Posts Tagged 'microcip'


Interviu cu Părintele Justin Pârvu: Nu mai este binecuvântarea lui Dumnezeu peste lucrul oamenilor


Pământul, izvoarele şi apele strigă împotriva nesimțirii noastre

Interviu cu Părintele Justin Pârvu, realizat de Monahia Fotini, 30 martie 2012

 

– Părinte, cum vă explicați faptul că încă mai sunt azi duhovnici, preoți care susțin că nu cunosc problema cipurilor şi ca atare nu găsesc răspunsul potrivit pentru ucenicii lor? Sub pretextul că nu e treaba lor să cerceteze ce conțin aceste cipuri dau un răspuns evaziv celor ce îi întreabă cum să procedeze cu aceste acte biometrice.

– Dragii mei, ieşim de pildă la păscut cu o turmă de oi. Turma aceasta de oi e dirijată de cineva. De cine? De cioban. Cine este păstorul cel bun în viața noastră? E preotul. Preoții, păstorii, de la mic, la mare, duc această răspundere a mântuirii turmei. În ce constă această răspundere? În propovăduirea adevărului, căci fără adevăr nu există viață: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viața” „spune Mântuitorul. El e cel care continuă această propovăduire a Adevărului: preotul. Dar dacă preotul, încă din seminar, apoi în facultate, excelează mai mult în arta fotbalului decât în arta Scripturii, ce să mai ceri de la astfel de preoți? Cum să conştientizeze ei că asistăm la o satanizare a lumii prin implantarea acestor cipuri? Şi, în afară de asta, sunt şi oameni, Dumnezeu să ne ierte, interesați. Le place să fie audiați de public în conferințe şi din slavă deşartă tac şi fac pe plac mulțimii. Nu vedeți că ei (conducătorii) vin cu o melodie aşa de plăcută pentru noi, creştinii, încât să primim cipul ca pe o mare realizare utilă umanității?
Au început de la animale „cipuri în urechi, le-au pus pecețile acestea, nişte clame agățate de urechea animalului. M-am gândit îndată: dacă cipul acesta e aşezat la vaca asta care dă laptele din care mâine se hrănesc copiii de toate vârstele, bătrânii, oamenii, nu cumva drăcovenia asta are efect şi asupra hranei, a circulației sângelui, prin laptele, pe care apoi îl mănâncă omul? Apoi au evoluat cu cipul la om şi au zis că trebuie să aibă copilul mic cip ca nu cumva să fie furat „Aşa că îi pui cip acolo şi îl găseşti îndată. Şi astfel, ani la rândul, obişnuiesc poporul cu aceste cipuri care au, chipurile, efecte benefice. Ei bine, toate drăcoveniile acestea au cu totul un alt scop. În niciun caz unul bun. Pentru că noi am trăit de atâtea amar de veacuri pe aici şi n-am avut nevoie de cipuri. A trebuit să apară aceşti tovarăşi gentili care au grijă să nu ne pierdem şi să ne ofere ei această pază. De ce păzesc populația prin cipuri şi nu vin să vadă unde sunt tinerii noştri care au plecat de la casele lor din țară şi s-au dus argați în Occident? Unde sunt aceşti tovarăşi care să poarte de grijă de nenorociții copii care sunt aruncați pe străzile oraşului şi stau în tuneluri şi sub poduri şi dorm acolo, săracii, fără adăpost? Iar ca să înfiezi un copil din acesta amărât, e atâta lege şi atâtea rânduieli încât trebuie să faci un proces de trei, patru ani să-l poți avea în brațele tale.
Dar nu cipurile vin în ajutorul nostru. Acolo vine satana să ajute, pentru că omul acesta devine o cifră, un număr. A transferat cifra aceasta în satanizarea lui. I-l pui pe frunte, i-l pui pe mână, i-l pui unde vrei şi unde nu vrei. Oare de asta are nevoie țara noastră? Noi avem de format caractere, avem de făcut educație spirituală pentru a realiza omul liniştii, omul păcii, al dragostei, al unității, omul bunătății, pentru a avea o societate sănătoasă bazată pe jertfă şi dăruirea creştină. Cu cipurile nu realizăm nimic decât să ne îmbolnăvim şi noi. Pentru că ei prin cipuri nu te stăpânesc ca pe animal, ci urmăresc să îți stăpânească ființa, ca spirit, ca suflet. Te perverteşte încât nu mai gândeşti. E ca şi cum cineva te-ar pune la curent electric, te aşezi pe scaun şi te aruncă de vreo trei, patru ori în sus şi în jos şi în felul acesta devii un om care ți-ai pierdut şi memorie şi cap; nu mai ai nimic.
În 1949 -1950 era o metodă venită din Răsărit, folosită la anchetele care se făceau în puşcării, căl punea pe scaunul electric pe deținut şi acolo te trezeai că începeai fără să vrei să declari pe placul lor. Omul devenea o epavă, o cârpă care nu mai gândea, rob al unor atei comunişti. Acesta este scopul cipului: desființarea gândirii omului în profunzime, să devină fără Dumnezeu, fără Hristos, adică omul satanizat. Un lucru trebuie judecat după scopul pentru care este creat. Acest cip nu este rău în sine, dar este creat spre a fi implantat în corpul uman, spre satanizarea omului. După scopul pentru care a fost creat, acest cip este demonic. Continue Reading »



