Acasă » microcip

Posts Tagged 'microcip'


Interviu cu Părintele Justin Pârvu: Nu mai este binecuvântarea lui Dumnezeu peste lucrul oamenilor


Pământul, izvoarele şi apele strigă împotriva nesimțirii noastre

Interviu cu Părintele Justin Pârvu, realizat de Monahia Fotini, 30 martie 2012

 

– Părinte, cum vă explicați faptul că încă mai sunt azi duhovnici, preoți care susțin că nu cunosc problema cipurilor şi ca atare nu găsesc răspunsul potrivit pentru ucenicii lor? Sub pretextul că nu e treaba lor să cerceteze ce conțin aceste cipuri dau un răspuns evaziv celor ce îi întreabă cum să procedeze cu aceste acte biometrice.

– Dragii mei, ieşim de pildă la păscut cu o turmă de oi. Turma aceasta de oi e dirijată de cineva. De cine? De cioban. Cine este păstorul cel bun în viața noastră? E preotul. Preoții, păstorii, de la mic, la mare, duc această răspundere a mântuirii turmei. În ce constă această răspundere? În propovăduirea adevărului, căci fără adevăr nu există viață: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viața” „spune Mântuitorul. El e cel care continuă această propovăduire a Adevărului: preotul. Dar dacă preotul, încă din seminar, apoi în facultate, excelează mai mult în arta fotbalului decât în arta Scripturii, ce să mai ceri de la astfel de preoți? Cum să conştientizeze ei că asistăm la o satanizare a lumii prin implantarea acestor cipuri? Şi, în afară de asta, sunt şi oameni, Dumnezeu să ne ierte, interesați. Le place să fie audiați de public în conferințe şi din slavă deşartă tac şi fac pe plac mulțimii. Nu vedeți că ei (conducătorii) vin cu o melodie aşa de plăcută pentru noi, creştinii, încât să primim cipul ca pe o mare realizare utilă umanității?
Au început de la animale „cipuri în urechi, le-au pus pecețile acestea, nişte clame agățate de urechea animalului. M-am gândit îndată: dacă cipul acesta e aşezat la vaca asta care dă laptele din care mâine se hrănesc copiii de toate vârstele, bătrânii, oamenii, nu cumva drăcovenia asta are efect şi asupra hranei, a circulației sângelui, prin laptele, pe care apoi îl mănâncă omul? Apoi au evoluat cu cipul la om şi au zis că trebuie să aibă copilul mic cip ca nu cumva să fie furat „Aşa că îi pui cip acolo şi îl găseşti îndată. Şi astfel, ani la rândul, obişnuiesc poporul cu aceste cipuri care au, chipurile, efecte benefice. Ei bine, toate drăcoveniile acestea au cu totul un alt scop. În niciun caz unul bun. Pentru că noi am trăit de atâtea amar de veacuri pe aici şi n-am avut nevoie de cipuri. A trebuit să apară aceşti tovarăşi gentili care au grijă să nu ne pierdem şi să ne ofere ei această pază. De ce păzesc populația prin cipuri şi nu vin să vadă unde sunt tinerii noştri care au plecat de la casele lor din țară şi s-au dus argați în Occident? Unde sunt aceşti tovarăşi care să poarte de grijă de nenorociții copii care sunt aruncați pe străzile oraşului şi stau în tuneluri şi sub poduri şi dorm acolo, săracii, fără adăpost? Iar ca să înfiezi un copil din acesta amărât, e atâta lege şi atâtea rânduieli încât trebuie să faci un proces de trei, patru ani să-l poți avea în brațele tale.
Dar nu cipurile vin în ajutorul nostru. Acolo vine satana să ajute, pentru că omul acesta devine o cifră, un număr. A transferat cifra aceasta în satanizarea lui. I-l pui pe frunte, i-l pui pe mână, i-l pui unde vrei şi unde nu vrei. Oare de asta are nevoie țara noastră? Noi avem de format caractere, avem de făcut educație spirituală pentru a realiza omul liniştii, omul păcii, al dragostei, al unității, omul bunătății, pentru a avea o societate sănătoasă bazată pe jertfă şi dăruirea creştină. Cu cipurile nu realizăm nimic decât să ne îmbolnăvim şi noi. Pentru că ei prin cipuri nu te stăpânesc ca pe animal, ci urmăresc să îți stăpânească ființa, ca spirit, ca suflet. Te perverteşte încât nu mai gândeşti. E ca şi cum cineva te-ar pune la curent electric, te aşezi pe scaun şi te aruncă de vreo trei, patru ori în sus şi în jos şi în felul acesta devii un om care ți-ai pierdut şi memorie şi cap; nu mai ai nimic.
În 1949 -1950 era o metodă venită din Răsărit, folosită la anchetele care se făceau în puşcării, căl punea pe scaunul electric pe deținut şi acolo te trezeai că începeai fără să vrei să declari pe placul lor. Omul devenea o epavă, o cârpă care nu mai gândea, rob al unor atei comunişti. Acesta este scopul cipului: desființarea gândirii omului în profunzime, să devină fără Dumnezeu, fără Hristos, adică omul satanizat. Un lucru trebuie judecat după scopul pentru care este creat. Acest cip nu este rău în sine, dar este creat spre a fi implantat în corpul uman, spre satanizarea omului. După scopul pentru care a fost creat, acest cip este demonic. Continue Reading »



