Acasă » Fără categorie

Fără categorie


Bogdan Diaconu anunţă că depune în Parlament o lege de abrogare a legii anti-legionare


“Voi depune luni la Parlament proiectul de lege prin care să abrogăm OUG 31/2002, cu modificările suferite prin Legea 217, prin care s-a instituit un Index Librorum Prohibitorum de inspiraţie stalinistă prin care o întreagă pleiadă de intelectuali români a devenit interzisă după ce mai fusese condamnată o dată în perioada comunistă sub acelaşi pretext. Această lege care interzice cultura română modernă este o ruşine şi trebuie abrogată de urgenţă!”, anunţă parlamentarul Bogdan Diaconu.

“Propunere legisladiaconutivă pentru abrogarea OUG 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de crime de război, cu modificările şi completările ulterioare, republicată Articol unic. Se abrogă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de crime de război, cu modificările şi completările ulterioare, republicată.

Expunerea de motive

Propunerea legislativă pentru abrogarea OUG 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de crime de război, cu modificările şi completările ulterioare, republicată, răspunde unei necesităţi publice puternice manifestate în ultima perioadă în sensul conservării şi apărării valorilor naţionale pe nedrept puse la index prin legea a cărei abrogare o solicităm. Mai ales după modificarea ei prin Legea 217/2015, OUG 31/2002 a devenit un instrument de luptă împotriva martirilor comunismului, acuzaţi, la fel ca pe vremea tribunalelor staliniste, de a fi ”legionari” doar pentru a putea fi interzişi. Nume de referinţă ale culturii române au căzut astfel din nou sub lovitura unei legi totalitare care a oripilat opinia publică şi care a născut revolta unor intelectuali contemporani remarcabili. De fapt, OUG 31/2012, cu modificările şi completările ulterioare, republicată, a devenit un act de distrugere a istoriei şi culturii române. Până şi Răscoala de la 1907 a ajuns să fie acuzată de antisemitism, aşadar, conform actualei legi, nu mai avem voie să deplângem uciderea ţăranilor înfometaţi care au pornit să îşi caute dreptatea! Susţinătorii actualei legi au dispus ca numele de Petre Ţuţea să nu mai fie permis pentru a denumi străzi, iar aberaţiile de acest fel vor continua. În schimb, Wass Albert figurează fără probleme ca denumire de şcoli în România, iar monumentele criminalilor de război horthyşti tronează nederanjate de nimeni în Transilvania care a suferit ocupaţia şi crimele politicii maghiare din al doilea război mondial! În aceste condiţii, este clar că legea a cărei aborgare o propunem, în ciuda bunelor intenţii pe care şi le declară, urmăreşte doar distrugerea culturii române, în timp ce tolerează cu nonşalanţă adevăraţii criminali din istoria recentă a României. Continue Reading »



CUM M-A AJUTAT PĂRINTELE JUSTIN. „Doamne, pentru rugăciunile Părintelui Justin, ajută-ne şi pe noi să trecem!”


P. Justin Parvu„Doamne, pentru rugăciunile Părintelui Justin, ajută-ne şi pe noi să trecem!”
O mărturisire emoţionantă a D-lui Corneliu Muha

Vă mulţumesc pentru onoarea pe care mi-o faceţi, de a vorbi despre părintele Justin. O să încerc să vorbesc în calitate de părinte de copii şi în calitate de director al Editurii Sf. Mina. Acum vreo paisprezece ani în urmă, aşa a rânduit Dumnezeu, ca să trăim un moment de răscruce, care arăta cam aşa: s-a schimbat programa şcolară, manualele de religie nu mai corespundeau cu noua programă, ora de religie în şcoală era în dificultate, putea oricând să fie anulată, scoasă din şcoală, datorită faptului că nu avea suportul logistic cu care să poată activa în şcoală, în condiţiile şi parametrii impuşi de Minister. Noi am realizat atunci un set de materiale didactice, de la clasa I la clasa a VIII-a după noua programă, exact în parametrii şi itemii noii programe şcolare. Dar nu aveam o posibilitate reală să scoatem aceste cărţi pe piaţă, nu aveam resursele şi logistica cu care să putem duce aceste cărţi pe băncile copiilor. Un alt mare duhovnic din ţară a pus un cuvânt la o tipografie şi am reuşit să scoatem o maşină de cărţi. Dar nu aveam bani să punem măcar o picătură de benzină într-un rezervor de maşină, ca să putem să luăm cărţile alea să le ducem unde trebuiau să ajungă.
Trecusem cu un an înainte pe aici pe la Petru-Vodă. Am stat la cabana Căprioara câteva seri şi am participat la câteva slujbe. Eu nu ştiam nimic despre părintele Justin, cine este. Toţi care îmi vorbeau despre părintele Justin, ziceau cu înflăcărare: „Părintele Justin de la Petru-Vodă, hai să-l cunoaştem, nu ştiu ce”. Am venit aşadar la Părintele. Când l-am văzut pe Părintele Justin, m-am încălzit aşa pe interior tot şi m-am simţit ca la mama acasă, dar mai bine decât la mama acasă, ca să zic aşa. Continue Reading »



SINAXAR 27 MAI: Gheorghe Jimboiu – inima rugătoare a temnițelor comuniste


gheorghe_jimboiu (2)Cea mai frumoasă figură de la Târgu-Ocna, după Valeriu, a fost Gheorghe [Jimboiu]. Simt că nu am date suficiente pentru a contura acest portret. Venea din Oltenia. Fiu al unei văduve cu mici posibilităţi materiale dar mare la suflet, care s-a chinuit toată viaţa ca să-şi ţină unicul copil în şcoli. Prima oară Gheorghe a intrat în puşcărie în 1941, apoi s-a eliberat şi a revenit în 1949.

La început s-a distins atât prin ţinuta lui demnă, cât şi prin strădaniile sale sufleteşti. Se ruga mult, cerceta cărţile sfinte şi adâncea problematica creştină. Deşi modest, personalitatea lui se impunea de la sine. Era tăcut dar punctul lui de vedere avea mare greutate. Părea un mistic prin excelenţă dar se dovedise deopotrivă dinamic şi bun organizator. Spiritul său de sacrificiu nu avea margini. Ştia să fie prieten şi deschidea uşor inimile oamenilor. Mulţi căutau să şi-l apropie.

După ce s-a eliberat a intrat la facultate şi s-a impus cu autoritate atât printre colegi cât şi printre profesori. Când lua cuvântul la seminarii era ascultat cu luare-aminte. Profesorul Victor Jinga şi-l făcuse amic. Era apropiatul şi altor profesori. Unul dintre ei studiase francmasoneria şi l-a introdus în tainele ei. Marxismul îl descifrase singur, mai bine şi mai cutezător decât profesorii care tindeau în perioada aceea spre compromisuri de conştiinţă. Continue Reading »



FOTO: Parastas la Mormantul Parintelui Justin, mai 2015


Maicile si copiii din orfelinatul m-rii Paltin Petru Voda, ruga la mormantul Parintelui Justin Parvu



Slujbă de pomenire a Părintelui Justin Parvu si a eroilor Neamului la Troița de la Moțca, ultima ctitorie a Părintelui Justin


troita motca 1La praznuirea Inaltarii Domnului si a Sf. Imparati Constantin si Elena, ieri, 21 mai, a avut loc slujba de pomenire a Parintelui Arhimandrit Justin Parvu si a eroilor cazuti pe campul de lupta in aprilie 1944. La slujba au participat, alaturi de credinciosii comunei Motca, un sobor de preoti si maici de la Manastirile Petru Voda si Paltin.

Amintim faptul ca Părintele Justin a ctitorit aceasta troită frumoasă si impunătoare, iar in data de 12 noiembrie 2012 a fost sfintita de I.P.S. Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei. Troita este lucrata din marmura, are 7 metri inaltime si este pozitionata la intersectia DN 28A cu E85 din localitatea Motca, pe fostul sediu al Politiei.

