Acasă » erezie

Posts Tagged 'erezie'


IOAN VLĂDUCĂ: DESPRE SINOADELE TÂLHĂREȘTI


x-Palermo, biserica Martorana, sec 12 01Ce este un sinod?

Un sinod (gr. syn = împreună; odos = cale, drum) este o grupare de oameni cu preocupări teologice care s-au întrunit pentru a dezbate una sau mai multe probleme legate de credință. Concluziile sinodului se structurează sub forma unei hotărâri.

Așa cum arată etimologia (împreună pe cale sau o cale stabilită împreună), un sinod nu este neapărat ortodox. El este ortodox numai dacă hotărârea sinodului ne conduce la Adevăr, adică dacă se merge pe calea Sfinților Părinți.

Importanța dreptei credințe. „Chiar dacă ai săvârșit toate virtuțile, ajungi în locul acesta dacă n-ai dreaptă credință”.

Faptul că vom fi osândiți în veșnicie dacă lepădăm dreapta credință, chiar dacă avem toate celelalte virtuți, se vede clar din  capitolul 26 din Limonariu:

„Un Bătrân cu numele Chiriac trăia în Lavra Calamon din apropierea sfântului râu Iordan. Și era Bătrânul îmbunătățit în fapte dumnezeiești. La el a venit un frate străin din ținutul Dara, cu numele de Teofan, ca să-l întrebe pe bătrân despre gândul curviei. Bătrânul a început să îl sfătuiască cu felurite cuvinte de înțelepciune și viața curată. Folosindu-se mult fratele din cuvintele Bătrânului, i-a spus:

  • Eu, avvă, am părtășanie în țara mea cu nestorienii[1]. Din această pricină nu mai pot rămâne cu ei și vreau să locuiesc împreună cu tine.

Când a auzit Bătrânul numele lui Nestorie s-a întristat de pierderea fratelui și l-a sfătuit și l-a îndemnat să se despartă de această erezie vătămătoare și să vină la Sfânta Sobornicească și Apostolească Biserică. Și i-a spus :

  • Nu este altă mântuire decât numai în a cugeta drept și a crede că Sfânta Fecioară Maria este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.
  • Într-adevăr, avvo, a răspuns fratele, toți ereticii așa spun: dacă nu ești cu noi, nu te mântui. Sărmanul de mine nu știu ce să fac. Roagă-te deci Domnului ca Domnul să mă încredințeze, din faptă, care este credința cea adevărată.

Bătrânul a primit cu bucurie cuvântul fratelui și i-a spus :

  • Șezi în chilia mea și am nădejde în Dumnezeu că bunătatea Lui îți va descoperi adevărul! Lăsându-l pe fratele în peșteră, s-a dus la țărmul Mării Moarte și s-a rugat pentru el. Și iată cam pe la ceasul trei după amiază în ziua următoare, vede fratele pe cineva înfricoșător la vedere, stând în fața lui și-i spune:
  • Vino să vezi adevărul !

  • Și luându-l, l-a dus într-un loc întunecos, cu miros urât și cu foc și îi arătă în mijlocul focului pe Nestorie și Teodor, pe Eutihie și Apolinarie, pe Evagrie și pe Didim, pe Dioscor și pe Sever, pe Arie și pe Origen și pe alți câțiva.

    • Iată, îi spune acela ce i s-a arătat, acesta-i locul pregătit ereticilor și celor care hulesc pe Sfânta Născătoare de Dumnezeu și celor ce urmează învățăturile lor. Dacă-ți place locul, rămâi în credința ta! Dar dacă nu vrei să încerci chinul acesta, vino la Biserica cea Sfântă și Sobornicească, așa cum ți-a spus Bătrânul. Căci îți spun: chiar dacă ai săvârșit toate virtuțile, ajungi în locul acesta dacă n-ai dreaptă credință.

    La cuvântul acesta fratele și-a venit în sine. Când a venit Bătrânul, i-a povestit toate cele întâmplate așa cum le-a văzut și a trecut la Sfânta Sobornicească și Apostolească Biserică. Și a rămas împreună cu Bătrânul în Calamon. După ce a stat mulți ani cu el, a adormit în pace”.

    x-St. Iakovos AdelphotheosSinoade ortodoxe

    Atunci când apăreau erezii, Sfinții Părinți se adunau în Sfinte Sinoade Ecumenice (Sfinte Soboare a toată lumea) sau în Sfinte Sinoade Locale și, luminați de harul lui Dumnezeu, apărau dreapta credință împotriva acelor erezii. Ei anatematizau (condamnau) ereziile și îi îndepărtau pe eretici de poporul binecredincios pentru ca acesta să nu se contamineze de erezii.