Părintele Justin Pârvu: Acum a venit vremea să ne mântuim pe furiş


Interviu realizat de Monahia Fotini, 11 august, 2011

Părinte, am vrea să le adresați câteva cuvinte de încurajare ucenicilor Părintelui Arsenie Papacioc, care a trecut la Domnul, lăsând în urmă o mulțime de credincioşi văduviți de duhovnicul lor.

Părintele Arsenie a fost un suflet ales şi s-a remarcat încă din copilăria lui. Ales s-a arătat şi în perioada tinereții, şi cu atât mai mult la bătrânețe şi la sfârşitul lui fericit. Rămâne o personalitate cu o deosebită importanță atât pentru neamul nostru, pentru țara noastră, cât şi pentru Biserica noastră Ortodoxă. A fost aspru în cuvânt, dar şi vindecător în acelaşi timp. A fost necruțător cu păcatul, a fost omul care, cum spunea Sf. Ap. Pavel, „a mustrat cu timp şi fără de timp”. A fost omul care a aprins lumina slujirii şi mărturisirii în întunericul cel mai adânc al lumii ateiste. Părintele Arsenie a trăit ca un mărturisitor, a murit ca un mucenic şi viețuirea lui arată că a fost ales încă din pântecele maicii sale, devenind un mare ascet al vieții noastre creştine, un călugăr trăitor cu viață cuvioasă. Toată lucrarea săvârşită de părintele Arsenie nu poate pieri, ea rămâne peste veacuri pentru toți ucenicii lui, aşa că noi nu trebuie să regretăm trecerea sa la Domnul „ne mâhnim ca oameni, ne tulburăm sufleteşte din pricina lipsei lui, dar să ne bucurăm cu duhul, pentru că el ne asigură cu rugăciunile sale, de dincolo, poate mai mult decât dacă ar fi printre noi, în trup.

Cât despre mine – nu l-am cunoscut direct, nu l-am întâlnit în puşcărie pentru că atunci când eram eu într-o parte, el era în alta, când eram eu la Aiud, părintele era la Jilava, când eram eu pe la Gherla, părintele era pe la Aiud, aşa că nu am putut să mă găsesc cu dânsul direct, dar gândul că era în mijlocul nostru, pentru mine era un sprijin, atât pentru viața călugărească, cât şi pentru cea de luptători ai unui neam. În închisoare îl ştiam prezent acolo şi ne simțeam bine apărați de orice rău. La plecarea lui, parcă mi s-a pierdut toiagul bătrâneților mele, am simțit un gol foarte mare în suflet. Nu am în cine să mă sprijin acum decât numai în rugăciunile lui şi în dragostea lui față de țara aceasta, de neamul acesta.

