Acasă » Ioan Vladuca

Posts Tagged 'Ioan Vladuca'


Ioan Vlăducă: Întrebări şi răspunsuri despre ecumenism. Despre Dragoste și Adevăr


adevarÎntrebări şi răspunsuri despre ecumenism

Ioan Vlăducă

  1. Întrebare: Ce este dragostea ?

Răspuns: „Dragostea este o dispoziţie bună şi afectuoasă a sufletului, datorită căreia el nu cinsteşte niciunul dintre lucruri mai mult decât cunoştinţa lui Dumnezeu. Dar este cu neputinţă să ajungă la deprinderea dragostei cel ce e împătimit de ceva din cele pământeşti”. [1]

            „Cel ce iubeşte pe Dumnezeu preţuieşte cunoştinţa Lui mai mult decât toate cele făcute de El şi stăruieşte pe lângă ea neîncetat cu mare dor”. [2]

„Cel ce iubeşte pe Dumnezeu nu poate să nu iubească şi pe tot omul ca pe sine însuşi, deşi nu are plăcere de patimile celor ce nu s-au curăţit încă. De aceea când vede întoarcerea şi îndreptarea lor, se bucură cu bucurie mare şi negrăită”.[3]

 Întrebare: Cum se dobândeşte dragostea ?

Răspuns: „Dragostea este născută de nepătimire; nepătimirea de nădejdea în Dumnezeu; nădejdea de răbdare şi îndelungă răbdare; iar pe acestea le naşte înfrânarea cea atotcuprinzătoare. Înfrânarea, la rândul ei, e născută de frica de Dumnezeu. În sfârşit, frica de credinţa în Domnul.

            Cel ce crede în Domnul se teme de chinuri; cel ce se teme de chinuri se înfrânează de la patimi; cel ce se înfrânează de la patimi rabdă necazurile; cel ce rabdă necazurile va avea nădejde în Dumnezeu, iar nădejdea în Dumnezeu desface mintea de toată împătimirea după cele pământeşti; în sfârşit mintea desfăcută de acestea va avea iubirea către Dumnezeu”.[4]

  1. Întrebare: Se cuvine să iubim pe toţi oamenii la fel ?

Răspuns: „Precum Dumnezeu, fiind prin fire bun şi fără patimă, iubeşte pe toţi la fel, ca făpturi ale Sale, dar pe cel virtuos îl slăveşte, ca pe unul ce şi-a însuşit cunoştinţa şi prin aplecarea voii, iar pe cel leneş îl miluieşte pentru bunătatea Sa şi îl întoarce în veacul acesta prin certare, tot aşa şi cel bun fără patimă în aplecarea voii sale iubeşte pe toţi oamenii la fel: pe cel virtuos pentru fire şi pentru buna aplecare a voii lui, iar pe cel leneş îl miluieşte pentru fire şi din compătimire, ca pe un lipsit de minte ce umblă în întuneric”.[5]

„Dragostea desăvârşită nu sfâşie firea cea unică a oamenilor, luându-se după părerile şi înclinările diferite ale voii lor. Ci, privind pururea la ea, iubeşte pe toţi oamenii la fel: pe cei buni şi strădalnici, ca pe prieteni, iar pe cei leneşi (care se lenevesc în lucrarea mântuirii – n. n.), ca pe duşmani, făcându-le bine, răbdând îndelung şi suferind cele ce-i vin de la ei. Ea nu ia în seamă câtuşi de puţin răul de la aceştia, ci chiar suferă pentru ei dacă vremea o cere, ca să şi-i facă şi pe ei prieteni de este cu putinţă; iar de nu se poate, cel puţin să nu cadă din dragostea proprie faţă de ei, arătând pururea, la fel, roadele iubirii faţă de toţi oamenii. De aceea şi Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, arătându-şi dragostea Sa faţă de noi, a pătimit pentru toată omenirea şi tuturor le-a dăruit la fel nădejdea învierii, chiar dacă atârnă pe urmă de fiecare să se facă pe sine vrednic fie de slavă, fie de chinuri”. [6] Continue Reading »



IOAN VLĂDUCĂ: DESPRE SINOADELE TÂLHĂREȘTI


x-Palermo, biserica Martorana, sec 12 01Ce este un sinod?

Un sinod (gr. syn = împreună; odos = cale, drum) este o grupare de oameni cu preocupări teologice care s-au întrunit pentru a dezbate una sau mai multe probleme legate de credință. Concluziile sinodului se structurează sub forma unei hotărâri.