Părintele Justin Pârvu: Acum a venit vremea să ne mântuim pe furiş


Interviu realizat de Monahia Fotini, 11 august, 2011

Părinte, am vrea să le adresați câteva cuvinte de încurajare ucenicilor Părintelui Arsenie Papacioc, care a trecut la Domnul, lăsând în urmă o mulțime de credincioşi văduviți de duhovnicul lor.

Părintele Arsenie a fost un suflet ales şi s-a remarcat încă din copilăria lui. Ales s-a arătat şi în perioada tinereții, şi cu atât mai mult la bătrânețe şi la sfârşitul lui fericit. Rămâne o personalitate cu o deosebită importanță atât pentru neamul nostru, pentru țara noastră, cât şi pentru Biserica noastră Ortodoxă. A fost aspru în cuvânt, dar şi vindecător în acelaşi timp. A fost necruțător cu păcatul, a fost omul care, cum spunea Sf. Ap. Pavel, „a mustrat cu timp şi fără de timp”. A fost omul care a aprins lumina slujirii şi mărturisirii în întunericul cel mai adânc al lumii ateiste. Părintele Arsenie a trăit ca un mărturisitor, a murit ca un mucenic şi viețuirea lui arată că a fost ales încă din pântecele maicii sale, devenind un mare ascet al vieții noastre creştine, un călugăr trăitor cu viață cuvioasă. Toată lucrarea săvârşită de părintele Arsenie nu poate pieri, ea rămâne peste veacuri pentru toți ucenicii lui, aşa că noi nu trebuie să regretăm trecerea sa la Domnul „ne mâhnim ca oameni, ne tulburăm sufleteşte din pricina lipsei lui, dar să ne bucurăm cu duhul, pentru că el ne asigură cu rugăciunile sale, de dincolo, poate mai mult decât dacă ar fi printre noi, în trup.

Cât despre mine – nu l-am cunoscut direct, nu l-am întâlnit în puşcărie pentru că atunci când eram eu într-o parte, el era în alta, când eram eu la Aiud, părintele era la Jilava, când eram eu pe la Gherla, părintele era pe la Aiud, aşa că nu am putut să mă găsesc cu dânsul direct, dar gândul că era în mijlocul nostru, pentru mine era un sprijin, atât pentru viața călugărească, cât şi pentru cea de luptători ai unui neam. În închisoare îl ştiam prezent acolo şi ne simțeam bine apărați de orice rău. La plecarea lui, parcă mi s-a pierdut toiagul bătrâneților mele, am simțit un gol foarte mare în suflet. Nu am în cine să mă sprijin acum decât numai în rugăciunile lui şi în dragostea lui față de țara aceasta, de neamul acesta.

Părintele Arsenie a fost într-adevăr un copil cu mult neastâmpăr de mic. L-a ros dragostea de țară şi de neam. Din toată activitatea şi gândirea lui nu a lipsit niciodată lupta de apărare a neamului. De aceea şi astăzi, eu îl consider că este un protector cu rugăciunile sale, asupra noastră, asupra ucenicilor lui şi a tuturor românilor. Noi trebuie să ştim că prezența lui acolo este mai importantă decât aici. Cu rugăciunile sale, cu rugăciunile tuturor camarazilor lui de luptă şi ale tuturor mărturisitorilor, formează un zid de apărare împotriva mâniei tuturor opritorilor acestui neam şi ai credinței ortodoxe. Aşa încât eu mă rog împreună cu toți colegii mei, cu toți camarazii mei cu care am viețuit împreună, indiferent în ce punct ne găsim, dar simțim acelaşi lucru: să ne ocrotească, să ne apere mai departe, să ne călăuzească cu harul său pe noi, care ne vom întâlni îndată cu dânsul şi vom da acolo „raport de şedință” pentru integritatea şi unitatea țării noastre care este aşa de bântuită de toate fărădelegile, şi ale materialismului şi comunismului, şi ale păgânismului şi din Răsărit şi din Apus.