Părintele Arsenie a fost într-adevăr un copil cu mult neastâmpăr de mic. L-a ros dragostea de țară şi de neam. Din toată activitatea şi gândirea lui nu a lipsit niciodată lupta de apărare a neamului. De aceea şi astăzi, eu îl consider că este un protector cu rugăciunile sale, asupra noastră, asupra ucenicilor lui şi a tuturor românilor. Noi trebuie să ştim că prezența lui acolo este mai importantă decât aici. Cu rugăciunile sale, cu rugăciunile tuturor camarazilor lui de luptă şi ale tuturor mărturisitorilor, formează un zid de apărare împotriva mâniei tuturor opritorilor acestui neam şi ai credinței ortodoxe. Aşa încât eu mă rog împreună cu toți colegii mei, cu toți camarazii mei cu care am viețuit împreună, indiferent în ce punct ne găsim, dar simțim acelaşi lucru: să ne ocrotească, să ne apere mai departe, să ne călăuzească cu harul său pe noi, care ne vom întâlni îndată cu dânsul şi vom da acolo „raport de şedință” pentru integritatea şi unitatea țării noastre care este aşa de bântuită de toate fărădelegile, şi ale materialismului şi comunismului, şi ale păgânismului şi din Răsărit şi din Apus.

Suntem o țară ortodoxă care le stăm ca un os de peşte în gât tuturor. Noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu ajutorul Maicii Domnului, cu ajutorul Sfinților şi al Mărturisitorilor, nădăjduim să mergem mai departe şi cu nenorocirea aceasta mare, care s-a abătut acum în țara noastră, invazia cipurilor.

Continue Reading »



Parintele Justin Parvu: Solutia este intoarcerea la traditie


Parinte, ne bucuram ca va gasim sanatos si ca bunul Dumnezeu va tine inca alaturi de noi, ca sa ne mai puteti da un cuvant de intarire in aceste vremuri tulburi in care ne aflam. Multi crestini, din toate partile lumii, de la copii pana la cei batrani, s-au rugat pentru sfintia voastra cu multa dragoste sa va insanatositi cat mai grabnic. Cum ati depasit boala? Ati simtit sprijinul rugaciunilor lor?

Eu nu sunt in masura sa multumesc crestinilor ortodocsi, si cunoscuti, si necunoscuti, si sa le apreciez solidaritatea lor pentru suferinta. Nu sunt in masura nici sa le multumesc, dar nici sa ma ridic la inaltimea convingerilor pe care le au fata de nevrednicia mea, ca om pacatos. Este adevarat si m-am convins de solidaritatea aceasta crestina intre viata de manastire si viata mirenilor crestini ortodocsi, si care mi-a dat un semnal foarte puternic ca exista totusi in viata noastra crestina sentimentul acesta al dragostei, de ajutorare, in care dragostea cu adevarat face minuni si poate invia si morti. Aceasta m-a bucurat mult si mi-a dat viata si nadejdea ca ne putem mentine asa in duhul acesta de dragoste, de pace, de suferinta, incat sa ni se umezeasca ochii pentru binele celuilalt. Dau slava lui Dumnezeu pentru toate. Eu nu sunt vrednic de atata dragoste din partea credinciosilor. Eu le multumesc tuturor acestora si Dumnezeu sa le daruiasca lor, familiilor lor si neamului nostru, bucuria pe care am avut-o de sarbatorile acestea ale Nasterii si Botezului Domnului si sa le implineasca cele mai inalte idealuri ale vietii noastre crestine!

Amin, Parinte! Se pare insa ca idealurile vietii noastre crestine nu se aseamana nici pe departe cu idealurile stapanitorilor acestei lumi, care ne impresoara din ce in ce mai mult, din toate partile, fie prin boli incurabile, fie prin alimentatie otravitoare ati vazut ca au introdus acest codex alimentarius si prin multe alte mijloace care ne pun in pericol vietuirea noastra in aceasta lume de azi.