Parintele Justin insusi a participat in razboi, pe acest front, ca preot militar in cel de-al doilea razboi mondial. Parintele a tinut sa inscriptioneze acest text la piciorul Crucii: 14 Aprilie 1944, in memoria celor cazuti in lupta impotriva comunismului ateu. „Sufletul unei tari parasite de cei in viata, se lasa in voia mortilor, marilor morti, si se reface prin ei”(Ierosch. Daniil Sandu Tudor).

Parintele Justin Parvu despre evenimentele din 14 aprilie 1944 si Troita ctitorita la Motca: Continue Reading »



Iulian Capsali, Presedintele Asociatiei pentru Demnitatea Nationala, protesteaza fata de acordarea de catre Universitatea Bucuresti titlului de honoris causa promotorului eutanasierii nou-nascutilor si altor ideologii amorale, Peter Singer


iulian capsaliScrisoare către conducerea Universităţii Bucureşti

Stimați profesori,
Zilele acestea, Peter Singer, susţinător al uciderii copiilor după naştere şi al relaţiilor sexuale dintre oameni şi animale, va primi titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Bucureşti şi va susţine, cu această ocazie, o conferinţă.

Este, din punctul de vedere al sensibilităţii creştine a acestei naţiuni, absolut inacceptabilă această abdicare a Universităţii de la principiile etice care au călăuzit-o şi au normat viaţa acestei instituţii etalon a învăţământului românesc de la înfiinţare şi încurajarea, ba mai mult, acordarea de distincţii academice unor exponenţi ai noilor ideologii care exaltă bestialitatea sexuală şi moartea. peter-singer

Actul de fondare al instituţiei pe care vremnelnic o conduceţi – Academia Domnească „Sf. Sava” – aparţine Domnitorului Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu, a cărui moarte martirică am comemorat-o anul trecut, la 300 de ani de la acest sacrificiu al sau şi al fiilor săi. Acest sacrificiu i-a făcut demni de a fi prezenţi în sinaxarele Bisericii, precum şi pururi în sufletul neamului românesc, care i-a cinstit ca Sfinţi încă înainte de canonizare.
Este de-a dreptul sfidător faptul că acordarea distincţiei de Doctor Honoris Causa al Universităţii Bucureşti aţi hotărât ca să-i fie remisă acestui ideolog al amoralităţii şi al morţii într-o zi de Praznic Împărătesc – Înălţarea Domnului, care este şi Ziua Eroilor Neamului -, pe 21 mai a.c.
Vă rog să vă reconsideraţi acest gest care poate arunca o umbră veşnică asupra unei instituţii care, aşa cum am arătat, a fost fondată de un Domnitor şi Sfânt, şi care poate să deschidă calea unor noi repere academice, ideologice, care nu au nicio legătură cu ethosul românesc şi cu valorile perene ale creştinismului european, acestea fiind baza tuturor universităţilor din Bătrânul Continent.
În caz contrar – şi aici vorbesc în numele celor pe care-i reprezint – ne asumăm dreptul constituţional la protest, desigur în limitele legale şi prin păstrarea cutumelor academice.
Cu firească îngrijorare,
Iulian Capsali – regizor si publicist
Președintele Alianței pentru Demnitate Națională
sursa aici



VALERIU GAFENCU, adevărat cetățean de onoare al neamului românesc. O SCRIERE INEDITĂ DIN CLS. A VI-A: „Colț țărănesc”.


Colţ ţărănesc[1]

„Şi noi, tinere, ca să fie bine, trebuie să fim tari, să nu ne supunem fieştecăruia care vine cu amăgeli să ne sape la rădăcină”

de Valeriu Gafencu, Cls. a VI-a

x saint valery gafencu Pe frumoasa vale a Ciulucului se întinde pitorescul sat Stejaru, sat mare, sat vechiu, românesc, înconjurat de jur împrejur de podgorii şi păduri, sat care-ţi aduce aminte de vremurile de bejenie, când floarea haiducilor se ascundea în desişul Codrului, chinuită de robie.

La fântâna din marginea satului, un moşneag înălbit de ani se odihneşte pe o buturugă.

  • Bună ziua, moşulică!
  • Mânţămăsc, neatale, da’ncotro?
  • La măsurat oile peste deal, la odaie. Da mata?
  • Ia mă’ndrept spre spital că tare mă sgâlţâie frigurile!
  • Apui mergi sănătos şi să ne vedem cu ghine.