Suntem o țară ortodoxă care le stăm ca un os de peşte în gât tuturor. Noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu ajutorul Maicii Domnului, cu ajutorul Sfinților şi al Mărturisitorilor, nădăjduim să mergem mai departe şi cu nenorocirea aceasta mare, care s-a abătut acum în țara noastră, invazia cipurilor.

Continue Reading »



Parintele Justin Parvu: Solutia este intoarcerea la traditie


Parinte, ne bucuram ca va gasim sanatos si ca bunul Dumnezeu va tine inca alaturi de noi, ca sa ne mai puteti da un cuvant de intarire in aceste vremuri tulburi in care ne aflam. Multi crestini, din toate partile lumii, de la copii pana la cei batrani, s-au rugat pentru sfintia voastra cu multa dragoste sa va insanatositi cat mai grabnic. Cum ati depasit boala? Ati simtit sprijinul rugaciunilor lor?

Eu nu sunt in masura sa multumesc crestinilor ortodocsi, si cunoscuti, si necunoscuti, si sa le apreciez solidaritatea lor pentru suferinta. Nu sunt in masura nici sa le multumesc, dar nici sa ma ridic la inaltimea convingerilor pe care le au fata de nevrednicia mea, ca om pacatos. Este adevarat si m-am convins de solidaritatea aceasta crestina intre viata de manastire si viata mirenilor crestini ortodocsi, si care mi-a dat un semnal foarte puternic ca exista totusi in viata noastra crestina sentimentul acesta al dragostei, de ajutorare, in care dragostea cu adevarat face minuni si poate invia si morti. Aceasta m-a bucurat mult si mi-a dat viata si nadejdea ca ne putem mentine asa in duhul acesta de dragoste, de pace, de suferinta, incat sa ni se umezeasca ochii pentru binele celuilalt. Dau slava lui Dumnezeu pentru toate. Eu nu sunt vrednic de atata dragoste din partea credinciosilor. Eu le multumesc tuturor acestora si Dumnezeu sa le daruiasca lor, familiilor lor si neamului nostru, bucuria pe care am avut-o de sarbatorile acestea ale Nasterii si Botezului Domnului si sa le implineasca cele mai inalte idealuri ale vietii noastre crestine!

Amin, Parinte! Se pare insa ca idealurile vietii noastre crestine nu se aseamana nici pe departe cu idealurile stapanitorilor acestei lumi, care ne impresoara din ce in ce mai mult, din toate partile, fie prin boli incurabile, fie prin alimentatie otravitoare ati vazut ca au introdus acest codex alimentarius si prin multe alte mijloace care ne pun in pericol vietuirea noastra in aceasta lume de azi.