Forta aceasta demonica, ce stapaneste lumea la ora actuala, se intrece, intr-adevar, prin metode care se concentreaza asupra vietii umane. Toate lucrurile care apar acum la orizontul acesta omenesc nu sunt altceva decat metode de distrugere a vietii umane. Aceste mijloace de otravire a omului sunt asa de puternice si inradacinate incat nu le mai poti sta inainte. Acum a aparut gripa asta porcina, chipurile noua, care nu este altceva decat o masinatie a acestei mari mafii ce conduce lumea, care sa impiedice si sa slabeasca din ce in ce mai mult organismul omului. Au aparut apoi toate sistemele acestea de alimentatie, care sunt puse la dispozitia omului de la mic la mare, fara echivoc, tot cu scopul de a-l distruge si mai ales pe copil cat este de mic, din fasa daca s-ar putea. Dar imi spunea un cercetator din America, ca de la 4, 5 ani copiii sunt expusi la cele mai mari pericole prin aceste vaccinuri ce provoaca boli care ataca organismul din ce in ce mai mult pana la varsta de 15-20 de ani, deci ele nu au neaparat un efect imediat. Faptul ca prin acest codex iti interzice sa iti mai poti cultiva tu pamantul tau, dupa cum au cultivat stramosii tai de atatea veacuri, va duce de rapa toata agricultura, ca sa nu mai putem avea un control asupra alimentelor pe care le cultivam: fasolea, cartoful, usturoiul sau alte bunuri prin care romanul nostru a crescut, s-a dezvoltat si a gandit in ele. Ei bine, acum vin si i?i rastoarna toate aceste valori in care tu ai crescut: nu mai este branza buna, nu mai este oul bun, nu mai este carnea buna, nu mai e fasolea buna, nu mai e toata recolta agricola buna. Si ma intreb eu: Ei, bine, daca omul nostru a trait sanatos pana in jurul a 70 de ani 80 de ani, cum poate veni omul acesta modern cu atata ignoranta sa schimbe valorile unui om care a reusit sa traiasca cu atata vitalitate in atata munca pana acum? E suficient sa iei o singura zi din vara unui taran de-al nostru, care sta 24 de ore cu coasa in mana si trage cu tot efortul, bea apa asta de izvor si mananca ce poate si el pe langa cei 4, 5, 6 copii pe care ii are acasa si isi duce viata totusi atat de sanatos si plin de energie si sa vezi care este de fapt realitatea lucrurilor. Dar vine omul modern cu tehnica lui si intoarce lumea. Copilul nostru firav, copilul pricajit, bea coca-cola, poate daca are un lapte la 3 zile, sau o saptamana, dar in mai tot restul timpului este supus la cenzura asta alimentara, incat ajunge sa fie la un moment dat ca un cobai al societatii. Ei vin cu tehnica asta, care chipurile ii prelungeste viata, dar de fapt el ii scurteaza viata, facandu-l ruda cu toate bolile posibile din lumea aceasta. Pe langa faptul ca viata bietului roman ii este atacata, prin fabrici si in uzine, in mine, in toate locurile acestea grele de munca pe care le suporta sarmanul, i s-a mai adaugat si aceasta subnutritie, iar in timpul liber pe care il mai are, casca gura la televizor, o alta odrasla a modernismului, la calculator, de unde isi culege toate informatiile mincinoase ca sa isi poata carpi toata nenorocita asta de viata. Pe cata vreme omul nostru de altadata sanatos, voinic, cu casa lui, cu copiii, cu sotia lui, acolo sarbatoreau sanatosi si fericiti zilele de duminici, sarbatorile mari: Pasti, Craciun, Sfanta Maria, Boboteaza in toata aceasta vreme colabora crestinul cu harul lui Dumnezeu pe pamant, care il facea pe om sa traiasca in toata energia si spiritualitatea lui, intr-o dimensiune reala a existentei. Este greu sa pornesti acum de la o cercetare mai amanuntita ca sa iti dai seama de unde si incotro merge lumea aceasta in declinul ei si pana unde merge si cat mai rezista omul sa duca povara aceasta, ca sa mai poata avea o multumire sufleteasca in ceea ce face. Pentru ca toate tendintele care vin asupra noastra nu au alt scop decat distrugerea si pierzarea noastra ca speta umana. Nu se multumesc numai sa ne perverteasca sufletul prin patimi, ci vor sa distruga cu ura si orice suflare de viata. De acum omul sa se astepte la boli, la cataclisme, cum a fost acum cu 100-200 de mii de oameni morti in urma cutremurului din Haiti, pentru ca ei intentioneaza sa provoace o incaierare intre state, astfel incat, sa izbucneasca, fereasca Dumnezeu, un razboi mondial, prin care sa distruga cea mai mare parte din omenire. Ceea ce este interesant este ca toti cei care participa la masina aceasta de distrugere, nu isi pun si ei intrebari: cat vor mai trai in fond, daca distrug tot ce este in jur ca sa traiasca numai ei ca neam? Pana unde vor merge si cat cred ca vor trai? Caci intotdeauna groapa pe care o sapi altuia, tu cazi singur in ea. Dar cu totii vor cadea in ea, toti care fac aceste greutati omenirii, intregii creatii a lui Dumnezeu, pentru ca aici este tinta. Continue Reading »