    Când preotul eretic Arie a început să răspândească învățătura greșită că Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu ci o creatură, Sfinții Părinți s-au adunat la primul Sfânt Sinod Ecumenic de la Niceea (325), combătând erezia lui Arie și anatematizându-l pe eretic. Acolo s-a stabilit prima parte a Crezului. La acest Sfânt Sinod au participat 318 Sfinți Părinți.

    În anul 381, cel de-al doilea Sfânt Sinod Ecumenic de la Constantinopol a luptat împotriva patriarhului eretic Macedonie care spunea că Sfântul Duh nu este Persoană Dumnezeiască. Acolo, Sfinții Părinți l-au anatematizat pe eretic și au completat Crezul de la Niceea, dându-i forma definitivă pe care o cunoaștem astăzi. Au participat 150 de Sfinți Părinți.

    Un alt eretic a fost Nestorie, patriarh al Constantinopolului (sec. V). El considera că Hristos este împărțit în două: Fiul lui Dumnezeu și omul în care a locuit Fiul lui Dumnezeu. Și spunea că Fecioara Maria a născut doar un simplu om care s-a unit cu Dumnezeu. De aceea, nu o numea Născătoare de Dumnezeu, ci născătoare de om.

    Împotriva patriarhului eretic Nestorie, două sute de Sfinți Părinți s-au adunat la cel de-al treilea Sfânt Sinod Ecumenic, care a avut loc la Efes, în anul 431. Acest Sfânt Sinod Ecumenic a anatematizat pe Nestorie și învățătura lui, mărturisind că Fecioara Maria este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, fiindcă L-a născut pe Fiul lui Dumnezeu întrupat. La acest Sfânt Sinod, un rol important l-a avut Sfântul Chiril al Alexandriei.

    Arhimandritul Eutihie din Constantinopol a luptat împotriva ereziei lui Nestorie, dar nu sub ascultarea Sfinților Părinți luminați de Dumnezeu, ci după născocirile minții lui. De aceea, a căzut în altă erezie, considerând că firea omenească a lui Hristos a fost absorbită de cea dumnezeiască și că Hristos ar avea astfel o singură fire. Această erezie s-a numit monofizism. Erezia a fost acceptată de patriarhul Dioscor al Alexandriei.

    Împotriva acestei erezii, șase sute treizeci de Sfinți Părinți s-au adunat la cel de-al patrulea Sfânt Sinod Ecumenic, care a avut loc la Calcedon, în anul 451. Ei au anatematizat monofizismul și pe susținătorii lui. Luminați de harul lui Dumnezeu, Sfinții Părinți au arătat că Domnul Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat și Om adevărat, cunoscându-se în două firi, fără amestecare, fără schimbare, fără împărțire, fără despărțire. El este o singură Persoană cu două firi (dumnezeiască și omenească). Continue Reading »



    Mitropolitul Serafim de Pireu – dupa ce criterii au fost selectati episcopii ce merg la sinod? Este o inovație nemaivăzută până în prezent


    serafim pireuUn apel către Sfântul Sinod privind Sinodul Pan-Ortodox
    10 martie 2016

    Mitropolitul Serafim de Pireu a trimis o scrisoare către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei cu privire la viitorul Sinod Pan-Ortodox. Principalele aserțiuni din conţinutul documentului au fost publicate pe site-ul Agionoros.ru.

    Vlădica a calificat decizia potrivit căreia fiecare Biserică locală va fi reprezentată de douăzeci și patru de ierarhi la Sinod, ca fiind „o inovație nemaivăzută până în prezent”, fără precedent în două mii de ani de istorie bisericească.
    El a menționat că, la fiecare Sinod Ecumenic, au fost prezenți „pe cât posibil cât mai mulți episcopi”. Uneori Bisericile au trimis reprezentanți, dar numai în cazul în care episcopul nu a putut fi prezent la Sinod dintr-un motiv sau altul.
    „În conformitate cu eclesiologia ortodoxă, fiecare episcop, care conduce chiar și cea mai mică eparhie, reprezintă turma lui și este un membru viu al Bisericii Universale”, a scris mitropolitul în scrisoarea sa. Conform opiniei sale, a nu invita toți episcopii la Sinodul Pan-Ortodox neagă posibilitatea întregii Bisericii de a se pronunța în chestiuni de credință, „ceea ce se pare că urmăresc organizatorii Sinodului”.
    Vlădica reamintește că în sesiunile Sinoadelor Ecumenice desfășurate până în prezent au participat, de asemenea, reprezentanți ai clerului inferior, monahi și laici. „Nu ar fi o exagerare să numim acest Sinod un Sinod Pan-Ortodox, fără (aspectul) Ortodox. Este evident că prin decizia privind reprezentarea în Sinod, contrară Tradiției, a fost evitată posibilitatea unor episcopi de a se exprima împotriva deciziilor Sinodului, care de altfel ar putea constitui o revizuire a Tradiției.”