Forta aceasta demonica, ce stapaneste lumea la ora actuala, se intrece, intr-adevar, prin metode care se concentreaza asupra vietii umane. Toate lucrurile care apar acum la orizontul acesta omenesc nu sunt altceva decat metode de distrugere a vietii umane. Aceste mijloace de otravire a omului sunt asa de puternice si inradacinate incat nu le mai poti sta inainte. Acum a aparut gripa asta porcina, chipurile noua, care nu este altceva decat o masinatie a acestei mari mafii ce conduce lumea, care sa impiedice si sa slabeasca din ce in ce mai mult organismul omului. Au aparut apoi toate sistemele acestea de alimentatie, care sunt puse la dispozitia omului de la mic la mare, fara echivoc, tot cu scopul de a-l distruge si mai ales pe copil cat este de mic, din fasa daca s-ar putea. Dar imi spunea un cercetator din America, ca de la 4, 5 ani copiii sunt expusi la cele mai mari pericole prin aceste vaccinuri ce provoaca boli care ataca organismul din ce in ce mai mult pana la varsta de 15-20 de ani, deci ele nu au neaparat un efect imediat. Faptul ca prin acest codex iti interzice sa iti mai poti cultiva tu pamantul tau, dupa cum au cultivat stramosii tai de atatea veacuri, va duce de rapa toata agricultura, ca sa nu mai putem avea un control asupra alimentelor pe care le cultivam: fasolea, cartoful, usturoiul sau alte bunuri prin care romanul nostru a crescut, s-a dezvoltat si a gandit in ele. Ei bine, acum vin si i?i rastoarna toate aceste valori in care tu ai crescut: nu mai este branza buna, nu mai este oul bun, nu mai este carnea buna, nu mai e fasolea buna, nu mai e toata recolta agricola buna. Si ma intreb eu: Ei, bine, daca omul nostru a trait sanatos pana in jurul a 70 de ani 80 de ani, cum poate veni omul acesta modern cu atata ignoranta sa schimbe valorile unui om care a reusit sa traiasca cu atata vitalitate in atata munca pana acum? E suficient sa iei o singura zi din vara unui taran de-al nostru, care sta 24 de ore cu coasa in mana si trage cu tot efortul, bea apa asta de izvor si mananca ce poate si el pe langa cei 4, 5, 6 copii pe care ii are acasa si isi duce viata totusi atat de sanatos si plin de energie si sa vezi care este de fapt realitatea lucrurilor. Dar vine omul modern cu tehnica lui si intoarce lumea. Copilul nostru firav, copilul pricajit, bea coca-cola, poate daca are un lapte la 3 zile, sau o saptamana, dar in mai tot restul timpului este supus la cenzura asta alimentara, incat ajunge sa fie la un moment dat ca un cobai al societatii. Ei vin cu tehnica asta, care chipurile ii prelungeste viata, dar de fapt el ii scurteaza viata, facandu-l ruda cu toate bolile posibile din lumea aceasta. Pe langa faptul ca viata bietului roman ii este atacata, prin fabrici si in uzine, in mine, in toate locurile acestea grele de munca pe care le suporta sarmanul, i s-a mai adaugat si aceasta subnutritie, iar in timpul liber pe care il mai are, casca gura la televizor, o alta odrasla a modernismului, la calculator, de unde isi culege toate informatiile mincinoase ca sa isi poata carpi toata nenorocita asta de viata. Pe cata vreme omul nostru de altadata sanatos, voinic, cu casa lui, cu copiii, cu sotia lui, acolo sarbatoreau sanatosi si fericiti zilele de duminici, sarbatorile mari: Pasti, Craciun, Sfanta Maria, Boboteaza in toata aceasta vreme colabora crestinul cu harul lui Dumnezeu pe pamant, care il facea pe om sa traiasca in toata energia si spiritualitatea lui, intr-o dimensiune reala a existentei. Este greu sa pornesti acum de la o cercetare mai amanuntita ca sa iti dai seama de unde si incotro merge lumea aceasta in declinul ei si pana unde merge si cat mai rezista omul sa duca povara aceasta, ca sa mai poata avea o multumire sufleteasca in ceea ce face. Pentru ca toate tendintele care vin asupra noastra nu au alt scop decat distrugerea si pierzarea noastra ca speta umana. Nu se multumesc numai sa ne perverteasca sufletul prin patimi, ci vor sa distruga cu ura si orice suflare de viata. De acum omul sa se astepte la boli, la cataclisme, cum a fost acum cu 100-200 de mii de oameni morti in urma cutremurului din Haiti, pentru ca ei intentioneaza sa provoace o incaierare intre state, astfel incat, sa izbucneasca, fereasca Dumnezeu, un razboi mondial, prin care sa distruga cea mai mare parte din omenire. Ceea ce este interesant este ca toti cei care participa la masina aceasta de distrugere, nu isi pun si ei intrebari: cat vor mai trai in fond, daca distrug tot ce este in jur ca sa traiasca numai ei ca neam? Pana unde vor merge si cat cred ca vor trai? Caci intotdeauna groapa pe care o sapi altuia, tu cazi singur in ea. Dar cu totii vor cadea in ea, toti care fac aceste greutati omenirii, intregii creatii a lui Dumnezeu, pentru ca aici este tinta. Continue Reading »



A aparut revista Ortodoxă ATITUDINI numărul 8


coperta_nr8



Scrisoarea de raspuns a Presedintelui la solicitarea de a organiza REFERENDUM


plic_scrisoarescrisoare_raspuns_a Presdintelui

Daca se va organiza REFERENDUM, noi nu putem sti, dar al nostru este a ne ruga. Mai putem face si urmatorul lucru: sa-i scriem presedintelui motivatia noastra contra cipurilor. Urmariti spot-ul video de mai jos pentru mai multe detalii: