Acasă » Articole » Parintele Antim de la m-rea Bistrita, Scrisoare deschisa catre Mitropolitul Teofan, in privinta Sinodului din Creta


Parintele Antim de la m-rea Bistrita, Scrisoare deschisa catre Mitropolitul Teofan, in privinta Sinodului din Creta


Cuvioși Părinți și frați, Cuvioase maici și surori, Cucernici Părinți
din Eparhia Iașilor

Parintele Antim de la m-rea Bistrita, Scrisoare deschisa catre Mitropolitul Teofan, in privinta Sinodului din CretaDupă cum știm foarte bine, Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare a fost într-o luptă continuă de a păstra adevărul de credință, lăsat nouă de Capul ei, Care este Mântuitorul Hristos. Cu câtă jertfă și cu sângele a milioane de martiri s-a păstrat acest Adevăr dumnezeiesc, căci Însuși Mântuitorul Hristos ne spune: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viaţa” (Ioan 14,6).

La Sinoadele Ecumenice, Sfinții Părinţi care au participat acolo s-au luptat cu multă râvnă ca să nu scoată nimic sau să adauge ceva la cele lăsate de Mântuitorul Hristos. Căci El Însuși le-a spus Sfinților Apostoli și urmașilor acestora, Episcopi și preoți: „Drept aceea mergeți și învățați toate neamurile (…), învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit Eu vouă” (Matei 28, 19-20).

Sfinții Părinți participanți la Sinoadele Ecumenice s-au luptat pentru o singură frază și chiar mai mult decât atât, pentru un singur cuvânt: „cel de o ființă cu Tatăl”(la Sinodul I Ecumenic, anul 325).

În decursul veacurilor, aceasta a fost Biserica luptătoare cea adevărată a lui Hristos. Şi noi suntem în Biserica luptătoare şi dacă mai vrem să mai rămânem în ea, Sfinții ne-au lăsat nouă această moștenire de luptă până la sfârșit dacă vrem să intrăm la bucuria veșnică (în Biserica Triumfătoare). Prin luptă ei au despărțit adevărul de minciună și au condamnat și au dat sub anatemă pe toți aceia care au formulat și susținut învățături eretice, străine de adevărul lui Hristos și predania Sfinților Apostoli. Care este drumul de urmat și pentru noi, decât cel arătat de ei? De partea cui ne dăm, a lui Hristos sau a lui Veliar?

Avem și exemple de Episcopi care s-au ridicat și au combătut acest Sinod din Creta: Hierotheos Vlachos, Atanasie de Limasol, Ieremia de Gortina, Serafim de Pireu și toţi acei Episcopi din cele patru Biserici care nu au participat. Aceștia s-au alăturat Sfinților de la Sinoadele Ecumenice și tuturor mărturisitorilor din decursul veacurilor, consimțind că aceasta este calea de urmat, și anume numai în Adevăr.

Întrebare: vrem noi oare să ne mântuim? Și atunci, de partea cui rămânem?

Episcopii din țara noastră participanţi la Sinodul din Creta au semnat toți ceea ce nu trebuiau să semneze (însuși Mitropolitul nostru).

Noi, dacă vrem mântuirea, nu ne ridicăm împotriva lor, nici a Mitropolitului, ci vrem să rămânem în Adevăr și în lupta cea bună alături de toți Sfinții din decursul veacurilor, și vrem să-i spunem Înaltului nostru, cu smerenie și cu dragoste, că aceasta este calea de urmat și că nu avem nimic cu el personal. Și dacă se va alătura Sfinților și la ceea ce cerem noi, în lumina Sfinților, va fi mare bucurie pentru mii și milioane de suflete. Iar dacă nu, trebuie să-i spunem cu demnitate și smerenie că „Noi trebuie să-L ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni”(Faptele Apostolilor 5, 29).

Vă îndemn și vă rog în numele Domnului nostru Iisus Hristos, să intrați în lupta cea bună şi să rămânem cu toții în Biserica cea luptătoare a Sfinților!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Protosinghel Antim Gâdioi, Mănăstirea Bistrița, jud. Neamt

Scrisoare PAntim


  • Noi incercam sa ne pastram credinta stramoseasca in Iisus Hristos de cel putin 2016 ani, paganii fac acelasi lucru in ascuns, pastrand credinta si practicile lor religioase (cu sacrificii sangeroase, de copii mai ales), ceea ce schimba tot mai mult vibratia pamamntului si soarta lumii.Cu cat practica religioasa a unui popor,(indiferent de crdinta, nationalitate si hramul care-l poarta), este mai staruitoare, cu atat mai multa energie si putere rasapandeste si in jurul ei. aceasta inseamna ca desi suntem crestini, nu ne facem datoria de crestini, daca in lume se simte o forta malefica, acea energie negativa care ne dezbina, in loc sa ne uneasca.
    Cred ca a sosit cel de-al 11-lea ceas cum se spune, ca sa ne rugam chiar cu lacrimi, ca sa nu ajungem sa varsam lacrimi de sange din inimile noastre, Masele de oameni reprezinta dintotdeauna o forta energetica f. puternica, care se rasfrange asupra vietii tuturor pe acest pamant.Daca aceste mase au credinta falsa, paganeasca, bazata pe fortele malefice ale raulului, in care se incred cu toata fiinta lor, acestea intotdeauna vor fi indreptate spre distrugere totala. Numai rugaciunile noastre rostite nu doar ca sa fie si abia auzite pe ici-colea, ci din toata inima, catre Dumnezeu, continui (indiferent cu ce ne indeletnicim uneori intre timp), ne vor salva pe toti, altfel va deveni pamantul acesta o lacrima purtatoare de sange, simbolul paganatatii. Sa facem rugaciuni in asa fel incat sa nu biruie forta raului, prezenta in lume in ascuns mai ales,bunatatea care o mai avem inca in noi. Sa ne fie Sf. Cruce arma de biruinta asupra vrajmasilor vazuti si nevazuti si niciodata sa nu aiba putere asupra noastra. Amin.

Post a Comment

(required. But it will not be published)