Acasă » Articole » Părintele Stareț Macarie de la mănăstirea Oituz iși exprimă îngrijorarea cu privire la Sinodul Panortodox din Creta


Părintele Stareț Macarie de la mănăstirea Oituz iși exprimă îngrijorarea cu privire la Sinodul Panortodox din Creta


OLYMPUS DIGITAL CAMERAÎNALTPREASFINŢITULUI PĂRINTE ARHIEPISCOP IOACHIM, ARHIEPISCOPUL ROMANULUI ŞI BACĂULUI

ÎNALTPREASFINȚIA VOASTRĂ,

Cu ascultarea duhovnicească canonică și respect față de lucrarea arhierească slujitoare a Înaltpreasfinţiei Voastre şi de respectabila Voastră persoană, ca fii ai Sfintei Biserici Ortodoxe, cu smerenie vă rugăm să binevoiți a  vă  apleca atenţia asupra unor aspecte privind viitorul „Sinod Panortodox”, care se preconizează a avea loc la Academia Ortodoxă din Creta, în perioada 16-27 iunie 2016.

Avem convingerea că, trăind în Biserica lui Hristos, am fost mereu în Duhul Adevărului lăsat nouă de la Cincizecime. Noi, ca oameni, am fost supuşi greşelii, dar Biserica Ortodoxă a rămas nepătată, a păstrat Sfânta Tradiție și deplinătatea dumnezeiescului Har mântuitor. Teologia ortodoxă continuă să meargă pe drumul aşezat de toate Sinoadele Ecumenice anterioare, de toţi Sfinţii Părinţi. Axioma teologhisirii ortodoxe este urmarea Sfinţilor Părinţi şi neîncălcarea hotarelor  aşezate de ei.

Înţelegem să acţionăm în duhul iubirii, ascultării, smereniei și respectării celor lăsate de înaintașii noștri. Nădăjduim ca până la sfârșitul vieţii noastre pământeşti să rămânem credincioși și ascultători, mergând pe drumul statornicit nouă, prin poruncile Mântuitorului, de Sfintele Sinoade, de învăţăturile mărturisirii Sfinţilor Părinţi, să rămânem statornici în credință neclintită și în dragoste vie pentru Dumnezeu.

Credem că singura care mântuieşte este Credinţa Ortodoxă şi singura Biserică este cea întemeiată de Hristos. Nu există mai multe biserici, nu există decât Una, Sobornicească şi Apostolească Biserică: Biserica Ortodoxă. Ea a rămas neschimbată în poziţia ei faţă de creştinismul occidental, faţă de papism, protestantism (luteranism, calvinism, etc.) şi anglicanism, care sunt caracterizate drept căderi eretice de la Biserica cea Una. Conştiinţa de sine ortodoxă, potrivit căreia cel care încalcă un mic lucru din acestea se consideră schismatic, eretic şi este anatemizat şi socotit de toţi ca aflându-se în afara comuniunii, îşi păstrează integritatea.

Prin urmare, singurul temei acceptabil al unirii bisericeşti este absoluta  unitate a credinţei şi acordul în privinţa dogmelor, prin acceptarea fără modificări de către eterodocşi a dogmelor ortodoxe. Privitor la dumnezeieştile dogme, în nici un caz nu este loc de iconomie şi compromis. Bunăvoinţa faţă de eretici se poate transforma într-o capcană a schimbărilor, făcute să ne apropie de ei, cu preţul îndepărtării de la calea cea adevărată, de la credinţa cea dreaptă. Termenul „eretic” nu este o insultă, ci un indicator al condiţiei celor abătuţi de la învăţătura de credinţă ortodoxă.

Modificările de natură doctrinară introduc ambiguităţi şi nu limpeziri unor probleme care pot genera interpretări sau devieri. Se răspunde unor comenzi din afara Sfintei noastre Biserici, iar Sinodul, în loc să apere comoara care ne dă viaţa cea în Lumină, renunţă de bună voie la poziţia legitimă, unică, a Ortodoxiei, alegând calea cea largă a pierzaniei şi nu poarta cea strâmtă care ne duce la Păstorul ce Și-a dat viaţa pentru oile Lui.

Se vorbește de un eveniment cu un statut de o manieră nouă (Pan-ortodox), cu o denumire pe care şi-o asumă prea devreme (Mare şi Sfânt), cu o tematică parţial îndreptăţită de schimbările petrecute în lume, cu un limbaj care va crea probleme de

interpretare dogmatică, cu un mod de organizare în care decidenţii au de aplicat pentru întâia oară alte reguli, aşa încât nu poţi să nu te întrebi unde se va ajunge. Aşa cum un pom se cunoaşte după roadele lui, vom cunoaşte, după rezultatele lui, duhul în care se va fi lucrat la acest Sinod Panortodox.