Așa cum arată etimologia (împreună pe cale sau o cale stabilită împreună), un sinod nu este neapărat ortodox. El este ortodox numai dacă hotărârea sinodului ne conduce la Adevăr, adică dacă se merge pe calea Sfinților Părinți.

Importanța dreptei credințe. „Chiar dacă ai săvârșit toate virtuțile, ajungi în locul acesta dacă n-ai dreaptă credință”.

Faptul că vom fi osândiți în veșnicie dacă lepădăm dreapta credință, chiar dacă avem toate celelalte virtuți, se vede clar din  capitolul 26 din Limonariu:

„Un Bătrân cu numele Chiriac trăia în Lavra Calamon din apropierea sfântului râu Iordan. Și era Bătrânul îmbunătățit în fapte dumnezeiești. La el a venit un frate străin din ținutul Dara, cu numele de Teofan, ca să-l întrebe pe bătrân despre gândul curviei. Bătrânul a început să îl sfătuiască cu felurite cuvinte de înțelepciune și viața curată. Folosindu-se mult fratele din cuvintele Bătrânului, i-a spus:

  • Eu, avvă, am părtășanie în țara mea cu nestorienii[1]. Din această pricină nu mai pot rămâne cu ei și vreau să locuiesc împreună cu tine.

Când a auzit Bătrânul numele lui Nestorie s-a întristat de pierderea fratelui și l-a sfătuit și l-a îndemnat să se despartă de această erezie vătămătoare și să vină la Sfânta Sobornicească și Apostolească Biserică. Și i-a spus :

  • Nu este altă mântuire decât numai în a cugeta drept și a crede că Sfânta Fecioară Maria este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.
  • Într-adevăr, avvo, a răspuns fratele, toți ereticii așa spun: dacă nu ești cu noi, nu te mântui. Sărmanul de mine nu știu ce să fac. Roagă-te deci Domnului ca Domnul să mă încredințeze, din faptă, care este credința cea adevărată.

Bătrânul a primit cu bucurie cuvântul fratelui și i-a spus :

  • Șezi în chilia mea și am nădejde în Dumnezeu că bunătatea Lui îți va descoperi adevărul! Lăsându-l pe fratele în peșteră, s-a dus la țărmul Mării Moarte și s-a rugat pentru el. Și iată cam pe la ceasul trei după amiază în ziua următoare, vede fratele pe cineva înfricoșător la vedere, stând în fața lui și-i spune:
  • Vino să vezi adevărul !

  • Și luându-l, l-a dus într-un loc întunecos, cu miros urât și cu foc și îi arătă în mijlocul focului pe Nestorie și Teodor, pe Eutihie și Apolinarie, pe Evagrie și pe Didim, pe Dioscor și pe Sever, pe Arie și pe Origen și pe alți câțiva.

    • Iată, îi spune acela ce i s-a arătat, acesta-i locul pregătit ereticilor și celor care hulesc pe Sfânta Născătoare de Dumnezeu și celor ce urmează învățăturile lor. Dacă-ți place locul, rămâi în credința ta! Dar dacă nu vrei să încerci chinul acesta, vino la Biserica cea Sfântă și Sobornicească, așa cum ți-a spus Bătrânul. Căci îți spun: chiar dacă ai săvârșit toate virtuțile, ajungi în locul acesta dacă n-ai dreaptă credință.

    La cuvântul acesta fratele și-a venit în sine. Când a venit Bătrânul, i-a povestit toate cele întâmplate așa cum le-a văzut și a trecut la Sfânta Sobornicească și Apostolească Biserică. Și a rămas împreună cu Bătrânul în Calamon. După ce a stat mulți ani cu el, a adormit în pace”.

    x-St. Iakovos AdelphotheosSinoade ortodoxe

    Atunci când apăreau erezii, Sfinții Părinți se adunau în Sfinte Sinoade Ecumenice (Sfinte Soboare a toată lumea) sau în Sfinte Sinoade Locale și, luminați de harul lui Dumnezeu, apărau dreapta credință împotriva acelor erezii. Ei anatematizau (condamnau) ereziile și îi îndepărtau pe eretici de poporul binecredincios pentru ca acesta să nu se contamineze de erezii.

    Când preotul eretic Arie a început să răspândească învățătura greșită că Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu ci o creatură, Sfinții Părinți s-au adunat la primul Sfânt Sinod Ecumenic de la Niceea (325), combătând erezia lui Arie și anatematizându-l pe eretic. Acolo s-a stabilit prima parte a Crezului. La acest Sfânt Sinod au participat 318 Sfinți Părinți.

    În anul 381, cel de-al doilea Sfânt Sinod Ecumenic de la Constantinopol a luptat împotriva patriarhului eretic Macedonie care spunea că Sfântul Duh nu este Persoană Dumnezeiască. Acolo, Sfinții Părinți l-au anatematizat pe eretic și au completat Crezul de la Niceea, dându-i forma definitivă pe care o cunoaștem astăzi. Au participat 150 de Sfinți Părinți.

    Un alt eretic a fost Nestorie, patriarh al Constantinopolului (sec. V). El considera că Hristos este împărțit în două: Fiul lui Dumnezeu și omul în care a locuit Fiul lui Dumnezeu. Și spunea că Fecioara Maria a născut doar un simplu om care s-a unit cu Dumnezeu. De aceea, nu o numea Născătoare de Dumnezeu, ci născătoare de om.

    Împotriva patriarhului eretic Nestorie, două sute de Sfinți Părinți s-au adunat la cel de-al treilea Sfânt Sinod Ecumenic, care a avut loc la Efes, în anul 431. Acest Sfânt Sinod Ecumenic a anatematizat pe Nestorie și învățătura lui, mărturisind că Fecioara Maria este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, fiindcă L-a născut pe Fiul lui Dumnezeu întrupat. La acest Sfânt Sinod, un rol important l-a avut Sfântul Chiril al Alexandriei.

    Arhimandritul Eutihie din Constantinopol a luptat împotriva ereziei lui Nestorie, dar nu sub ascultarea Sfinților Părinți luminați de Dumnezeu, ci după născocirile minții lui. De aceea, a căzut în altă erezie, considerând că firea omenească a lui Hristos a fost absorbită de cea dumnezeiască și că Hristos ar avea astfel o singură fire. Această erezie s-a numit monofizism. Erezia a fost acceptată de patriarhul Dioscor al Alexandriei.

    Împotriva acestei erezii, șase sute treizeci de Sfinți Părinți s-au adunat la cel de-al patrulea Sfânt Sinod Ecumenic, care a avut loc la Calcedon, în anul 451. Ei au anatematizat monofizismul și pe susținătorii lui. Luminați de harul lui Dumnezeu, Sfinții Părinți au arătat că Domnul Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat și Om adevărat, cunoscându-se în două firi, fără amestecare, fără schimbare, fără împărțire, fără despărțire. El este o singură Persoană cu două firi (dumnezeiască și omenească). Continue Reading »



    A apărut nr. 43 al Revistei ATITUDINI, dedicat Sf. Ioan Iacob Românul și dezbaterilor pe tema Sinodului Panortodox din Creta


    Coperta Revista Ortodoxa ATITUDINI nr. 43

    Revista ATITUDINI nr. 43 dedicată Sf. Ioan Iacob Românul și dezbaterilor pe tema Sinodului Panortodox din Creta

     Comenzi sau Abonamente se pot face completând formularul de aici sau la adresa de

    email: [email protected]

    SUMAR

     

     6  SF. IOAN IACOB ROMÂNUL – ISIHASTUL PUSTIEI DIN ȚARA SFÂNTĂ

    22 PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU DESPRE ILUZIA PARTIDELOR POLITICE DE AZI:

    „NOȚIUNEA DE CEAUȘESCU AU TRANSFORMAT-O ÎN NOȚIUNEA DE PARTID“

    Interviu realizat de Monahia Fotini

    26 SĂ NE APĂRĂM CU SFINȚII PĂRINȚI DE EREZII!

    de Pr. Stavrofor Constantin Catană de la Sf. Mănăstire Văratec

    33 DESPRE CUM SĂ DOBÂNDIM DARUL LACRIMILOR ȘI AL UMILINȚEI DIN ÎNVĂȚĂTURILE

    UNEI SFINTE NECUNOSCUTE CĂTRE FIUL EI DUHOVNICESC (II)

    39 DESPRE SINOADELE TÂLHĂREȘTI

    de Ioan Vlăducă

    46  ASTA E DICTATURĂ, NU BISERICĂ!

    Părintele Mihai Andrei Aldea despre abateri, rătăciri și erezii în Regulamentul așa-zisului Sinod Panortodox din Creta

    55 P.S. LONGHIN DE BĂNCENI:

    NU VOI RECUNOAȘTE ACEST SINOD VICLEAN ȘI TÂLHĂRESC!

    Să devenim trădători ai sfintei noastre credințe ortodoxe ori să mărturisim adevărul sfânt?

    60  CUVÂNTUL MITROPOLITULUI SERAFIM DE PIREU

    LA SIMPOZIONUL INTERORTODOX: „SFÂNTUL ȘI MARELE SINOD. MARE PREGĂTIRE, NICIO AȘTEPTARE“

    66 SFÂNTUL GRIGORIE PALAMA, UN SFÂNT ANATEMIZAT DE „BISERICA“ ROMANO-CATOLICĂ. UN SFÂNT ANTIPAPIST ȘI DELIRUL FILOPAPIST AL ECUMENIȘTILOR

    de protopresbiter Anghelos Anghelacopulos, parohia Agia Paraschevi, Mitropolia  Pireu

    70 GENERAȚIA MUTILATĂ GENETIC SAU GENERAȚIA MANIPULABILĂ

    Interviu cu D-na Galina Răduleanu, medic psihiatru și fost deținut politic Interviu realizat de Părintele Ioan  Șișmanian

    82 DACĂ NU ÎNCERCĂM SĂ DOVEDIM CĂ SUNTEM ROMÂNI, ACEASTĂ ŢARĂ SE VA INTEGRA ÎN EUROPA DOAR PÂNĂ LA CARPAŢI

    De Lt. Comandor(r) Aurelian Chirica

    87 HORIA BERNEA – REZISTENȚĂ PRIN CULTURĂ

    Muzeograful mărturisitor

    de Ciprian Voicilă, sociolog la Muzeul Țăranului Român

    93 CUM AFECTEAZĂ FACEBOOK-UL MODUL DE DEZVOLTARE ȘI FUNCȚIONARE A CREIERULUI ÎN PERIOADA ADOLESCENȚEI

    de Monahia Alexandra

    98  DRUMUL SPRE OSCAR

    de Danion Vasile

    Comenzi sau Abonamente se pot face aici, la adresa de email: [email protected]

    sau completând formularul de mai jos.

    Nume *

    Email *

    Adresa de livrare *

    Comanda dvs. *

    Introduceți în căsuță textul din imagine
    captcha
    (Daca textul nu apare vă rugam să reîmprospătați pagina.)

    Câmpurile marcate cu* sunt obligatorii.



    Ioan Vlăducă: PĂRINTELE DUMITRU STĂNILOAE NU A FOST ECUMENIST


    PĂRINTELE DUMITRU STĂNILOAE NU A FOST ECUMENIST
    de Ioan Vlăducă

    Pr. Dumitru StaniloaeÎn Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, studenții sunt învățați în mod greșit că Părintele Dumitru Stăniloae a fost ecumenist. Se folosește autoritatea dogmatică a Părintelui Stăniloae pentru a se justifica ecumenismul.
    Este adevărat că Părintele Stăniloae a fost trimis de sinod la câteva întâlniri ecumeniste, dar intenția Părintelui a fost de a expune corect Învățătura Ortodoxă, pentru a-i ajuta pe heterodocși să vină la Ortodoxie. Participând la acele întâlniri, a constatat principiile false ale ecumenismului.
    Erezia ecumenistă se bazează pe următoarele principii false:
    – există mai multe Biserici adevărate (cu har) care trebuie să se unească; (varianta papistașilor: Bisericile trebuie să se unească cu Biserica Romano-Catolică);
    – comuniunea euharistică între Biserici (intercomuniunea) este mai importantă decât diferențele dogmatice;
    – concilierea ecumenistă se poate face pe cale diplomatică.
    Părintele Stăniloae a scris împotriva acestor principii greșite.
    Împotriva primului principiu ecumenist.
    „Harul mântuirii nu se poate primi decât în Biserica Ortodoxă, pentru că este lucrarea lui Hristos rămas, ieri și astăzi, Același cu ea“ .
    Împotriva celui de al doilea principiu ecumenist.
    „În realitate, nu din Euharistie rezultă dreapta credință, ci din dreapta credință rezultă Euharistia adevărată, sau întâlnirea cu adevăratul Hristos. Deci și comuniunea în adevărata Euharistie se bazează pe unitatea în dreapta credință. […] De aceea Liturghia nu începe cu Euharistia, ca să continue (și la ce-ar mai continua?) cu mărturisirea comună a dreptei credințe, ci înainte de a se produce în Liturghie prefacerea pâinii și vinului în Trupul și Sângele Domnului și împărtășirea de ele, comunitatea se luminează în dreapta credință (prin mărturisirea Crezului Ortodox, n. n.) și se întărește în unitatea ei, sub îndrumarea preotului, iar acesta își mărturisește aceeași credință prin rugăciunile sale“ .
    PR_STANILOAE_4„Ca și la Botez, ca și la Euharistie, penitentul (cel care se spovedește, n. n.) este întrebat și el de credința sa, căci nu poate fi primit nici la Euharistie, nici la Pocăința necesară în prealabil, cineva din afară de Biserică. În lumina acestui fapt se înțelege de ce Biserica Ortodoxă nu poate accepta intercomuniunea“ .
    „O intenție a Vaticanului de a deplasa accentul pe practica comuniunii și deci de a crea între ortodocși o dispoziție de indiferentism dogmatic, se manifestă prin propuneri de realizare a unei comuniuni în Taine, cu aceeași ocolire a elucidării prealabile a deosebirilor doctrinare“ .
    Împotriva celui de al treilea principiu ecumenist.
    „Din cauza marii dorințe pentru unire, se creează adeseori un entuziasm conciliant care crede că prin căldura sa sentimentalistă poate «să lichefieze realitatea» și apoi să o remodeleze fără greutate. De asemenea, se creează și o mentalitate diplomatică conciliantă care crede că poate împăca, prin concesii reciproce, poziții dogmatice sau stări de fapt mai generale care țin bisericile despărțite. […] Însă aceste compromisuri constituie o mare primejdie pentru Bisericile Ortodoxe, care dau o importanță vitală articolelor de credință în cauză“ .
    În concluzie, Părintele Stăniloae nu a fost ecumenist!

    (Articol publicat în Revista ATITUDINI, Nr. 10)



    A apărut Revista ATITUDINI, NR. 40 – ÎN MEMORIA SFINȚILOR ÎNCHISORILOR


    Revista  ATITUDINI nr. 40

    pg. 8. NICOLAE STEINHARDT, EVREUL CONVERTIT LA ORTODOXIE –
    „DEVOȚIUNEA MEA PARTICULARĂ ESTE CRUCEA“.

    pg. 22. NICOLAE STEINHARDT – CUVINTE ALESE PENTRU CEI ALEȘI
    „Soluția în fața injustițiilor e una singură: eroismul. Să nu taci!“

    pg. 30. SĂ NE RUGĂM LUI DUMNEZEU SĂ NU NE BÂNTUIE METEAHNA ACEASTA A BOLII SUFLETEȘTI: RENUNȚAREA LA LUPTĂ
    Interviu cu Părintele Justin Pârvu

    pg. 37. MERGÂND SPRE CASĂ ȘI-A DAT SEAMA CĂ SE VINDECASE DE NEPUTINȚA LUI…
    Din minunile Părintelui Justin, relatate în mărturiile închinătorilor

    pg. 41. „VIAȚA NOASTRĂ AR FI UN RAI DACĂ AM AVEA CONȘTIINŢA CĂ ÎN CEL DE LÂNGĂ NOI ESTE HRISTOS“
    Predica P.S. Ignatie Mureșanul la m-rea Paltin Petru Vodă

    pg. 47. URMA PAȘILOR FILOSOFULUI CONSTANTIN OPRIȘAN de Ciprian Voicilă

    pg. 52. „NU AVEM NIMIC DE DISCUTAT“
    Note informative despre comportamentul Pr. Gheorghe Calciu în penitenciarul Aiud

    pg. 57. URMAȘI AI FOȘTILOR DEȚINUȚI POLITICI – SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI,
    PENTRU O LEGE NEDREAPTĂ

    pg. 62. ACADEMIA ROMÂNĂ, PRIN INSTITUTUL NAŢIONAL PENTRU STUDIUL TOTALITARISMULUI:
    Mișcarea Legionară nu poate fi inclusă automat, a priori, în curentul „fascist“

    pg. 65. NE-AM SĂTURAT SĂ TOT FACEM OBEDIENȚĂ! SFINȚII ÎNCHISORILOR SUNT PERSECUTAȚI ASTĂZI!
    Predica P.S. Ambrozie al Giurgiului, pe muntele Ceahlău

    pg. 73. BUNICUL MEU EVREU, UCIS DE COMUNIȘTI ȘI PROTEJAT DE ROMÂNII ORTODOCȘI. CÂTEVA OBSERVAȚII ASUPRA
    LEGII ANTILEGIONARE
    de Monahia Ecaterina Fermo

    pg. 78. SOCIETATEA CIVILĂ GREACĂ ÎMPOTRIVA NOII ÎNDOSARIERI ELECTRONICE DESPRE CARDUL DE TRANZACȚII
    de Arhimandritul Sarántis Sarántos

    pg. 81. ÎNTÂLNIREA ECUMENISTĂ DE LA RODOS DINTRE ORTODOCȘI ȘI LUTERANI
    Ereziarhul protestantismului, Luther, va intra oare în „calendarul“ Bisericii Ortodoxe?

    pg. 87. YOGA ESTE BLASFEMIE ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÂNT
    I.P.S. Serafim al Pireului despre yoga hinduistă și ocultistă

    pg. 90. SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR DESPRE DRAGOSTEA CEA DUHOVNICEASCĂ
    Dragostea – calea care le întrece pe toate

    pg. 93. SĂ NU CĂUTĂM SPIRITUALITATE ÎN OCCIDENT, PENTRU CĂ NU O ARE
    de Pr. Constantin Catană, Sf. Mănăstire Văratic

    pg. 99. ÎNDREPTĂȚIREA DE SINE – VIRTUȚI, PATIMI ȘI PROFESII (IV)
    de Ioan Vlăducă

    Comenzi sau Abonamente se pot face aici la adresa de email: [email protected] sau completând formularul de mai jos.

    Nume *

    Email *

    Adresa de livrare *

    Comanda dvs. *

    Introduceți în căsuță textul din imagine
    captcha
    (Daca textul nu apare vă rugam să reîmprospătați pagina.)

    Câmpurile marcate cu* sunt obligatorii.



    O nouă carte la editura Fundației Justin Pârvu – Pagini din Istoria Neamului românesc, de Ioan Vlăducă


     Pagini din Istoria Neamului românesc
    O carte de Ioan Vlăducă, ce prezintă istoria neamului românesc în lumina Ortodoxiei.
    Pagini 214
    Preț 12 lei.
    Pentru comenzi accesați pagina de Comenzi.

    Introducere

    Ideea de Dumnezeu este o noțiune fundamentală,
    fără de care știința cade în absurd
    (Prof. univ. Nicolae Paulescu)

    De când comuniștii au pus stăpânire pe această țară, istoria a fost prezentată în maniera materialismului istoric. Materialismul istoric este concepția ateistă care încearcă să explice evenimentele istorice prin cauze strict materiale.

    În anul 1945, la Editura Partidului Comunist Român a apărut cartea lui G. V. Plehanov, intitulată „Despre concepția materialistă a istoriei”. G. V. Plehanov (1856-1918) a fost printre primii care au propagat ideile marxiste în Rusia. Astfel de cărți ateiste au influențat puternic tânăra generație care se pregătea în domeniul istoriei. În cartea menționată este scris că omul este un animal înrudit cu celelalte animale și că, prin adaptarea la mediu, au apărut rasele; se încearcă explicarea conștiinței prin factori economico-sociali. Plehanov, ateu fiind, spune că nu există adevăr absolut. Cum să acceptăm ca adevărată istoria scrisă de acești atei care susțin că nu există adevăr absolut? Dacă ei înșiși afirmă că nu există adevăr absolut, înseamnă că nici istoria scrisă de ei nu este adevărată. Ei spun că „totul este relativ”. Dar prin aceasta își condamnă propria lor istorie, care este și ea relativă. Fiindcă un „adevăr relativ” nu poate fi adevăr; fiecare om ar avea un „adevăr relativ” al său, diferit de „adevărurile relative” ale celorlalți. Şi atunci, dintre toate aceste elemente diferite, care este adevărul? Continue Reading »



    A apărut ATITUDINI, nr. 17


    DIN SUMAR:

    04 Radu Gyr „Apostolul poet al închisorilor româneşti
    Portret
    20 Procesul lui Radu Gyr
    Arhive
    06 Poezii inedite din manuscrisele lui Radu Gyr
    Inedit
    20 Inedit
    Din corespondența lui Radu Gyr
    28 Radu Gyr – mucenicia întru cuvânt
    de Prof. Marc Mihaela Emilia
    34 România „rezistența ortodoxă din Balcani
    Interviu cu Părintele Justin Pârvu
    42 Sfinții închisorilor „ajutători în naşterea de prunci
    Minune relatată de Monica N, Călăraşi
    44 Introducere elementară a dogmelor, din cuvântul smeritului Ioan monahul către Ioan,
    preacuviosul episcop al Laodiceei
    Dogmatică
    52 Despre eretici şi anateme
    de Ioan Vlăducă
    56 Declinul Patriarhiei Constantinopolului
    de Sfântul Ioan Maximovici
    62 Sfinții Părinți despre Antihrist şi lucrările lui
    de Arhimandrit Spiridonos Logothetis
    68 VIZITELE PAPEI SI ADEVĂRATELE SCOPURI ALE ACESTORA
    de Ioan Vlăducă
    72 BIOMET RIE
    De vorbă cu Părintele Isaac şi Părintele Gavriil, ucenicii Cuviosului Paisie Aghioritul
    76 Va fi sau nu numărul fiarei vizibil cu ochiul liber?
    Interviu cu Părintele Mitropolit Serafim de Pireu
    80 Protest față de legea cardului de sănătate
    Legislativ
    84 ROMÂNI, SECUI ŞI UNGURI ÎN TRANSILVANIA
    de Pr. Mihai-Andrei Aldea
    92 Creştinism şi francmasonerie
    de Ioan Gh. Savin
    96 Icoana Praznicului Cincizecimii
    de Michel Ouenot

