A apărut Revista Ortodoxă ATITUDINI Nr. 55 dedicată Mucenicului Constantin Oprișan, martir al temnițelor comuniste

Comenzi sau Abonamente se pot face completând formularul de aici , la adresa de

email: atitudini.pv@gmail.com sau la numărul de telefon: 0785 018 852.

SUMAR

Editorial

RACHETELE  IRANIENE ȘI RIPOSTA ISRAELULUI, UN NOU PAS SPRE DECLANȘAREA RĂZBOIULUI TOTAL ÎN ORIENTUL APROPIAT?

6 CONSTANTIN OPRIŞAN – SERAFIMUL MUCENICILOR DIN TEMNIŢELE COMUNISTE

21 PĂRINTELE GHEORGHE CALCIU DESPRE COSTACHE OPRIŞAN : „SIMŢEAM PREZENŢA DUHULUI SFĂNT ÎN JURUL LUI; ÎL SIMŢEAM PE EL „

28 PE TOATĂ USCĂTURA ASTA NU DAU O CLIPĂ DE EXTAZ
de Constantin Oprişan

30 PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU DESPRE ASCETISM, CĂNTARE PSALTICĂ ŞI FRUMUSEŢEA VIEŢII BISERICEŞTI

41 PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU – ÎN CĂUTAREA ROMÂNIEI PIERDUTE
Cuvinte memorabile despre neamul românesc

49 PĂRINTELE JUSTIN, GRABNIC AJUTĂTOR ÎNTRU NEVOI

53 MARELE MĂRTURISITOR, PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU – UN SIMBOL AL UNITĂŢII NAŢIONALE ŞI BISERICEŞTI
de Pr. Stavr. Constantin Catană, Sf. Mănăstire Văratic

57 „HAI SĂ PLÂNGEM ÎMPREUNĂ! ÎMI DAI VOIE?”
Interviu cu Doamna Aspazia Oțel Petrescu

65 DANION VASILE: CRUCILE SFINŢILOR DIN ÎNCHISORI AU RĂMAS GOALE
Cuvânt la cinstirea Sfinților martiri din temnița Aiudului

71 ,,NAŢIONALISMUL” PĂRINTELUI STĂNILOAE ÎN PUBLICISTICA INTERBELICĂ
de Pr. Gabriel Ciofu

76 MIHAI RĂDULESCU ŞI TATĂL RĂNDUNELELOR”
de Monahia Dometiana

79 PĂRINTELE RAFAIL NOICA: ÎN FIECARE DURERE A NOASTRĂ SĂ NE OBIŞNUIM SĂ NE AGĂŢAM DE NĂDEJDE

86 PĂRINTELE DIONISIE DE LA COLCIU: „ORICE PATIMĂ AR AVEA OMUL, DACĂ NU SE SILEŞTE SĂ O TAIE DE LA ÎNCEPUT, PE URMĂ SE FACE CA UN ZID „

92 ISIHASMUL ÎN ORTODOXIA ROMÂNĂ – REPERE DE SUFLET –
de Monahia Dometiana

98 VIAŢA CUVIOSULUI PAISIE CEL MARE (†370, 19 IUNIE )
de Pr. Ilarion V. Felea

101 PATRIOTISMUL – FACTOR ESENŢIAL AL UNITĂŢII ROMÂNILOR
de Prof. Dr. Vicu Merlan

Comenzi sau Abonamente se pot face aici , la adresa de email: atitudini.pv@gmail.com,

completând formularul de mai jos sau la numărul de telefon: 0785 018 852.

… Continuare »

Expunere pe scurt a credinţei ortodoxe

A lui Anastasie Sinaitul, Patriarhul Teupolei[1], şi a lui Chiril al Alexandriei

Traducere din PG 89, 1399-1404 

Catehetul[2]: De ce religie eşti, omule?

Catehumenul: Sunt creştin.

Şi ce e creştinul?

Cel ce viază după Dumnezeu şi vieţuieşte cu dreaptă credinţă şi în chip plăcut lui Dumnezeu, şi în chip bun.

În ce priveşte teologia[3], câte firi mărturiseşti?

Una.

Care e aceasta?

Dumnezeirea.

Ce este Dumnezeu?

Fiinţă necauzată, cauză a tuturor celor ce sunt, adică atotputernică, cu totul tare, cauza mai presus de fiinţă a oricărei cauze şi firi.

Şi cum crezi?

Cred în unul Dumnezeu Tatăl şi în unul Fiu şi Dumnezeu, născut din Dumnezeu şi Tatăl, şi în unul Duhul Sfânt, Dumnezeu purces de la Tatăl.

 Prin ce se deosebeşte Fiul de Tatăl?

Prin ipostas, potrivit căruia Tatăl este nenăscut, iar Fiul născut, fiindcă este din Tatăl.

Prin ce se deosebeşte Duhul Sfânt de Tatăl şi de Fiul?

Prin ipostas, potrivit căruia este purces.

Prin urmare, crezi în trei dumnezei.

Să nu fie. … Continuare »

Sfinții împărați Constantin și Elena

Ca să poată conduce marea împărăție a Romanilor, crudul împărat prigonitor al creștinilor, Dioclețian, a împărțit în două împărăția și domnia. El, împreună cu ginerele său, Galeriu, și–a păstrat partea de răsărit, iar în partea de apus, peste Galia (Franța de astăzi), Spania și Britania, a ajuns împărat blândul și bunul Constanțiu Clor. La îndemnul soției sale, Elena, care pe ascuns se creștinase, Constanțiu a oprit în țările lui prigoanele împotriva creștinilor.