Biserica Ortodoxă Română s-a afiliat Consiliului Mondial al Bisericilor [CMB], făcând în acest context gesturi de apropiere de cei aflaţi în credinţe eretice; a făcut atât de multe încălcări ale celor stabilite în Sfintele Sinoade Ecumenice la anumite întâlniri (Toronto, Chambesy, Canberra, Balamand, Ravenna, etc), atât de multe cedări în faţa ereticilor, încât situaţia a devenit îngrijorătoare de foarte mult timp.

x-Saints_of_Mount_Athos5În materialele pregătite pentru dezbaterea temelor Sinodului Panortodox sunt folosite uneori sintagme străine de duhul Ortodoxiei, sloganuri care nu ne aparţin. Se vrea comuniune? Dar în ce fel? Se vrea Potir comun? Nu din Euharistie rezultă dreapta credință, ci din dreapta credință rezultă Euharistia cea adevărată. Unirea cu Hristos nu poate fi înțeleasă fără unirea în adevărul Lui, în adevărul despre El. Unica modalitate de restabilire a comuniunii noastre cu ereticii este proclamarea rătăcirii acestora, iar în ceea ce-i priveşte, pocăinţa lor, aşa încât să fie o adevărată unire şi pace; unire cu adevărul, nu cu rătăcirea şi cu erezia.

Noi avem o bază şi un temei: să ne sprijinim pe cele şapte Soboare Ecumenice, pe Dogmele şi Canoanele Sfinţilor Părinţi şi să nu facem demersuri pentru  a ne apropia de eretici, pentru a ne asemăna lor, ci să-i îndemnăm să îşi recunoască ei rătăcirea şi să revină pe făgaşul de la care s-au abătut şi atunci vor fi cu noi în Sfânta Biserică Ortodoxă. Despărțirea noastră de veacuri de ei, chiar dacă a fost provocată de divergențe dogmatice, are totuși un caracter canonic. Într-o scrisoare către Ieromonahul Teofan din Evia, Sfântul Marcu al Efesului scria: „Fugiţi, fraţilor! Fugiţi de părtăşia cu cele de neîmpărtăşit şi de pomenirea celor de nepomenit!”.

Cu smerenie, dar şi cu îngrijorare, ne exprimăm dezacordul cu privire la abolirea practicii Sfintelor Sinoade Locale și Ecumenice în vigoare până în prezent, în care se dorea ca fiecare episcop să poată dispune de propriul său vot.  Introducerea unei noi reguli – un vot pentru o Biserică – face ca membrii viitorului Sinod Panortodox, cu excepția Întâistătătorilor, să fie elemente pur decorative, lipsindu-i de dreptul de vot.

Am dori să se respecte hotărârile Sfintelor Sinoade Ecumenice şi să nu aibă loc practicarea rugăciunilor în comun și a împărtășaniei comune cu ne-ortodocșii, iar cei care se fac vinovați de acest păcat să fie aduși prin părintească certare la ascultarea hotărârilor Sfintelor Sinoade Ecumenice și ale Sfinților Părinți care și-au vărsat sângele pentru Ortodoxie.

Condamnăm noua învățătură eclesiologică eretică – despre existența harului mântuitor în afara granițelor canonice ale Bisericii Ortodoxe – așa numita „teorie a ramificațiilor” și a „trunchiului comun”, cât și „teoria minimului dogmatic”.

Dorim ca acei care ne păstoresc şi ne reprezintă să nu se situeze pe pozițiile încălcării canoanelor, participând la rugăciuni în comun cu cei aflați în afara Bisericii, să nu-i pomenească la Sfintele Slujbe și să nu ia hotărâri străine de ceea ce ne-au lăsat Mântuitorul și Sfinții Părinți.

x-αγιος-γρηγοριος-παλαμας-εκκλησιαVă cerem sprijin ca aceste temeri ale noastre să fie transmise Întâistătătorilor Bisericii noastre, încât să nu se ajungă la luarea unor hotărâri care să se abată de la adevărul de credinţă. Mai bine să strigăm noi şi să nu fi fost nevoie, decât să se întâmple lucruri care să fie urâciune în faţa lui Dumnezeu. Am studiat temele aprobate oficial pentru a fi examinate şi adoptate de viitorul Sinod Panortodox,  am văzut poziţia ierarhilor desemnaţi să participe la pregătirea materialelor, am văzut nenumăratele luări de poziţie ale celor din ţara noastră şi din alte ţări, fie la nivel de Întâistătători, fie ale unor personalităţi considerate repere ale Ortodoxiei, la ale căror luări de poziţie ne-am alăturat şi pe care le-am inclus ca anexe în materialul de față.