    Pentru comenzi folosiți formularul de aici.



    Prof. Ioan Vlăducă – Despre ereziile papistăşeşti


    I. Despre supremația și infailibilitatea papală

    Definiții

    Supremația papală și infailibilitatea papală sunt două erezii strâns legate una de alta. Supremația papală este pretenția papei de a fi împărat și dumnezeu, adică stăpân suprem peste cele materiale și spirituale. Este evident că, dacă se consideră dumnezeu, consideră că este și infailibil. De aici rezultă a doua erezie, cea a infailibilității papale, conform căreia papa nu poate greși.

    Forme de exprimare

    Papa a luat locul lui Dumnezeu pe pământ

    De-a lungul timpului, aceste erezii s-au exprimat în mai multe forme:

    „Papa ține locul lui Dumnezeu pe pământ”;

    „Papa este cel care sprijină Biserica și o păzește în unitate indestructibilă”;

    „Papa este Iisus Hristos Însuşi, ascuns sub vălul trupului”;

    „Papa este Dumnezeu pe pământ”;

    „Papa nu e numai om, ci și Dumnezeu”;

    „Sfânta Scriptură primește puterea și autoritatea de la Papa”;!!!

    „Toată puterea Bisericii emană de la Papa”;

    „Papa e izvorul preoției”;

    „Cel mai important lucru din religia creștină este infailibilitatea Papei”;

    „Papa și ca învățător privat este infailibil”.

    La prima vedere, aceste afirmații exprimă lucruri diferite. Însă la o cercetare teologică atentă se poate constata că ele sunt echivalente. Toate exprimă aceeași idee: „Papa nu e numai om, ci și Dumnezeu”. Continue Reading »



    Adevarata cugetare dogmatica a parintelui Ilie Cleopa si rastalmacirile ecumenistilor


    Interviu cu Parintele Iachint,
    ucenicul de chilie al Parintelui Cleopa

    Blagosloviti, Parinte!

    Domnul si Maicuta Domnului! Bine ai venit in Sfantul Munte!

    Bine v-am gasit! Cum sunteti?

    Multumim Maicii Domnului ca suntem ortodocsi! Si sa ne ajute Preasfanta sa ramanem ortodocsi pana la capat! In rest, scriu, adun invataturi de la Sfintii Parinti, pentru pastrarea dreptei Credinte. E o indeletnicire de mare mangaiere pentru sufletul meu.

    Ce teme aveti in vedere?

    Acum, cu ajutorul Maicii Domnului, tocmai am terminat o lucrare despre Unitatea Bisericii. Fiindca ecumenismul acesta a denaturat rau de tot invatatura despre Biserica cea Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca. Mereu ii auzi vorbind despre unirea Bisericilor si despre refacerea unitatii Bisericii, ca si cum Biserica si-ar fi pierdut unitatea, si vin ei acum, prin intalniri ecumeniste, sa refaca unitatea Bisericii. Aceasta ratacire este o blasfemie adresata direct Domnului nostru Iisus Hristos. Fiindca Biserica este Trupul lui Hristos, iar a spune ca exista mai multe Biserici dezbinate, este tot una cu a spune ca s-a impartit Trupul lui Hristos in parti dezbinate.