    Mitropolitul Serafim numește „complet nefondată” afirmația Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, prin care Biserica Ortodoxă poate denumi Sinodul viitor doar „pan-ortodox”, și nu „ecumenic”, pentru simplul motiv că Biserica Romano-Catolică nu va lua parte: „Decăderea ereticilor din Biserică nu reduce în nici un fel caracterul ei universal.”

    Mitropolitul Serafim se exprimă ca fiind în dezacord cu principiul „o Biserică locală, un singur vot.” În opinia sa, fiecare episcop care participă la lucrările Sinodului ar trebui să aibă drept de vot.

    Mitropolitul de Pireu supune unui analize detaliate și critice proiectul de document, „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu întreaga lume creștină”, adoptat la a V-a Conferință presinodală de la Chambésy, 10-17 octombrie 2015
    În acest text nu se menționează nimic despre erezii și înșelări, ca și cum acestea ar fi dispărut din istoria Bisericii după secolul al optulea.” Sinodul Pan-Ortodox nu urmează un principiu similar Sinoadelor Ecumenice precedente, care au analizat și condamnat diferite rătăciri, scrie episcopul în mesajul său. Continue Reading »



    Partea a II-a: Despre erezia papistăşească: Epistola enciclică, către ortodocşii cei de pretutindenea, a Bisericii celei una, sfântă, sobornicească şi apostolească


    Epistola enciclică, către ortodocşii cei de pretutindenea, a Bisericii celei una, sfântă, sobornicească şi apostolească a celor patru Patriarhi ai Răsăritului, la anul 1848 de la Hristos.

    Răspuns la Epistola Papei Pius al IX-lea, Către Răsăriteni.

    Am socotit ca pe a noastră părintească şi frățească trebuință, şi ca pe o sfântă datorie, să vă întărim prin cea de față încunoştiințare în Ortodoxia care din strămoşi o țineți, şi să arătăm totodată în treacăt netemeinicia cugetelor Episcopului Romei, lucru care în chip vădit el însuşi îl cunoaşte. Căci nu cu mărturisirea sa apostolică îşi împodobeşte Scaunul, ci de la Scaunul Apostolic se sileşte a-şi temeli stăpânirea, iar de la stăpânire mărturisirea sa. Dar adevărul stă chiar dimpotrivă. Nu numai că Scaunul Romei se socoteşte a fi fost cinstit de către Fericitului Petru doar din predanie, dar nici Scaunul domnesc al Fericitului Petru mărturisit de Sfânta Scriptură, adică Antiohia, a cărei Biserică este de aceea mărturisită de Sfântul Vasilie (Epist. 48 către Atanasie cel Mare) ca fiind „cea mai însemnată între toate Bisericile din lume”, ba încă mai mult, Sinodul al Doilea a toată lumea, scriind către un Sinod al Apusenilor (preacinstiților şi cucernicilor frați şi împreună-slujitori Damasie, Ambrozie, Britton, Valerian şi ceilalți) mărturiseşte, zicând: „Biserica cea preaveche şi întru adevăr Apostolească a Antiohiei Siriei, în care pentru întâia dată s-a întrebuințat cinstitul nume al creştinilor”, nici aceasta, zicem, Biserica Apostolească a Antiohiei, nu a avut vreodată dreptul de a nu fi judecată cu Sfânta Scriptură şi cu hotărârile soborniceşti, măcar că este una care într-adevăr se poate mândri cu Scaunul lui Petru.

    Dar ce zicem? Însuşi Fericitul Petru în persoană a fost judecat înaintea tuturor după adevărul Evangheliei (Galat. 2, 14) şi a fost aflat, după mărturia Scripturii, vinovat şi nu drept umblând. Ce trebuie dar a crede pentru cei care se laudă şi se semețesc numai cu ținerea Scaunului său, aşa de măreț în ochii lor? Ba încă marele Vasile, cel până la cer strălucitor, a toată lumea dascăl al Ortodoxiei în Biserica cea Sobornicească, la care şi episcopii Romei sunt nevoiți a ne trimite (fila 8, r. 31), lămurit şi desluşit ne-a arătat mai sus ce prețuire se cade a avea pentru judecățile nepătrunsului Vatican: Care, zice el, nu cunosc adevărul, nici suferă să-l învețe, certându-se cu cei care vor să le vestească adevărul, înşişi întărindu-se în erezia lor. Astfel că înşişi acei Sfinți Părinți ai noştri, pe care admirându-i pe drept, ca pe nişte luminători şi învățători chiar ai Apusului, ni-i înşiruie Sanctitatea Sa, şi ne sfătuieşte (fila 8) să urmăm lor, ne învață să nu judecăm Ortodoxia după sfântul Scaun, ci Scaunul însuşi şi pe cel de pe Scaun să-l judecăm după dumnezeieştile Scripturi şi hotărârile şi rânduielile Sinoadelor, şi după Credința cea propovăduită, adică după Ortodoxia învățăturii celei de totdeauna. Aşa au judecat şi au osândit în Sinod Părinții noştri şi pe Honorie, Papă al Romei, şi pe Dioscur, Papă al Alexandriei, şi pe Makedonie şi Nestorie, Patriarhi ai Constantinopolului, şi pe Petru Gnafevs, Patriarhul Antiohiei, şi pe ceilalți. Continue Reading »



    Despre erezia papistăşească: Epistola enciclică, către ortodocşii cei de pretutindenea, a Bisericii celei una, sfântă, sobornicească şi apostolească


    Epistola encilcică, către ortodocşii cei de pretutindenea, a Bisericii celei una, sfântă, sobornicească şi apostolească, a celor patru Patriarhi ai Răsăritului, la anul 1848 de la Hristos.

    Răspuns la Epistola Papei Pius al IX-lea, Către Răsăriteni.

    Tuturor celor de pretutindenea, în Duhul Sfânt iubiți şi doriți frați ai noştri, sfințiților Arhierei, preacucernicului cler din jurul lor, şi tuturor ortodocşilor, fii adevărați ai Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, frățească îmbrățişare în Duhul Sfânt, şi toate cele bune şi de mântuire de la Dumnezeu.

    Trebuia ca evanghelica propovaduire, sfântă şi dumnezeiască, a răscumpărării noastre, de către toți aşa neschimbată să se vestească, şi în veci aşa curată să se creadă, precum au descoperit-o dumnezeieştilor şi sfinților săi Ucenici Mântuitorul nostru, Care pentru aceasta S-a deşertat pe sine, chip de rob luând (Filip. 2, 7), pogorându-Se din sânurile părinteşti şi dumnezeieşti; şi, iarăşi, mereu la fel precum aceia, făcându-se martori văzători şi auzitori, ca nişte trâmbițe puternice în toată lumea au răsunat-o „căci în tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii graiurile lor (Ps. 18, 4; Rom. 10, 18); şi, în sfârşit, aşa neatinsă, cum de obşte ne-au învățat-o atâția şi atât de mari de Dumnezeu purtători Părinți ai Bisericii Soborniceşti, cei de la marginile pământului, care aceleaşi graiuri le-au repetat, şi până la noi în Sinoade şi fiecare în parte au învățat. Ci precum odinioară în Eden începătorul răutății, vrăjmaşul cel înțelegător al mântuirii oamenilor, luând cu viclenie chip de sfetnic folositor, l-a făcut pe om călcător poruncii celei dumnezeieşte încunoştiințate, tot astfel, amăgind pe mulți din când în când şi în Edenul cel înțelegător, Biserica lui Dumnezeu, şi unelte ale sale pe aceştia făcând, amestecând veninul ereziei în izvoarele cele limpezi ale învățăturii ortodoxe, adapă pe mulți nevinovați care viețuiesc fără pază, neluând seama la cele ce s-au auzit (Evr. 2, 1) şi cele vestite de Părinții lor (A Doua Lege 32, 7) potrivit Evangheliei şi pururea la fel cu Dascălii cei de mai inainte; şi socotind neîndestulător spre mântuirea lor sufletească cuvântul cel grăit şi scris al Domnului şi mărturisirea Bisericii celei de totdeauna, urmăresc nelegiuire nouă şi înnoiri, ca la îmbrăcăminte, şi desfăşoară în toate chipurile învățătura evanghelică cea de ei stricată.

    2. De aici dar ereziile cele mult sfâşiate şi îngrozitoare, cu care Biserica Sobornicească, primind chiar din scutecele ei toată armarea lui Dumnezeu, şi apucând şi sabia Duhului, care este graiul lui Dumnezeu (Efes. 6, 13-17), nevoită a fost să se războiască, şi împotriva tuturor a biruit până azi, şi va birui în toți vecii, după toată lupta mai strălucită şi mai puternică arătându-se.

    3. Ci din aceste erezii, unele au şi pierit cu totul, altele se duc, altele s-au veştejit, altele şi înfloresc mai mult ori mai puțin, fiind în putere până în vremea întoarcerii lor la Credință, altele iarăşi răsar, ca să-şi meargă drumul lor de la naştere până la pieire; că jalnice cugetări şi născociri fiind, de oameni jalnici, trăsnite cu anatema celor Şapte Sinoade a toată lumea, ca şi ei se nimicesc, chiar de ar mai ține o mie de ani. Numai ortodoxia Bisericii Soborniceşti şi Apostoleşti, cea însuflețită de Cuvântul cel Viu al lui Dumnezeu, ea dăinuie veşnic, după nemincinoasa făgăduința Domnului: porțile iadului nu o vor birui pe dânsa (Mat. 16, 18); adică gurile necinstitorilor şi ereticilor (după cum ne tâlcuiesc dumnezeieştii Părinți), oricât de cutezătoare, oricât de uimitoare, nu vor birui dreapta învățătură cea liniştită şi fără zarvă. Dar oare ce este căci calea necinstitorilor sporeşte (Ierem. 12, 1)? Cum de se fălesc cei necredincioşi şi se ridică precum cedrii Libanului (Ps. 36, 35), tulburând slujirea cea liniştită a lui Dumnezeu? Pricina acestui lucru este nespusă, şi Biserica, măcar că se şi roagă zilnic ca să lipsească de la ea boldul acesta, acest înger al satanei, aude de la Domnul totdeauna: Destul este ție harul Meu, că puterea Mea în neputință se săvârşeşte (2 Cor. 12, 9). Deci cu dulceață se va lăuda mai mult în neputințele sale, ca să locuiască în ea puterea lui Hristos (2 Cor. 12, 9), şi cei lămuriți să se facă arătați (1 Cor. 11, 19).

    4. Între aceste erezii răspândite, pentru judecăți pe care Dumnezeu le ştie, pe o mare parte a pământului, a fost cândva arianismul, iar astăzi este şi Papistăşia, dar şi aceasta (ca şi acela, care a pierit cu totul), deşi este în putere acum, nu va birui până în sfârşit, ci va trece şi se va doborî, şi în cer va răsuna glas mare: Doborâtu-s-a (Apoc. 12, 10). Continue Reading »



    despre MONOFIZISM – Raspunsuri la 100 de intrebari


    Zilele acestea a iesit de sub tipare o noua carte semnata de teologul Ioan Vladuca si editata de editura Fundatiei Justin Parvu. Aceasta lucrare vine sa lamureasca faptul ca monofizismul este o erezie, condamnata clar de catre Sfintii Parinti, iar cei care o imbratiseaza se fac partasi acestei erezii si cad sub anatema Sfintilor Parinti de la al 4-lea Sfant Sinod Ecumenic – Calcedon, 451. Mai departe va impartasim cuvantul de inceput al Parintelui Justin Parvu, la al carui indemn a fost scrisa aceasta carte.

    „In veacul acesta, cu atatea framantari politice, economice, materiale, nu este lipsita nici Biserica de aceste grele incercari si intrebari fara raspunsuri, incercari concretizate in erezii si fel si fel de rataciri. Erezia monofizismului este una din ereziile aspru combatute si condamnate de Sfinti mari ai Bisericii noastre, incepand de la Sfanta Eufimia, Sfantul Eftimie cel Mare, Sfantul Sava cel Sfintit, Sfantul Theodosie Chinoviarhul, Sfantul Ioan Damaschin, Sfantul Maxim Marturisitorul si multi alti Sfinti Parinti si teologi de renume. A spune ca monofizismul nu este erezie si ca armenii, coptii, iacobitii, care sustin in continuare erezia monofizita, impartasesc adevarul Bisericii Ortodoxe, inseamna a-i anula pe toti acesti Sfinti Parinti si a te impotrivi Duhului Sfant care a lucrat si a grait prin acestia. Intrebari nu se pun si raspunsuri nu se dau, iar lumea ia de bun tot ce se scrie, la nivel oficial. Dar prin nerezolvarea acestor probleme de ordin dogmatic se sedimenteaza incet, incet neadevarul in Biserica noastra crestin ortodoxa. Continue Reading »



    Intrebari si raspunsuri despre monofiziti si copti


    Care este cea mai importanta hotarare dogmatica a Sinodului de la Calcedon?

    Sfintii Parinti, luminati de harul Preasfantului Duh, au hotarat: Urmand asadar Sfintilor Parinti, noi invatam intr-un glas si marturisim pe Unul si acelasi Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, Insusi desavarsit intru Dumnezeire cat si intru omenitate, Insusi Dumnezeu adevarat si om adevarat din suflet rational si din trup, de-o-fiinta cu Tatal dupa Dumnezeire si de-o-fiinta cu noi dupa omenitate, intru toate asemenea noua afara de pacat, nascut din Tatal mai inainte de veci dupa Dumnezeire si, la plinirea vremii, Acelasi nascut pentru noi si pentru a noastra mantuire din Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, dupa omenitate, Unul si Acelasi Hristos, Fiul, Domnul, Unul Nascut, cunoscandu-se in doua firi, fara amestecare, fara schimbare, fara impartire, fara despartire, deosebirea firilor nefiind nicidecum stricata din pricina unimii, ci mai degraba pastrandu-se insusirile fiecarei firi intr-o singura Persoana si intr-un singur Ipostas, nu impartindu-se sau despartindu-se in doua fete, ci Unul si Acelasi Fiu, Unul Nascut, Dumnezeu Cuvantul, Domnul Iisus Hristos, precum au vestit de la inceput proorocii, precum El Insusi ne-a invatat despre Sine si precum ne-a predanisit noua Crezul Parintilor[1].

    Unii considera ca la Sinodul al IV-lea de la Calcedon a fost o neintelegere de termeni. De aceea, hotararile nu au fost primite de catre Dioscor si de cei impreuna cu el. Este adevarat?

    Asa spun cei care vor sa micsoreze importanta Sfantului Sinod de la Calcedon. In realitate, tocmai pentru a se depasi dificultatile terminologice, Dumnezeu a aratat in chip minunat care este invatatura cea adevarata: si s-au adunat sase sute treizeci de Episcopi, si alcatuind si o parte si alta, adica dreptcredinciosii si ereticii, doua tomuri, si deschizand racla Sfintei Mucenite Eufimia, le-au pecetluit si le-au pus pe pieptul ei, si peste putine zile facand rugaciune si, deschizand, au vazut si s-au spaimantat; pentru ca au vazut tomul ereticilor lepadat sub picioarele Sfintei, iara al dreptcredinciosilor tinandu-l in cinstitele sale maini. Aceasta facandu-se s-au ingrozit toti, vazand o minune ca aceasta. Si intorcandu-se mai vartos spre credinta, au slavit pe Dumnezeu Cel ce face in toate zilele minunate, si peste fire lucruri, spre intoarcerea si folosul celor multi[2].

    Se zice ca actualii copti nu mai sunt monofiziti si ca ei accepta acum cele doua firi ale lui Hristos. In aceste conditii este posibila unirea cu acestia?

    Actualii copti nu sunt monofiziti eutihieni, ci monofiziti severieni. De aceea il cinstesc pe ereticul Sever ca sfant[3]. Ei spun ca accepta cele doua firi ale Domnului nostru Iisus Hristos, dar le considera amestecate intr-o noua fire. Ei considera ca unitatea celor doua firi poate fi numita o fire[4]. In plus, nu accepta hotararile celui de-al patrulea Sfant Sinod Ecumenic de la Calcedon[5].

    Patriarhul monofizit Shenouda al III-lea al coptilor a declarat in 1979 la intalnirea de la Chambesy: In ceea ce priveste Sinoadele Ecumenice, noi nu acceptam decat pe primele trei []. Noi refuzam Sinodul de la Calcedon. []. Pot sa spun foarte deschis, nicio Biserica din Orient nu poate sa primeasca Sinodul de la Calcedon[6]. Este gresit sa vorbim despre unirea cu coptii. Se poate vorbi insa de venirea coptilor la Ortodoxie. Iar aceasta se poate realiza numai intr-un singur mod: sa anatematizeze monofizismul si pe sustinatorii lui (Eutihie, Dioscor, Sever si ceilalti de un cuget cu ei), sa accepte Hotararile Sfintelor Sinoade Ecumenice IV-VII, sa cinsteasca dupa cuviinta pe Sfintii Parinti de la cel de-al patrulea Sfant Sinod Ecumenic de la Calcedon (451) si pe Sfanta Mare Mucenita Eufimia, sa primeasca invatatura Sfantului Maxim Marturisitorul, a Sfantului Ioan Damaschin si a Sfantului Ierarh Grigorie Palama; sa accepte si Sinodiconul Ortodoxiei. Apoi sa primeasca Sfantul Botez Ortodox. Continue Reading »



    Cu o moarte toti suntem datori, dar una-i ortodox sa mori, alta-i ecumenist vandut


    Parintele Arsenie Papacioc

    Parinte Arsenie, ni se spune in ultima vreme de catre inalti prelati ca nu mai avem voie sa folosim cuvintele eretic, papistas si ca ar trebui sa redefinim dogmele ca sa ne aliniem si noi constitutiei Uniunii Europene, cum vi se pare lucrul acesta?