A aparut revista Ortodoxă ATITUDINI numărul 8


coperta_nr8



Scrisoarea de raspuns a Presedintelui la solicitarea de a organiza REFERENDUM


plic_scrisoarescrisoare_raspuns_a Presdintelui

Daca se va organiza REFERENDUM, noi nu putem sti, dar al nostru este a ne ruga. Mai putem face si urmatorul lucru: sa-i scriem presedintelui motivatia noastra contra cipurilor. Urmariti spot-ul video de mai jos pentru mai multe detalii:



Comunicat de presa (cu privire la REFERENDUM)


Comunicat de presa

Va informam ca in urma apelului Parintelui Arhimandrit Justin Pârvu de la Manastirea Petru Voda – Neamt din 14 Ianuarie a.c. s-a initiat o campanie de informare a opiniei publice romanesti despre pericolele multiple ale noilor masuri legislative care introduc in Romania controlul electronic al populatiei. OUG 184/2008, 207/2008, 55/2009, Legea 298/2008 si adoptarea ilegala a directivei UE 126/2006 de catre M.A.I., prin introducerea supravegherii electronice generale si crearea cadrului legislativ pentru incalcarea unor drepturi fundamentale ale omului, incalca flagrant mai multe articole din Constitutia Romaniei, mai multe norme de drept intern si international, si nu in ultimul rind aduc atingere constiintei religioase a poporului roman, crestin de 2000 de ani.

Incepind cu luna Ianuarie, s-a initiat o serie de conferinte in majoritatea oraselor mari ale tarii, s-au publicat o serie de articole in mai multe publicatii romanesti si internationale, s-a tiparit cartea „Dictatura biometrica” (ce cuprinde abordarea problematicii controlului electronic din punct de vedere juridic, civic, medical, electronic si religios), s-au realizat mai multe emisiuni de televiziune si radio.

La votul pe care elvetienii l-au exprimat prin referendum in ziua de 17 Mai 2009 cu privire la introducerea in Elvetia a pasapoartelor electronice reprezentantul nostru a fost prezent in cantoanele Zrich si San Galen si a luat legatura cu liderii miscarii anti-cip din Elvetia (populatia a spus DA cu doar 50,14%, la o diferenta de 5000 de voturi fata de cei ce au spus NU; pentru prima data in istoria de 800 de ani a democratiei elvetiene se propune revotarea unei legi).

Reprezentantii manastirii si ai mai multor organizatii civice non-guvernamentale au fost prezenti atit la dezbaterile, cit si la votul din cele doua camere ale Parlamentului asupra masurilor legislative mentionate mai sus. In fata indolentei si insensibilitatii mediilor politice romanesti la nevoia de libertate si de adevar a cetateanului de rind, s-a initiat stringerea de semnaturi de la populatie, propunindu-se organizarea unui referendum pentru abrogarea acestor masuri legislative.

Cele aproape 1.000.000 de semnaturi strinse au fost puse ieri, 17 Septembrie, la dispozitia Presedintelui Traian Basescu, prin intimpinarea oficiala facuta de manastire, inregistrata sub numarul 18.720 la Registratura Generala a Administratiei Prezidentiale, intimpinare prin care se cere institutiei prezidentiale organizarea unui Referendum national in problema actelor si a supravegherii electronice, institutia prezidentiala fiind singura in masura sa il organizeze.

Daca avem in vedere ca intregul sistem de putere politic care conduce azi Romania s-a instalat prin votul amai putin de trei milioane de votanti,credem ca este relevantfaptul ca la Apelul unui singur parinte duhovnicesc s-au asociat prin semnatura olografa aproape un milion de Romani, in doar sase luni de strangere de semnaturi la Manastirea Petru Voda.

Nu credem ca vointa atator oamenipoate fi ignorata de vreun om politic, cu atat mai putin de Presedintele Romaniei, al tuturor Romanilor.

Intrucat noua ne lipsesc mijloacele materiale si legale pentru a intreba TOTI cetatenii Romaniei, facem apel la Presedintele Traian Basescu sa intrebe intreaga natiune daca vrea sau nu acte si supraveghere electronica.

Riscurile utilizarii noilor tipuri de acte au fost documentate de numeroase foruri stiintifice, iar aspectele etice ale utilizarii extinse a supravegherii electronice plaseaza deja aceasta dezbatere intr-o zona ce priveste reevaluarea bazelor democratice ale statului.

Nu credem ca Romania se afla in acest moment in punctul in care sa suporte o astfel de dezbatere, iar amintirea vechiului sistem comunist, sustinut prin aparatul de supraveghere si control al Securitatii, este inca suficient de vie incat sa ne determine sa fim cel putin suspiciosi, mai ales ca cei care ar urma sa implementeze sistemele de supraveghere si control total al populatieisunt, cu totii, fie fosti membri, fie apropiati ai Aparatului mentionat.

Dumnezeu sa il lumineze pe Presedintele nostru!



Parintele Justin: Sa ne rugam sa nu ne paraseasca puterile sufletesti!


Avva Justin Parvu

Interviu cu Parintele Justin Parvu realizat de monahia Fotini, 6 iunie, 2009

– Parinte, v-as ruga sa dati un sfat tuturor celor care au suferit fel si fel de piedici dinafara sau dinlauntru in aceasta lupta acerba impotriva insemnarii electronice si puterile lor sufletesti au inceput sa slabeasca, nesimtind ajutor sau intarire duhovniceasca de nicaieri.

– Dragii mei, sa nu ne mire asprimea sau amaraciunea acestei lupte in care ne-am angajat, pentru ca aceasta este soarta crestinismului – jertfa; chiar de la inceputurile sale crestinismul se gasea in acelasi stadiu, cam cum ne gasim noi la ora aceasta.Si primii crestini au luat cu tot dinadinsul cutezanta, indrazneala aceasta de a marturisi, pentru ca numai asa se regaseau in cuvintele Mantuitorului: Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri. Iar de cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri (Mt. 10:32-33). Noi nu putem ceda in aceasta lupta de marturisire, pentru ca aceasta ar fi o lepadare de Hristos. Noi trebuie sa ne gasim pe baricade de marturisire pana in ultimul moment al vietii, pentru ca numai asa dovedim ca suntem lumina si fii ai crestinismului de odinioara. Sigur ca sunt vremurile acestea asa inspaimantatoare, pentru ca si noi suntem supusi firii cazute, si de aceea nu noi, ci firea omeneasca din noi se teme, dar aceste greutati ce sunt puse inaintea noastra sunt spre rezistenta si intarirea sufletului nostru. Sa nu mai asteptam de la noi mari progrese duhovnicesti, pentru ca ne aflam fata in fata cu o neputinta a firii dusa la extrem, in care Dumnezeu a ingaduit sa ne lase singuri si neajutorati cumva. Neputinta firii se vadeste si lucrarea lui Dumnezeu in lume abia se mai intrezareste, incat pare ca ne-a parasit Dumnezeu. Dar nici pe departe nu este asa, dragii mei. Hristos spune, prin gura apostolului, ca in slabiciune se vadeste puterea Sa, adica in asumarea smereniei si vederea neputintei firii in toata goliciunea ei. Dar mare este intelegerea acestei neputinte si asumarea ei, dupa cum zice si Sf. Siluan Athonitul, pentru vremurile noastre parca Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui, adica rezista sa vezi realitatea dura in care ne aflam si nu uita ca Dumnezeu ne rabda! E grea intr-adevar marturisirea si parca suntem cu totul descoperiti si neinarmati. Dar sa nu uitam ca nici apostolii, cand au plecat sa propovaduiasca adevarul Mantuitorului Hristos, nu au avut cu ei nici traista, nici baston, nu au luat cu ei nimic fara numai convingerile, curajul si moartea pentru adevar. Iata ca Dumnezeu ne da prilejul sa ne asemanam primilor crestini, pentru ca la fel suntem si noi la ora actuala; ne confruntam cu o lume cu totul potrivnica lui Hristos si noi, care mai traim asa catusi de putin, avem datoria sa ducem mai departe adevarul acesta prin marturisire, pentru a lasa mostenire generatiilor de dupa noi, un indemn marturisitor pentru cei care vor merge pe urmele lui Hristos.