    De mult timp am dorit sa vorbesc cu Sfintia Voastra, fiindca in mediul teologic universitar am auzit multe zvonuri despre inclinatia ecumenista a Parintelui Cleopa. Stiu ca ati fost ucenic apropiat al Parintelui si ca ati avut ocazia de a cunoaste direct invatatura sa, mai bine zis invatatura ortodoxa propovaduita de Parintele. De exemplu, am auzit ca Parintele Cleopa ar fi fost de acord cu dialogurile ecumeniste

    Stii cum a aparut acest zvon? Veneau unii din cei mari si ii spuneau Parintelui ca fac eforturi deosebite pentru a-i ajuta pe romano-catolici sa cunoasca Ortodoxia. Si ca de aceea sunt importante dialogurile ecumenice, de fapt, ecumeniste. Dar nu ii spuneau nimic despre compromisurile pe care le fac ei acolo. Nu ii spuneau ca se pregatesc sa accepte Tainele papistasilor, fiindca Parintele nu ar fi fost de acord. Stii ca un om bun la inima, cu multa dragoste de oameni, se induioseaza si crede de multe ori tot ce ii spui, nu banuieste viclenia.

    Parintele Cleopa pastra neabatut invatatura ortodoxa despre unicitatea si unitatea Bisericii. Biserica este Una, adica este unica si unitara. Iata, am aici cartea Parintelui, Calauza in Credinta Ortodoxa, editia a patra, ingrijita de Parintele Ioanichie Balan. Uite ce scrie Parintele Cleopa in aceasta lucrare, la pagina 111: Biserica lui Hristos este una, deoarece Mantuitorul a intemeiat o singura Biserica (Matei 16: 18), nu mai multe, pentru ca Biserica are un singur cap, pe Iisus Hristos, ea fiind infatisata ca o singura Mireasa a lui Hristos (Efeseni 5: 27 ). Aceasta despre unicitatea Bisericii.

    In ceea ce priveste unitatea Bisericii, Parintele Cleopa spunea foarte clar ca aceasta unitate nu se poate rupe, fiindca Biserica este Trupul lui Hristos. Ereticii se desprind de Biserica, se despart, dar Biserica ramane unitara. Iata aici, la pagina 118, cum zice Parintele: Despartirea n-a atins unitatea Bisericii; pentru ca aceasta unitate nu se poate destrama niciodata, oricare ar fi numarul si calitatea ereticilor care se smulg de la sanul Bisericii. Ereziile si schismele, oricat de multe si de mari ar fi ele, nu pot imparti Biserica cea Una, pentru ca ea sta strans unita cu Capul ei, care este Iisus Hristos. Unitatea Bisericii este mai presus de fire si ea nu poate fi zdruncinata de nimeni.

    Iar despre incercarile de unire cu papistasii, Parintele spunea asa: Toate incercarile de unire intre Apus si Rasarit au fost si sunt sortite esecului, cata vreme nu se va reveni in Apus la Traditia Sfintilor Parinti (la pagina 27). Parintele Cleopa nu dorea o unire de tip ecumenist, ci dorea revenirea la Ortodoxie a celor care s-au rupt de Biserica. Continue Reading »



    despre MONOFIZISM – Raspunsuri la 100 de intrebari


    Zilele acestea a iesit de sub tipare o noua carte semnata de teologul Ioan Vladuca si editata de editura Fundatiei Justin Parvu. Aceasta lucrare vine sa lamureasca faptul ca monofizismul este o erezie, condamnata clar de catre Sfintii Parinti, iar cei care o imbratiseaza se fac partasi acestei erezii si cad sub anatema Sfintilor Parinti de la al 4-lea Sfant Sinod Ecumenic – Calcedon, 451. Mai departe va impartasim cuvantul de inceput al Parintelui Justin Parvu, la al carui indemn a fost scrisa aceasta carte.

    „In veacul acesta, cu atatea framantari politice, economice, materiale, nu este lipsita nici Biserica de aceste grele incercari si intrebari fara raspunsuri, incercari concretizate in erezii si fel si fel de rataciri. Erezia monofizismului este una din ereziile aspru combatute si condamnate de Sfinti mari ai Bisericii noastre, incepand de la Sfanta Eufimia, Sfantul Eftimie cel Mare, Sfantul Sava cel Sfintit, Sfantul Theodosie Chinoviarhul, Sfantul Ioan Damaschin, Sfantul Maxim Marturisitorul si multi alti Sfinti Parinti si teologi de renume. A spune ca monofizismul nu este erezie si ca armenii, coptii, iacobitii, care sustin in continuare erezia monofizita, impartasesc adevarul Bisericii Ortodoxe, inseamna a-i anula pe toti acesti Sfinti Parinti si a te impotrivi Duhului Sfant care a lucrat si a grait prin acestia. Intrebari nu se pun si raspunsuri nu se dau, iar lumea ia de bun tot ce se scrie, la nivel oficial. Dar prin nerezolvarea acestor probleme de ordin dogmatic se sedimenteaza incet, incet neadevarul in Biserica noastra crestin ortodoxa. Continue Reading »