    Uite, domnule, parca de la Uniunea Europeana ne tragem! E foarte grav cuvantul eretic, nu poate sa fie ratacire in invatatura crestina Si cu ce sa inlocuim cuvantul eretic? Parca noi am facut cuvantul acesta! L-au facut Sfintii Parinti si cine ataca problemele de dogma cade in erezie. Iar astia au atacat Filioque, Crezul a fost schimbat, iar papa nu cu mult timp in urma a declarat ca singura biserica este biserica catolica O mare greseala tactica din punctul lor de vedere Cum sa zic, daca a schimbat crezul si s-a umplut tot Occidentul de infailibilitatea papala acum vrea sa se reverse si in tot Rasaritul? Eu uite ce va spun: Biserica a dat anatematizare pe toti care n-au respectat niste lucruri, la toate sinoadele ecumenice. Si peste tot a anatemizat patriarhi si alti oameni din Biserica si peste tot in istoria Bisericii au fost astfel de exemple. Anatema stiti ce inseamna? Despartirea de Dumnezeu, unirea cu Satana si intrarea in iad de pe pamant; aceasta este cea mai grava pedeapsa pe care a dat-o Biserica anatematizarea. Sa avem o pozitie de eroi, nu de milogi.

    Care trebuie sa fie atitudinea noastra de marturisire? Cum pot fi niste oameni simpli, care nu cunosc dogmele si nu stiu cum sa apere adevarul, eroi?

    Nu trebuie multa teologie ca sa fii erou, trebuie cu multa fermitate sa spui simplu: noi nu ne facem eretici. Ce au zis Sfintii Parinti, acela-i adevarul pe care-l credem si noi, caci dupa invatatura catolica Sfintul Duh ar fi nepot al lui Dumnezeu ei asta marturisesc in Crez, de fapt si sarmanii oameni nu stiu nimic, pentru ca prefera sa fie milogi decat eroi, care cauta sa afle adevarul. Noi ramanem la crezul nostru, la sfanta noastra Biserica ortodoxa. Nu trebuie sa cautam noi mucenicia. Nici Mantuitorul nu a vrut sa ia crucea, dar daca i-a dat-o a luat-o si n-a mai lepadat-o, dar n-a zis ca ei. Sa spunem asa: nu, domnule, eu sunt ortodox si nu am incredere in papistasii astia.

    Cum sa cream o atitudine la nivel de mase atunci cand este multa dezbinare si intre noi, ortodocsii?

    Ca sa cream o unitate intre noi, trebuie sa ne asezam pe relatie de pozitie cu vesnicia. Voi nu va dati seama, cercetand adancul canoanelor, insemnarile si subinsemnarile lor, cat este de grav sa faci altfel decat a hotarat Biserica, prin sinoadele ecumenice. Daca vom actiona in conformitate cu canoanele si invataturile Parintilor, atunci vom crea si unitate, dar asa, daca ascultam mai mult de parerile organizatiilor mondiale de azi, nu are cum fi. Dar nu se poate nici fara cruce. Si stii ce inseamna cruce? Sa-ti iei ce nu-ti convine. Si toata frumusetea invierii Mantuitorului, daca n-ar fi fost crucea, nu era asa de grozava. Intai e munca si apoi roada muncii. Deci suntem in starea de efervescenta, adica de marturisire. Marturisirea noastra trebuie sa constea in adevar. Daca iti zice cineva: intovaraseste-te cu mine! Sa te gandesti mai intai: Dar tu cine esti? Daca te inchini ca mine ortodox, atunci sunt si eu cu tine. Dar catolicii au schimbat crucea ca se temeau ca nu cumva sa mai fie ceva din practica ortodoxa, ca asta are o semnificatie, crucea toata inaltimea Tatalui, toata adancimea Fiului si toata latimea Sfantului Duh aceasta este invocarea Sfintei Treimi. La catolici nu stiu daca mai fuge dracul de cruce. E limpede, asta nu este o problema grea. Mantuitorul a zis sa nu facem noi schimbari de dogme cum ne vine noua pe chelie, ca oricine ne-ar porunci, inger de sus de ar fi si daca ne invata altfel decat ne invata Evanghelia si Sf. Parinti, nu avem dreptul sa ascultam, cadem anatemei. Nu este o intrebare grea dar este auzita greu. Ce teolog poate sa-ti spuna sa faci crucea altfel, sa asculti de cutare, si nu de Crezul fixat la sinoadele ecumenice? S-au gandit ei la 1054 sa schimbe hoteste Crezul! Pai ei au fost dati anatemei si raman asa pana cand revin la aceste adevaruri. Adevarul trebuie aparat, argumentul suprem este ca cu o moarte toti suntem datori, dar una-i ortodox sa mori, alta-i ecumenist vandut.

    Cum vedeti situatia actuala in care Sinodul BOR a trecut cu vederea asa de usor problema impartasirii mitropolitului Nicolae Corneanu la grecocatolici si numai singur IPS Bartolomeu Anania a opus rezistenta si nici un alt ierarh nu l-a urmat?

