![]() |
PS PAISIE LUGOJANUL: „PĂRINTELE JUSTIN NE-A ÎNVĂȚAT CĂ AVEM NEVOIE DE RUGĂCIUNE ÎN VIAȚA NOASTRĂ, AVEM NEVOIE DE CREDINȚĂ, AVEM NEVOIE DE CURAJ!” |
PĂRINTELE JUSTIN ȘI MINUNEA DE LA PERIPRAVA
Pentru că vorbim de pomenirea Părintelui Justin, iar eu nu l-am cunoscut personal pe Părintele Justin, ci doar prin scrierile sale, și Sf. Isaac Sirul spune: ,,Taci tu, să vorbească faptele tale!”, cred că cel mai bine pentru început este să vorbesc prin cuvântul Părintelui Justin.
Și am ales un fragment dintr-una dintre cărțile sale care se intitulează: Părintele Justin în propriile sale cuvinte în care este evocată una dintre amintirile lui în momentul în care era în lagăr și erau duși la munca de tăiere a stufului. Îl citez pe Părintele: ,,Îmi amintesc că am întrebat: «Domnule, cum putem să intrăm direct în apă dacă nu suntem capabili să tăiem stuful, acolo?». De obicei, mergeam pe gheață și tăiam stuful acesta, însă trebuia să intrăm într-o apă foarte rece, până la brâu pentru a tăia stuful de data aceasta. Și am fost amenințați: ,,Dacă vreunul dintre voi stă la discuții și nu intrați în apă, vă vom împușca”. Noi am văzut că erau agitați, nervoși și că aveau o intenție diabolică. Încet, cu enormă cantitate de curaj, unul câte unul am început să intrăm în apă. «Haideți să mergem!». Și întâi am intrat până la glezne, apoi până la genunchi, apoi până la talie și am ajuns la locul unde trebuia să tăiem. Eram aproximativ 86 de bărbați, un detașament. Celălalt detașament a fost dus în alt loc. Frigul a pătruns în trupurile noastre, toți ne-am gândit la cei 40 de martiri. «E în regulă» – ne gândeam, noi înșine – «vom fi victorioși». Fiecare dintre noi și-a făcut propriul balot și s-a întors. Dar nu a fost de ajuns. Ei voiau altul și au văzut că începem să numerotăm și au început să apese pe trăgaci ca să ne intimideze. Ne-am dus și am făcut alt balot și apoi altul. Era aproximativ ora 12,30 când am terminat cel de-al treilea balot. Dragii mei, lucrul cel mai important este că atunci când ne-am întors cu cel de-al treilea mănunchi, soarele a ieșit, a luminat și ne-a încălzit la peste 25°C. A fost o minune care ne-a dat cea mai mare satisfacție. Gardienii erau supărați. Ne-au lăsat acolo. Însă, căldura devenea din ce în ce mai puternică. Ne-am stors hainele, ne-am spălat și ne-am uscat pe drumul de întoarcere în lagăr, de aproximativ 2 km. Am plecat cu impresia că a fost o minune dumnezeiască cele ce se întâmplaseră”. Și o să trec puțin peste cele menționate mai departe. … Continuare »