Am expus îngrijorările noastre şi ale credincioşilor pe care îi păstorim, îndemnându-i la ascultare și discernământ duhovnicesc, dând credit Înaltpreasfinţiei Voastre, cât şi Întâistătătorilor Bisericii Ortodoxe Române că veţi face ceea ce este plăcut lui Dumnezeu în privinţa celor ce se vor discuta şi se vor hotărî la Sinodul Panortodox care vine. Am încercat ca această atitudine a noastră să fie expusă cât mai moderat, tocmai pentru a nu fi etichetaţi ca extremişti, fundamentalişti, pseudo- râvnitori şi schismatici, însă vom fi fermi şi neclintiţi în credinţa noastră şi vom spune ceea ce considerăm că este drept şi corect în faţa lui Dumnezeu, atunci când Sinodul va prezenta rezultatele sale.

Sinodul Panortodox, este momentul final al unui demers început cu zeci de ani înainte, când s-a inițiat mișcarea Ecumenică și CMB-ul, organizație de tip protestant cu sediul la Geneva, care promovează conceptul New Age, „unitate în diversitate” și dorește unirea creștinilor cu celelelte religii.

Ecumenismul este produsul masoneriei” (Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae) și este dictat de interesele politice ale Ocultei Mondiale (Sionismul), care dorește să instaureze o Nouă Ordine Mondială. Se impune treptat și subtil un control unic, absolut și totalitar în care identitatea se anulează și se conturează o religie sincretistă unde “toleranța este un zeu”, religie care să ajute la instituirea adorării lui Lucifer și instaurarea lui Antihrist.

Încheind, Înaltpreasfinţite Părinte, vă cerem cu smerenie, cu bună-credinţă, să luaţi în considerare dezacordul nostru documentat şi argumentat, față de aceste aspecte legate de viitorul Sinod Panortodox din iunie 2016.

Vă facem direct răspunzător în faţa Bunului Dumnezeu, ca cel ce  aveţi misiunea şi pentru care ne rugăm ca „drept să învăţaţi Cuvântul Adevărului” şi totodată vă asigurăm de toată susţinerea noastră în lupta pe care o aveţi de dus în aceste momente de răscruce, hotărâtoare pentru apărarea Ortodoxiei. Așteptăm un răspuns în scris, până la începerea Sinodului, prin care să vă exprimaţi poziția, ca ierarh al Bisericii Ortodoxe Române şi păstor al nostru, despre cum este şi va fi afectată Ortodoxia de:

 

  • – Sinodul Panortodox
  • – Ecumenismul și Consiliul Mondial al Bisericilor c    –            Masoneria și Sionismul

d          –           Noua Ordine Mondială și New Age.

 

Vă anexăm alăturat, materialele în baza cărora am făcut această scrisoare:

 

  1. Sinteză referitoare la luările de poziție ale ierarhilor asupra temelor finale pentru viitorul Sinod
  2. Documentele și temele finale pentru viitorul Sinod
  3. Mărturisirile actuale împotriva Sinodului
  4. Listă cu semnăturile susţinătorilor prezentului

 

 

Data,                           

 

Cu dragoste în Hristos – Domnul, Ai Înalpreasfinţiei Voastre fii duhovnicești

 

Semnătura:

 

Post Scriptum :

 

Menționez că acest memoriu vine pe linia pe care am avut-o în slujirea mea faţă de Dumnezeu în Sfânta Biserică, slujire în care m-am manifestat consecvent pe linia apărării dreptei credințe ori de câte ori am considerat că se întâmplă lucruri de natură să aducă atingere acesteia.

Astfel:

  • Am predicat din faţa sfântului altar ori de câte ori a fost nevoie, în apărarea dreptei credinţe şi împotriva ereziei ecumeniste care s-a strecurat în Biserica Ortodoxă.
  • Am depus un memoriu împotriva primirii şi cinstirii papei Ioan Paul al II-lea de către Patriarhul Teoctist în anul
  • M-am opus an de an acţiunilor ecumeniste din protopopiatul Oneşti, desfăşurate în “săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor”, unde au participat alături de reprezentanţii romano-catolicilor şi preoţi ortodocşi.
  • Am luat poziție în Sinaxa stareților din 2015 faţă de slujirea, în mod necanonic, la Sfânta Liturghie a unui protosinghel dovedit a fi mason.

 

x-agios-gregorios-palamas-37-eikona-ieras-moni-vatopaidiou1Sinteză referitoare la luările de poziție ale ierarhilor asupra temelor finale pentru viitorul Sinod Panortodox

Ne vom raporta la textele ce au fost pregătite, privind viitorul „Sinodul Panortodox”, care va avea loc la Academia Ortodoxă din Creta, în perioada 16-27 iunie 2016.

Am studiat temele aprobate oficial pentru a fi examinate şi adoptate de viitorul Sinod, am vazut poziţia ierarhilor desemnaţi să participe la pregătirea materialelor, am văzut nenumăratele luări de poziţie ale celor din ţara noastrăşi din alte ţări, fie la nivel de Întâistătători, fie ale unor personalităţi considerate repere ale ortodoxiei, la ale căror luări de poziţie ne-am alăturat şi pe care le-am inclus ca anexe în materialul prezentat.

Sunt nenumărate semnalele de alarmă trase de teologi sau ierarhi faţă de textele pregătite pentru Sinod. Am extras doar câteva din luările de poziţie pentru a vedea care sunt îngrijorările noastre, ale semnatarilor acestui memoriu. Suntem împotriva ereziei și a afirmațiilor incluse în textele decizii publicate, după cum urmează:

  1. Textul decizie – Misiu nea Bisericii Ortodoxe în lu m ea contem porană
  • Capitolul

 Observăm, totuşi, că toate acestea sunt bazate pe o antropologie defectuoasă (vezi scrisoarea Pr. prof. dr. Mihai VALICĂ, pag. 220 din prezentul material).

În loc ca textul să facă referire la valoarea omului, se referă la valoarea persoanei umane” (art.1), lasacralitatea persoanei umane(art.1), la „valoarea înaltă a persoanei umane”  (art 3) şi în alte locuri.

Desigur, la începutul documentului se afirmă că „în termenul “persoană” este condensat conţinutul creării omului după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu” (art. 1). Totuşi, se continuă prin afirmaţia că „sacralitatea persoanei umane”, care decurge din crearea omului după chipul lui Dumnezeu, şi din misiunea lui din planul lui  Dumnezeu pentru om şi lume „a fost sursa de inspiraţie pentru Părinţii Bisericii(art.1).

Părinţii, totuşi, insistă constant în sublinierea înţelesului termenului de „om”, în timp ce termenul de „persoană” este atribuit lui Dumnezeu.

Nu avem cunoştinţă de texte patristice care să vorbească despre „sacralitatea” şi „valoarea persoanei umane”, ceva ce este produsul teologiei romano-catolice, aşa cum arată clar Lossky şi care în realitate este un punct de vedere ce ţine de teologia post-patristică.

  • Capitolul 2

Formularea„valoarea şi sacralitatea persoanei umane” din text, este asociată cu corelaţia cacodoxă dintre persoana umană și comuniunea dintre Persoanele Dumnezeieşti. Acest articol face referire la „comuniunea Persoanelor Dumnezeieşti”, în timp ce terminologia corectă ar fi unitatea şi distincţia Persoanelor Dumnezeieşti. În Dumnezeul Triunic (trei Persoane de o fiinţă), există o comuniune a naturii şi nu o comuniune a persoanelor,   de   vreme   ce   persoanele   au   de   asemenea    propriile     însuşiri   ipostatice incomunicabile.

De asemenea, problematică este şi afirmaţia că „persoana umană” este „purtatoarea concretă a chipului unui Dumnezeu personalşi membru al unei comunităţi de persoane în unitatea neamului omenesc, prin harul, viaţa şi comuniunea Persoanelor Divine in Sfânta Treime” (art.1).

 

  1. x-18012013312Textul decizie – Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansam blul lum ii creştine

1.Articolul 4

Biserica Ortodoxă, care se roagă neîncetat pentru unirea tuturor”…”

Trebuie să observăm că atunci când Biserica Ortodoxă se roagă – cum face întotdeauna – „pentru unirea tuturor”, are în vedere întoarcerea, în unire cu Ea, a tuturor celor care s-audespărțit și s-au îndepărtat, precum ereticii și schismaticii. Această revenire are loc după ce au renegat erezia sau schisma lor. După ce au părăsit acestea, ei sunt încorporați în Biserica Ortodoxă și se alătură Ei – se unesc cu Ea – prin pocăință și cerințele stabilite de sfintele canoane.

