REVISTĂ DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ ȘI EDUCAȚIE ORTODOXĂ editată de Fundația Justin Pârvu

PĂRINTELE JUSTIN ȘI MINUNEA DE LA PERIPRAVA

Pentru că vorbim de pomenirea Părintelui Justin, iar eu nu l-am cunoscut personal pe Părintele Justin, ci doar prin scrierile sale, și Sf. Isaac Sirul spune: ,,Taci tu, să vorbească faptele tale!”, cred că cel mai bine pentru început este să vorbesc prin cuvântul Părintelui Justin.

Și am ales un fragment dintr-una dintre cărțile sale care se intitulează: Părintele Justin în propriile sale cuvinte în care este evocată una dintre amintirile lui în momentul în care era în lagăr și erau duși la munca de tăiere a stufului. Îl citez pe Părintele: ,,Îmi amintesc că am întrebat: «Domnule, cum putem să intrăm direct în apă dacă nu suntem capabili să tăiem stuful, acolo?». De obicei, mergeam pe gheață și tăiam stuful acesta, însă trebuia să intrăm într-o apă foarte rece, până la brâu pentru a tăia stuful de data aceasta. Și am fost amenințați: ,,Dacă vreunul dintre voi stă la discuții și nu intrați în apă, vă vom împușca”. Noi am văzut că erau agitați, nervoși și că aveau o intenție diabolică. Încet, cu enormă cantitate de curaj, unul câte unul am început să intrăm în apă. «Haideți să mergem!». Și întâi am intrat până la glezne, apoi până la genunchi, apoi până la talie și am ajuns la locul unde trebuia să tăiem. Eram aproximativ 86 de bărbați, un detașament. Celălalt detașament a fost dus în alt loc. Frigul a pătruns în trupurile noastre, toți ne-am gândit la cei 40 de martiri. «E în regulă» – ne gândeam, noi înșine – «vom fi victorioși». Fiecare dintre noi și-a făcut propriul balot și s-a întors. Dar nu a fost de ajuns. Ei voiau altul și au văzut că începem să numerotăm și au început să apese pe trăgaci ca să ne intimideze. Ne-am dus și am făcut alt balot și apoi altul. Era aproximativ ora 12,30 când am terminat cel de-al treilea balot. Dragii mei, lucrul cel mai important este că atunci când ne-am întors cu cel de-al treilea mănunchi, soarele a ieșit, a luminat și ne-a încălzit la peste 25°C. A fost o minune care ne-a dat cea mai mare satisfacție. Gardienii erau supărați. Ne-au lăsat acolo. Însă, căldura devenea din ce în ce mai puternică. Ne-am stors hainele, ne-am spălat și ne-am uscat pe drumul de întoarcere în lagăr, de aproximativ 2 km. Am plecat cu impresia că a fost o minune dumnezeiască cele ce se întâmplaseră”. Și o să trec puțin peste cele menționate mai departe. … Continuare »

„PĂRINTELE JUSTIN ESTE CANONIZAT PRIN RECUNOAȘTEREA POPULARĂ”

Sper să nu cad în păcatul trufiei cu o asemenea introducere plăcută. Aș vrea să spun că atunci când m-a invitat maica Justina (fostă elevă de Facultate a domnului profesor), am acceptat de la început. De regulă, în ultimul timp, cam refuz invitațiile. Obosesc, e destul de dificil, e mai ușor să scrii decât să vorbești. Dar am acceptat imediat pentru că în cariera mea, Părintele Justin rămâne totuși un reper.

Am să trec și la tema propriu-zisă, dar aș vrea să spun ceva. Există în Biserica primară două proceduri de canonizare: una este urmând toate etapele cu o comisie care se întrunește, cu un tribunal, etc., dar mai există o etapă care presupune recunoașterea populară, pentru că primii sfinți au fost proclamați prin recunoașterea populară. Eu aș spune că, din acest punct de vedere, Părintele Justin este canonizat prin recunoașterea populară, pentru că rar și în puține locuri, se mai vede să vină atâția pelerini să se închine și să fie atât de cunoscut. Îmi pare rău că de 5 sau de 6 ori m-am întâlnit cu Părintele Justin. Ultima dată – maica Justina își amintește – a fost în spital la Iași, când m-am dus să-l văd și m-a primit și ceea ce am observat la Părintele era faptul că el îmbina tradiția cu credința și de ce nu, avea un suflu de modernitate. De aceea, rămâne un reper și eu spun că nu o să-l uităm.

Am să fiu scurt. Știu că timpul e deja depășit și am să vorbesc despre relația medicinei cu creștinismul. După cum s-a spus, trăim niște vremuri, pe de-o parte înfricoșătoare, pe de altă parte înălțătoare. Am declarat acum vreo trei ani de zile și am fost criticat pentru asta, că de la Iulian Apostatul, niciodată creștinii n-au fost persecutați cum sunt persecutați în zilele noastre. Și există mai multe metode de persecuție. Nu-i arunci la fiare, nu-i împuști, deși sunt zone în care sunt împușcați și bisericile sunt aruncate în aer, ci este vorba despre această încercare de a-i marginaliza, de a-i culpabiliza și de a spune că credința este un lucru intim, privat. Nici nu are dreptul să se manifeste public și în același timp ajungi să-ți fie rușine că ești credincios și nu ești progresist.

(Fragment preluat din Revista Atitudini Nr. 73)

Pomenirea de 9 ani a Părintelui nostru duhovnicesc, Justin Pârvu, va avea loc anul acesta în data de 11 iunie, sâmbătă, la mănăstirea Petru Vodă, sub oblăduirea caldă a Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei. Sfânta Liturghie va începe în jurul orei 9, urmată de parastasul ce se va săvârși la mormântul Părintelui Justin, de unde veghează ca un voievod asupra României suferinde de azi.

La mormântul său își găsesc alinarea zilnic zeci și sute de români care își plâng necazul și durerea celui ce le-a fost duhovnic, sfătuitor, ajutător încă din timpul vieții sale pământești.

Faptul că Părintele nu a murit decât cu trupul și că a câștigat îndrăzneală înaintea Tronului ceresc ne-o arată mulțimea de oameni de pretutindeni care vin încă și îi cer ajutorul, găsind rezolvarea problemelor lor.

Totodată pe 16 iunie, ziua adormirii sale, mănăstirea de maici Paltin Petru-Vodă, acolo unde a și adormit în Domnul și unde a petrecut ultimii ani din viață, va săvârși de asemenea pomenirea de 9 ani a marelui Duhovnic, Arhimandritul Justin Pârvu.

Vă așteptăm pe toți cu dragoste și inimi curate să înălțam o rugăciune pentru marele Duhovnic și totodată pentru suflete nostre!

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Părinte Justin, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!