După moartea bătrânului Clor, s–a ridicat la conducere fiul său Constantin care, primind de la buna sa mamă o creștere cum se cuvine să aibă fiul unei mame creștine, privea spre creștini cu dragoste. Generalul Maxențiu la anul 312 ridicându–se cu o armată puternică împotriva lui, Constantin se gândea cum să se apere și se ruga lui Dumnezeu să–l ajute. Atunci s–a întâmplat acea minunată vedenie, despre care ne istorisește episcopul Eusebiu, mai târziu prietenul și duhovnicul împăratului: ziua în amiaza mare s–a arătat pe cer o cruce luminoasă pe care era scris cu slove din stele: „Prin aceasta vei învinge”. În noaptea următoare Însuși Domnul nostru Iisus Hristos i S–a arătat în vis și l–a îndemnat să–și facă steaguri pentru armată cu semnul Sfintei Cruci. „Nu te teme! Pune și fă semnul acesta și poartă–l în fruntea cetelor tale. Nu numai pe Maxențiu vei învinge, ci pe toți vrăjmașii tăi!”…

În urma semnelor de pe cer și din vis, Constantin a îndepărtat vechile steaguri și le-a înlocuit cu steaguri noi, cu semnul Sfintei Cruci. De asemenea, semnul Sfintei Cruci a fost pus și pe coifurile și pavezele soldaților săi. Când au văzut ostașii lui Maxențiu, dintre care mulți în taină erau creștini, semnul patimilor Domnului pe steagurile și pe coifurile armatei lui Constantin, nu au mai putut lupta împotriva lui și astfel creștinii au ieșit biruitori. Atunci Constantin a intrat în Roma și s–a încununat împărat al romanilor de peste tot Apusul. În puțină vreme, prin câteva războaie norocoase, a reușit să supună și părțile din Răsărit ale împărăției. Ajungând împărat al tuturor romanilor și al țărilor cuprinse în împărăția lor, Constantin aduce legi noi și face schimbări mari, ținând seama și de sfaturile mamei lui dreptcredincioase. Este de însemnat că împăratul Constantin nu s–a creștinat nici după biruința câștigată asupra lui Maxențiu. De la 312 când era păgân și până la 337, adică timp de 25 de ani, el a fost pătruns tot mai mult de lumina și de puterea creștinismului. În acest timp el a ocrotit și a sprijinit creștinismul pentru valoare lui morală și socială.

În anul 312 a dat creștinilor primul decret de libertate. Apoi, la 313 a dat Edictul de la Milan, prin care s–a statornicit din nou și pentru totdeauna libertatea de conștiință religioasă pentru creștini. După aproape trei sute de ani de persecuții sângeroase și împotriviri dârze, creștinii primesc libertatea religiei și a cultului lor. Prigoanele încetează, închisorile se deschid, creștinismul învinge. Edictul de la Milan a adus pentru creștini o mare bucurie, o mare ușurare, cea mai mare biruință, prin care se începe veacul de aur al Bisericii. … Continuare »

Joi, 17 Mai, odată cu cinstirea praznicului Înălțării Domnului, satul Petru Vodă s-a îmbrăcat in straie tradiționale de sărbătoare pentru a-și cinsti înaintașii, eroi ai Neamului, care le-au străjuit țara și le-au apărat credința de secole. Frumoși la suflet și la chip, sătenii din Petru Vodă, ca niște vrednici urmași și fii duhovnicești ai marelui Duhovnic și apărător al gliei străbune, Părintele Justin Pârvu, vlăstar ales al satului Petru Vodă – au înălțat în cinstea eroilor o Troiță frumoasă în biserica satului, Biserica „Sfântul Gheorghe”, acolo unde și strămoșii Părintelui Justin își dorm somnul de veci. Pe Troița monument scrie cu falnice cuvinte: „Recunoștință eroilor Neamului, morți pentru țară în războaiele din anii: 1916 – 1918; 1941 – 1944”. Realizarea acestei Troițe este de altfel și o dorință a Părintelui Justin, care nu a mai apucat să o înfăptuiască însă. Despre luptele românilor duse în aceste ținuturi si despre necesitatea înălțării unei troițe in zona aceasta, Părintele spunea: „Mi-aș dori să mai înalţ o troiţă şi la Poiana Lar­gului. Pentru că datorită retragerilor din Moldova înspre Ardeal, Valea Bistriţei a fost punct cardinal între cele trei zone: Basarabia, Moldova şi Ardealul. Aici unde vrem să înălţăm crucea aceasta s-au petrecut evenimente foarte sălbatice din partea nemţilor în 1944. Aici nemţii observau din partea viaductului, de la înălţimile munţilor, cu aparatele lor de observare, tot ce mişcă în spatele frontului lor. Când au ajuns trupele sovietice pe aici, românii ca de obicei au sărit cu mâncare, cu băutură pe care să le dea ostaşilor. Pe român nu-l interesează dacă este inamic sau amic. El tre­buia să-şi aplice omenia lui. Şi au dat de mâncare ostaşilor ruşi care se simţeau ca la casa lor. Nemţii, văzând, au dat un atac, i-au respins pe ruşi până departe în Moldova, iar în cele din urmă, într-o mânie extraordinară, au adunat tot ce se găsea pe şosea, prin case, vreo 30-40 de familii pe care le-au băgat în beci cu tot cu copii şi au aruncat vreo trei-patru grenade, omorându-i pe toţi. A scăpat o femeie cu un copilaş în braţe, care a rămas dedesubt, pentru că celelalte trupuri au căzut grămadă peste ea şi ea însăşi, din familia Tărâţă, povesteşte de aceste evenimente”. … Continuare »