    Nici pe Hristos nu l-a urmat nimeni, dar El a biruit. Asa si Anania a biruit. Adica ne-au mintit o data cu greco-catolicii la anul 1700 si asa vor si acum. Asta-i dracul, acesta-i viermele care roade ortodoxia. Lor nu le convine sa stie adevarul, pentru ca adevarul, mai ales in problema de credinta, te roade si te macina. Si cei mai mari dusmani ai catolicismului, tot intre catolici sunt. Pentru ca sunt oameni care vad adevarul. Dar la Roma credeti ca e numai catolicism? Acolo e si masonerie, acesta e de fapt fundalul, tine Biserica in frunte ca sa poata cuceri si ademeni pe multi.

    Ce ascultare trebuie sa facem noi fata de episcopii compromisi?

    Dragii mei, in ierarhia bisericeasca credinta e cea mai inalta. Nu imparatul sau patriarhul este cel mai mare, ci adevarul prezentat smerit. Smerenia este cea mai mare. Si s-a facut scandal prin sinoade si adevarul a iesit lamurit. Deci mai trebuie si un pic de scandal, ca sa existe o rezistenta crestina.

    Dar intotdeauna era in sinod cate un sfant care sa povatuiasca poporul credincios si oamenii se luau dupa el

    Nu trebuie sa cautam care este sfant si care nu, asta Dumnezeu o stie. Nu va pacaliti, adevarul este numai unul. Ne-a dat Dumnezeu lingura nu ca sa o ducem la urechi. Am primit un telefon de la cineva care imi spunea ca a cazut din pat si ma intreba ce sa faca. Si eu i-am zis: Domnule, ai numai doua variante, ori ramai sub pat, ori te sui in pat. Si pisica care era aflata sub pat, a zis: Nu, domnule, eu am drept de mostenire, eu aici nu-l primesc. Sa se suie in pat, pentru ca in pat este nascut, nu-l da nimeni jos. Dar in pat doar nu poate sa stea, adica adevarul. Si atunci dracul vine si-ti spune: uite vino la noi, te asigur ca nu te mai deranjeaza nimeni pe veci. Nu este lucru mic in viata raul cel mai mic. Adevarul trebuie aparat in intregimea lui. Sa acceptati sa muriti. Daca nu accepti lucrul acesta, te pacaleste usor. Nu va pacaliti. Eu n-as vrea sa fim in foc, dar daca pana la urma ne baga, nu suntem noi vinovati. Mai bine sa arzi in foc decat sa zici ca dusmanul. Frumusetea intalnirii noastre nu mai exista.

    E nevoie de diplomatie in biserica?

    Ce diplomatie!? E nevoie de tiganie, mai degraba, de targ. Adevarul e unul. Si daca unul singur tine adevarul, acolo e Biserica. Nu e numai o fractiune din Biserica, e toata Biserica. Aveti ocazia sa fiti acel unul. Pe Bartolomeu Anania il spovedesc si el este unul din cei care mai tin adevarul si nu o sa cedeze. Mai spovedesc si pe alti ierarhi si daca nu fac ce le-am zis si nu tin adevarul pana la capat, o cam slabesc cu ei. Dar eu nu sunt decat un mic preotas care vrea sa moara in culcusul acesta crestin. Nu va jucati cu adevarul. Ca avem impresia ca murim, dar nu murim. Nu va temeti, tata. Dar sa stiti ca nu poti sa aperi adevarul daca nu te-ai imbracat in haina mortii intai. Acum sunt semne de sfarsit de veac si dracul vrea sa schimbe adevarul. Si mi se pare mie ca sunt mai multi mireni decat calugari care imbraca haina mortii. Si haina mortii inseamna sa mori pentru adevar. In momentul cand aperi adevarul deja esti pe tine cu haina mortii. Mantuitorul n-a cedat cu nici un chip si nu o sa ajungem la marea cinste in care a fost El, de L-au jupuit, de L-au baut, de L-au umilit; va dati seama, dracul prinsese momentul. Cine a biruit: cel care a fost lovit sau cei care loveau? Apostolul Pavel, aceasta grozava figura, spune ca daca inger de sus va va invata altceva, anatema sa fie. Bine, ca unii vor sa fie ortodocsi si sa mai stea si la o cafea sau la masa cu ereticii. Exact ca greco-catolicii inchinati-va ca voi, dar sa tineti administratia de noi. Si asa greco-catolicii au fost foarte catolicizati. Acesta e sistemul ca sa te amorteasca, sa nu mai vezi, pentru ca neadevarul in care ei traiesc ii mustra pe dedesubt. Voi nu va dati seama ce durere ai cand esti un om vandut. Inca o data va spun: adevarul poate fi la unul singur, si sa fii fericit ca esti singur, caci cu atat mai puternic vei fi. Pentru ca de acum urmeaza sa ma ajute Hristos, eu am facut tot ce mi-a stat in putinta, de acum Hristos va birui intru mine.

    (extras din nr. 3 al revistei ATITUDINI)