Bineinteles ca nu mai vedem noi o perioada de stralucire a crestinismului sau altii, dupa noi. Dar noi suntem convinsi ca biruinta este a lui Hristos si a Bisericii Sale, al carei trup suntem, si portile iadului nu o vor birui.Acesta este indemnul Mantuitorului la care trebuie sa fim atenti si sa ne gasim in pozitie de trezvie si rezistenta pe linia noastra, a Bisericii noastre strabune – Fericita este sluga pe care o va afla priveghind, iar nevrednica este sluga pe care o va afla lenevindu-se. Sa fugim de aceasta lenevie si comoditate moderna, care duce la indiferenta si ignoranta. E o ispita mare modernismul acesta. Va trebui sa recitim cum traiau pustnicii odinioara, retrasi, departe de dulceata acestei lumi, incat nici macar un obiect din lumea aceasta nu suportau sa aiba cu ei acolo. Beau apa din pumn si o carau de la o distanta considerabila, intr-un vas de lemn, care pana la chilie ajungea pe jumatate. Dar nu s-au menajat sa-si puna instalatie, apa curenta, sa faca canalizari. Nu! S-au lepadat cu totul de lucrurile acestea, si-au luat doi cartofi acolo si traista de faina si din radacinile ierburilor cu care ii binecuvanta Domnul traiau.

– Si credeti ca va fi o revenire la aceste vremuri? Continue Reading »



APELUL Părintelui Justin Pârvu împotriva actelor cu cip


Părintele Justin Pârvu cu Sfânta Cruce ridicată

Este vremea muceniciei!
Luptați până la capăt!
Nu vă temeți!

Iubiți fii ortodocşi ai acestui neam „

Cu multă durere şi îngrijorare vin să vă adresez aceste cuvinte, pentru care mă simt dator în fața lui Dumnezeu şi conştiința şi inima nu mă lasă să trec nepăsător pe lângă acest val primejdios care s-a ridicat să înghită toată suflarea omenească, chiar şi pe cei aleşi, de este cu putință. Nu în calitatea mea de biet monah, ascuns într-un vârf de munte, era să vă aduc la cunoştință aceste pericole ce se ivesc asupra Bisericii lui Hristos, în primul rând, ci a arhipăstorilor, mai marii acestei Biserici. Dar dacă ei trec aceste lucruri sub tăcere, având preocupări mai de seamă decât are acest popor, eu nu pot să trec cu vederea glasul vostru, al celor care ați rămas credincioşi cuvântului Evangheliei lui Hristos, ați aşteptat şi mi-ați cerut cuvântul în privința acestor realități dureroase în care ne aflăm.

De aceea, fiii mei, vin şi vă spun că a sosit ceasul să-L preaslăvim pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, singurul Dumnezeu adevărat. Nu credeam că voi trăi să văd şi eu începutul acestor vremuri de durere, apocaliptice „dar iată că mânia lui Dumnezeu a venit mai degrabă asupra noastră, pentru toate păcatele şi fărădelegile pe care le-am săvârşit. Şi văd cum bieții oameni nu sunt pregătiți să facă față acestor capcane ale vrăjmaşului,a cărui nouă lucrare acum este să pecetluiască sufletele voastre cu semnul Fiarei „666. Toți am citit Apocalipsa şi înfricoşătoarea profeție „scrisă cu 2000 de ani în urmă: „Şi ea(fiara) îi sileşte pe toți, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogați şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei”(Apoc. 13:16-17).

