezeu ştie ce va mai da peste noi. De aceea, pe lângă multe alte lucruri, vă recomand să fiţi atente cu această lucrare misionară. E munca frăţiilor voastre, e munca credincioşilor noştri…
Ţara aceasta este, în sfârşit, o mână de ortodocşi, mânată din toate părţile de valurile acestea ale mâniei satanei. Dar cu cât suntem mai încercaţi, cu atât suntem mai iubiţi de Dumnezeu.
Care a fost viaţa Mântuitorului pe pământ? Naşterea, chinurile, crucea, moartea şi Învierea. Cei care Îl urmează pe Mântuitorul au parte de aceste încercări grele, de aceste ispite şi necazuri. Sfinţii sunt apărătorii şi avocaţii noştri înaintea lui Dumnezeu. Domnitorii noştri au avut tare mare grijă să fie împodobită ţara aceasta cu cât mai mulţi sfinţi. Dar de ce oare? Pentru că iată, forţa rugăciunii este aceea cu care trebuie să lupte pe corabia acestei vieţi, nevoitorul. Biserica lui Hristos a fost luptătoare. Iată, Cuvioasa Parascheva, Sfântul Ioan de la Suceava, Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, şi toţi, în sfârşit, Sfântul Dimitrie Basarabov, au căutat să aibă acest frumos ţel de a lupta împotriva întunericului, împotriva răului. Iată cum Sfântul Nicolae, de pildă, s-a apărat puternic de erezia arienilor. Ştiţi prea bine că i-a dat o palmă lui Arie. Dumnezeu l-a iubit totuşi. De multe ori e nevoie şi de ceartă.
Sfântul Spiridon, cu blândeţea, cu bunătatea lui, a dovedit existenţa Sfintei Treimi cu cărămida, aşa după cum îl vedem în pictura noastră: focul se ridică în sus, pământul rămâne în mâna lui şi apa curge în pământ. Trupul nostru ne ţine prin apă, prin Sfântul Botez. A dovedit deci existenţa Sfintei Treimi şi asta prin credinţă puternică.
Noi avem, desigur, aici, între noi, mulţi bolnavi, mulţi neputincioşi, mulţi suferinzi. Apoi şi noi, care slujim aceşti bolnavi, avem prilejuri frumoase de a ne jertfi pentru aproapele. La rândul lor şi bolnavii au şi ei nişte obligaţii, au şi ei nişte datorii. Dacă sunt aici, în căminul acesta din mănăstire, atunci trebuie să ştie că au şi ei nişte îndatoriri. Nu pot lucra cu trupul, dar pot lucra cu duhul. De aceea şi lor li se cuvine a se ruga tot mai mult, pentru că ce zice aici, în rugăciunea asta a şasea: „Gura lor o umple de lauda Ta”. Deci, dacă stai în pat, dacă stai în scaun, dacă stai în picioare, gura Îl poate lăuda pe Domnul. Nu să se gândească la alte năzdrăvănii, să se ducă la alte gânduri urâte, care să îl îndepărteze de Domnul.
„Mâinile lor le întinde spre lucrarea poruncilor Tale”. Deci mâna aceasta este şi ea un instrument pe care ni l-a dat Dumnezeu să-l folosim spre bine. Să faci ceva cu ea. Să împleteşti, să dai cu o mătură, să cureţi un cartof, să pui o cană de apă acolo, într-un vas, stă la dispoziţia multora dintre cei bolnavi. Dar de cele mai multe ori nu e dragoste, pentru că inima e tot strâmbă, măcar că şi trupul e neputincios. Că de aceea am şi ajuns în aceste suferinţe şi în necazuri. „Picioarele lor, spre vestirea Evangheliei Tale”. Apăi cum vestim noi pe Domnul? Să citeşti acolo o rugăciune, să citeşti viaţa unui sfânt, să iei o carte, sunt atâtea care ne stau la dispoziţie ca să putem forma rezistenţa noastră şi trupească şi sufletească.
De aceea, rugaţi-vă şi dumneavoastră, ca prin rugăciunile dumneavoastră să putem şi noi să vă ajutăm cât mai bine, cât mai sănătos şi să ne putem apropia de viaţa acestor sfinţi, a Sfântului Ierarh Spiridon, care este patronul acestei bolniţe.
De aceea să luăm şi noi modelul sfinţilor. Ori de câte ori vă culcaţi, faceţi o cruce pe pernă, ori de câte ori vă sculaţi faceţi o cruce şi o închinăciune, după puterea fiecăruia. Să ne rugăm: „Sfinte Ierarhe Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi”.
Vă urez să aveţi linişte, pace sufletească, căci pacea aceasta pe care o cerem noi în rugăciunile noastre contribuie şi la sporirea sănătăţii dumneavoastră. Formează unitatea noastră. Aici e şcoala, aici e căminul de copii, aici e spitalul. Nu e foarte greu să fie unitate. Suntem toţi una în Hristos Domnul nostru Iisus Hristos ca să putem dovedi că şi aici suntem cei care ne-am dezbrăcat de lume şi că într-adevăr nu trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.
Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să ne hărăzească zile mai bune pentru viitor. Continue Reading »



SINAXAR 28 OCTOMBRIE: Viața Filosofului Martir MIRCEA VULCĂNESCU, alcătuită de maicile de la m-rea Paltin Petru Vodă


m.vulcanescuSCHIŢĂ BIOGRAFICĂ. PRIMII ANI DE ŞCOALĂ

S-a născut pe 3 martie 1904[1], la Bucureşti, ca al doilea copil al lui Mihail Vulcănescu, care a fost 41 de ani funcţionar al Ministerului Finanţelor, şef al serviciului Contabilităţii Casei de Depuneri, apoi al Regiei Monopolurilor Statului, inspector financiar şi unul din întemeietorii Societăţii Generale a Funcţionarilor publici, al cărei preşedinte a fost. Mama, Maria, născută Tomescu, la Slatina, în 1876 este fiica lui Mihail Tomescu, moşier, proprietar al moşiei Potcoava, judeţul Olt şi alegător la divanul din 1854 şi al Elisabetei. Primele trei clase ale şcolii primare le urmează la Institutul Anglo-German din Bucureşti, iar clasa a patra, la Şcoala primară de Stat de la Lucaci, unde absolvă cursul primar.

Studiile secundare le face în frământarea războiului trecut: clasa întâia şi a doua la Liceul Matei Basarab din Bucureşti (1914-1916); clasa a treia, particular, la Liceul refugiaţilor de pe lângă Liceul Naţional din Iaşi (1917-1918). Îşi dă capacitatea la Gimnaziul din Tecuci (vara 1918) şi o finalizează la Liceul Lazăr din Bucureşti (1918-1919); clasa a şasea şi a şaptea, ca particular, la Liceul Matei Basarab din Bucureşti (1919-1921); clasa a opta, ca particular (vara 1921), la Liceul Mihai Viteazul din Bucureşti, unde îşi susţine bacalaureatul (octombrie 1921)[2].

Încă din adolescenţă scrie poezii şi eseuri (Conştiinţa naţională la români, Cine e poetul românismului), devine cercetaş la 12 ani, iar la 16 ani se înscrie în Societatea culturală Înfrăţirea românească. Continue Reading »



Imagini si video de la Parastasul Parintelui Justin, 1 iunie 2015


 

 

 

 

 



Colinde de la mănăstirea de maici Paltin Petru Vodă


Colind, de Vasile Voiculescu

Canonul Nasterii Domnului (fragment)

Ce sara-i da iasta seara