Cu capul plecat, sprijinindu’se în toiag, moşneagul îşi urmă drumul până la răscruce. De aici o urmă încet către infirmeria satului. În coridor moşneagul se trezi faţă’n faţă cu o mulţime de bolnavi necăjiţi. Numai arar liniştea era întreruptă de câte-un: Of, Doamne!

– Da ce oftezi aşa di greu, măi frăţioare? întrebă moşneagul pe un tânăr cu înfăţişarea istovită.

– Apoi dă, moşule, ia o dat nişte friguri peste mine şi mă usucă de-au să-mi rămâie numai ciolanele!

–  Şi’apoi ce, numaidecât trebuie să oftezi? Continue Reading »



Testamentul Sfinţilor Închisorilor – de Ciprian Voicilă


sfintii inchisorilor 2Putem vorbi despre un testament al Sfinţilor Închisorilor? Şi dacă da, în ce ar consta el? Cu ce ne angajează un asemenea testament pe noi, creştinii, care manifestăm evlavie faţă de ei, noii mărturisitori ai secolului XX?
Eu cred că acest testament transpare explicit într-o carte apărută la editura Bonifaciu, în 2009, intitulată Deţinutul profet. O carte care, prin gravitatea problemelor pe care le aşează în faţa conştiinţei creştinilor trăitori în secolele XX şi XXI, merită o minimă dezbatere. În debutul volumului, Ioan Ianolide, într-o scrisoare adresată Anei Maria Marin (soţia mărturisitorului Vasile Marin, ucis pe frontul de la Majadahonda) îi mărturiseşte că „după toate distilările spirituale provocate de cea mai cumplită şi îndelungată prigonire a creştinătăţii” a dobândit un „autentic creştinism ca şi concepţie integrală despre viaţă. Pe aceasta o mărturisesc acum, în pragul morţii, căci am o tumoare hepatică ce-mi numără zilele” – îşi încheie Ioan Ianolide scrisoarea.
Citind textele adunate în Deţinutul profet, ce par scrise în perioade diferite („Tristeţile unui deţinut”, „Profeţiile unui deţinut”, „Spovedania unui deţinut”), ai sentimentul că te apropii ideatic – cu fiecare pagină parcursă – de esenţa personalităţii Sfinţilor Închisorilor, esenţă care îi defineşte şi care îi individualizează în categoria mai largă a mucenicilor şi mărturisitorilor pentru Hristos, din primele secole şi dintotdeauna. La paginile 26 şi 27 descoperim – după mine – mobilul interior, motivaţia profundă care i-a împins atât de dramatic, însă atât de glorios la sacrificiul de sine, dar şi la unirea în veşnicie cu Hristos. Continue Reading »



PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU DESPRE 14 MAI ÎN ULTIMUL NR. AL REVISTEI ATITUDINI


P. iUSTIN 314 mai 1948
În 1948 au fost cele mai multe arestări. După condamnări, fiecare a fost închis la Gherla, Aiud, Piteşti. Ana Pauker şi Gheorghe Gheorghiu Dej au făcut Canalul Dunăre-Marea Neagră cu scopul să pună pe ruşi în legătură cu noi prin gurile Dunării şi apoi ei să poată ajunge în centrul Europei. Ruşii au adus toată aparatura, dar au venit americanii şi s-a retras toată aparatura. A rămas ca acest canal să se facă manual. Şi a început cu deţinuţii. Şi acolo a fost iadul iadului. Cei cu condamnări de peste 10, 12 ani erau repartizaţi la Mină. Şi eu am plecat la mină. Acum eram foarte înspăimântaţi că nu ştiam ce se va întâmpla cu noi. Câteodată unul dintre noi dispărea şi nu mai ştiai nimic de el. După 6, 7 luni dispărea altul. Fie erau duşi în alte părţi unde nu se mai afla nimic de ei, fie erau executaţi. Aşa au fost foarte mulţi asasinaţi.
Când eram duşi dintr-o închisoare în alta, eram puşi într-o dubă dintr-asta mare în care încăpeau cam 80 de inşi, dar noi eram băgaţi 120. În duba asta se făcea aşa o căldură, de ne încălecam unii pe alţii ca să ajungem la geam să tragem o gură de aer. La un moment dat m-am ridicat şi eu să iau puţin aer. Ieşeam din Ilva Mică şi atunci am ştiut că ne duce la Aiud. Când am ajuns aici, la Aiud, nu se auzea nici pasărea, nici musca. Era numai armată. Am uitat să vă spun că toate deplasările acestea ale deţinuţilor se făceau cu batistă la ochi. Când am intrat în celula 1, era numai generalul Arbore şi ministrul căilor ferate române, Mareş. Când m-au văzut, ca deţinuţii vechi: „De unde vii? Ce faci?”, „Ce informaţii mai aduci?” Foarte curios că atunci când eşti într-o cuşcă ca asta, eşti ahtiat după informaţie. Eu, 12 ani nu am văzut un ziar, foaie de hârtie scrisă, numai fragmente de ici-colo. N-am făcut bine cunoştinţă cu cei doi de acolo, că deschide uşa caraliul: „Hai la baie! Ia-ţi prosopul şi vino!” Hai la baie!… Intrăm într-o cameră şi când s-a dezbrăcat generalul Arbore avea pielea ca un şorţ. Şi mi-am zis: „Dacă acesta a ajuns aşa, apoi eu mor în trei zile”. Generalul Arbore fusese condamnat cu vreo doi ani în urmă, cu criminalii de război la 25 de ani. Dar n-am stat vreo două ore, şi iar intră caraliul: „Care e Mareş?” Mareş, ministrul, îşi trage şi el de sub un pătuc o gentucă şi ne-a zis: „Atâta mi-a mai rămas din toate averile mele. Şi până la închisoare n-am ştiut Tatăl nostru”. Continue Reading »



14 MAI: SLUJBA SFINŢILOR MĂRTURISITORI ROMÂNI DIN TEMNIŢELE COMUNISTE


icoana-aiud_original_micaSLUJBA SFINŢILOR ROMÂNI
DIN TEMNIŢELE COMUNISTE
(14 mai)

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne strigat-am…, se pun stihirile sfinţilor pe 4, glasul 1.
Podobie: Ceea ce eşti bucuria…

Pe ostaşii cei dumnezeieşti cu adevărat şi următorii lui Hristos, frumuseţea curăţiei, izvorul minunilor, care în temniţe au pătimit, toţi credincioşii cu cântări să îi cinstim, trupurile şi sufletele sfinţindu-ne întru pomenirea pătimirii lor.
Pământul românesc saltă întru pomenirea voastră şi împreună cheamă pe toţi fii săi, de trei ori fericiţilor, să săvârşească praznicul vostru cel de lumină purtător; cu care împreună adunându-ne şi noi, cu cântări lăudăm pătimirea voastră.
Lepădata-ţi avere, cinstiri, familii şi întreaga tinereţe lui Hristos urmând. În foame, în frig, în golătate şi multe umiliri, la munci grele şi trădări de frate fiind siliţi; sub acoperământul Maicii Domnului locaş bun v-aţi aflat, toată nădejdea spre Dânsa punându-vă.
Veniţi, credincioşii, adunându-ne, să lăudăm pe ostaşii lui Hristos, pe cei ce cu preţul vieţii fiara roşie au înfruntat; şi aşa să zicem: Rugaţi-vă pentru noi lui Hristos, sfinţilor mucenici, cei ce în vremurile cele de pe urmă aţi răsărit.
Slavă…, glasul al 6-lea:
Ca nişte stele mult luminătoare duhovniceşte răsărind pe bolta Bisericii, luminaţi toată zidirea, bunilor biruitori mucenici, cu lumina luptelor şi cu strălucirile minunilor. Pentru aceasta, veselindu-ne, săvârşim astăzi pomenirea voastră cea plină de lumină şi sfântă, purtătorilor de cununi preafericiţi.
Şi acum…, a Praznicului. Continue Reading »