Vremea în care ne aflăm acum este premergătoare acestei profeții. Prin lege, prin ordonanță de guvern, românii sunt obligați să se încadreze într-un plan de urmărire şi supraveghere la nivel național şi mondial, proiect care le răpeşte de fapt oamenilor libertatea. Românilor li se cere să-şi pună pe paşapoartele, permisele auto şi orice alt act personal cipul biometric ce conține amprenta digitală, imaginea facială, şi toate datele personale. Poate pentru mulți dintre dumneavoastră acest cip pare un lucru nesemnificativ, dar în spatele acestui sistem de însemnare a oamenilor, de codare şi stocare a datelor de identificare se ascunde o întreagă dictatură, un întreg plan demonic, prin care de bună voie îți vinzi sufletul diavolului.

Însemnarea oamenilor, ca pe vite, este primul pas al unor alte măsuri luate pentru controlul absolut al ființei umane. Dragii mei, după cum proorocesc Sfinții Părinți, primirea acestui semn este lepădarea noastră de credință. Să nu credeți că putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Nu, dragii mei, nu primiți acest însemn diavolesc care vă răpeşte ceea ce vă aparține prin moştenire de la Dumnezeu, dreptul la identitate, dreptul la unicitate şi originalitate, al fiecărei ființe umane! Trebuie să vă apărați acest drept de la Dumnezeu, chiar de ar fi să plătiți cu prețul vieții voastre. În zadar câştigați cele ale lumii, dacă vă pierdeți sufletele voastre şi ale copiilor voştri, pentru că Sfinții Apostoli ne spun clar „se cuvine să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni”.

De aceea vă spun: este vremea muceniciei! După părerea mea ne aflăm în vremurile în care singura cale de mântuire este mucenicia. De-abia acuma este momentul să mărturisim cu propria noastră viață, până acum ar fi fost o risipă de energie. Din păcate noi nu avem un tineret ortodox la fel de riguros ca cel al grecilor, al nostru este mai evlavios, ce-i drept, dar şi mai lipsit de vlagă şi de reacție. Se ştie foarte bine cât de curajos au reacționat grecii dar şi sârbii, când au protestat împotriva acestor cipuri şi a sistemului însemnării şi controlului total al identității.

Tinerii lor au fost formați de mici în duhul acesta patristic, atât în familiile cât şi în şcolile lor „ei au noțiuni de Vechiul Testament, de Noul Testament; din tată-n fiu s-a predat această tradiție patristică. De pe timpul comunismului încoace noi am dovedit că rămânem constanți slugi altora, uitând de curajul şi demnitatea românilor de altădată. Toate popoarele vecine au încercat să scape de comunism, să-şi impună cumva neatârnarea „şi au reuşit într-o măsură oarecare. Dar România, care a fost cel mai crunt lovită de fiara comunistă, al cărei popor a îndurat cele mai cumplite crime şi decimări în lagăre şi deportări, a ajuns astăzi putregai.

La noi în biserică situația este destul de anevoioasă deoarece credincioşii nu sunt destul de informați cu privire la aceste provocări ale lumii de azi. La noi, bietul român, dacă îl măguleşti un pic, nu mai ține cont de nici o normă evanghelică. El este vinovat numai prin neştiință deoarece dacă el n-are câtuşi de puține cunoştințe de la biserică, de la şcoală, din familie, din societate „ignoranța e cuceritoare. Pentru că el are un text în capul lui: „supuneți-vă mai marilor voştri”; la el trebuie să meargă textul. Păi, pe noi nu ne acuzau în puşcărie, folosindu-se cu viclenie de textul scripturistic, aşa cum fac şi sectarii? -Voi ați fost încăpățânați măi, voi ați fost răzvrătiți, n-ați ascultat de cuvântul Evangheliei „păi, ce creştini mai sunteți voi? Voi vă pierdeți viața zadarnic”. Aşa încercau să ne reeduce comuniştii roşii de atunci, si tot astfel fac acum cu poporul nostru comuniştii de azi îmbrăcați cu haine albe.

Se vrea şi se încearcă o desființare a sacrului prin relativizarea valorilor fundamentale, a adevărului de credință prin ecumenicitate, se vrea înregimentarea şi uniformizarea pe model ateist a copiilor noştri. ( „)

Mănăstirea Petru Vodă, 14 Ianuarie 2009
Cuvioşii Mucenici ucişi în Sinai şi Raith
Arhimandritul Justin Pârvu