Biserica Ortodoxă a lui Hristos, nu a pierdut niciodată unitatea de credință și de împărtășire în Sfântul Duhși nu acceptă„teoria restaurării unității”acelor care cred în Hristos, deoarece Ea crede că deja există unitatea respectivă, între cei care sunt copiii Săi botezați.Această unitate există între ei și cu Hristos, în credința cea dreaptă (a Bisericii), care nu există în rândul ereticilor și a schismaticilor. Acesta este motivul pentru care Biserica vrea ca ei să se întoarcă în sânul Ortodoxiei prin pocăință.

  • Articolul 5

Cu privire la „unitatea pierdută a creștinilor, este o greșeală, deoarece Biserica, ca popor de credincioși lui Dumnezeu, uniți între ei și cu Capul Bisericii Care este Hristos, nu a pierdut niciodată această unitate, care este a Sa și prin urmare, nu are nevoie să o regăsească, sau încă, să o caute, aceasta deoarece a existat dintotdeauna și va exista, din moment ce Biserica lui Hristos nu a încetat și nu va înceta niciodată să existe. Expresia pentru restaurarea unității creștine,este eronată, deoarece unitatea creștină – și anume membrii Bisericii lui Hristos – n-a fost niciodată sfâșiată, din moment ce aceștia rămân uniți cu Biserică. Separarea de Biserică, și abandonarea Bisericii, din păcate, s-a întâmplat de multe ori prin erezii și schisme, dar pierderea

unității interne a Bisericii nu s-a produs niciodată.

De ce în text se fac referiri multiple la Bisericiși „Confesiuni”?

Care este diferența dintre ele, și ce element le caracterizează pentru ca unele să fie numite „Biserici” și alte „Confesiuni”? Care Biserică este cea care este eretică, care este cea care constituie un grup, sau o confesiune schismatică?

Cât, în ceea ce ne privește, noi mărturisim o singură Biserică, iar toate celelalte sunt erezii și schisme.

Considerăm că atribuirea titlului Biserică” comunităților eretice sau schismatice este teologic, dogmatic și canonic absolut greșită, pentru că una este Biserica lui Hristos, așa cum este menționat în articolul 1, și o comunitate sau un grup eretic sau schismatic nu poate fi numit de noi Biserică. Doar Biserica Ortodoxă poate să fie numita astfel.

Nimic din acest text nu menționează că singura cale care conduce la unitate cu Biserica este doar întoarcerea ereticilor sau schismaticilor, în pocăință, la Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserica a lui Hristos, Care, în conformitate cu articolul 1, este Biserica noastră Ortodoxă.

Referirea la înțelegerea tradiției Bisericii primare, dă impresia că există o diferență ontologică între Biserica primară a celor șapte Sfinte Sinoade Ecumenice și continuarea Sa autentică până în prezent, în care se află Biserica noastă Ortodoxă. Noi credem că absolut nici o diferență nu este între Biserica secolului XXI și cea din primul secol, căci una dintre trăsăturile distinctive ale Bisericii pe care o mărturisim în Crez este că Acesta este apostolică.

  • Articolul 6

Documentul vorbeşte despre dialoguri teologice între diferite Biserici şi Confesiuni Creştineşi participarea Bisericii Ortodoxe în mişcarea ecumenică,„în credinţa că prin dialog ea aduce, astfel, o activă mărturie a plenitudinii adevărului lui Hristos şi a comorilor ei spirituale înaintea celor care sunt în afara ei, urmărind un scop obiectiv – a păşi pe calea spre unitate”.

Există Biserici creştine altele decât Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolicească?

  • Articolul 12

Se menționează că scopul comun al dialogului teologic este restabilirea finală a unității în adevărata credință și în iubire.

Impresia care este dată este că noi, ortodocșii, căutam restabilirea în adevărata credință și unitatea de dragoste, ca și cum am fi pierdut-o și că o căutam să o găsim în dialogurile teologice cu eterodocșii. Considerăm că această teorie este teologic inadmisibilă de către noi toți.

Sfinții Părinți nu au vorbit de o anume lume creștină, nedefinită, dar într-un scop absolut precis și într-un mod concret, au definit astfel de concepte precum   „drept-măritori”,

„credincioși ortodocși” sau „eretici”, „schismatici”, etc. În schimb, în acest proiect de document, conceptul de „erezie” nu este niciodată menționat.

  • Articolul 16

Referirea textului laConsiliul Mondial al Bisericilor[CMB], oferă posibilitatea să definim poziția noastră, cu privire la diverse evenimente sincretiste anti-canonice care au avut loc, din timp în timp, și, de asemenea, fată de numele lui CMB, pentru că, în el, Biserica Ortodoxă este considerată ca „una dintre Biserici”, sau o ramură a unei Biserici, care caută și luptă pentru realizarea ei în el CMB. Dar pentru noi, singura și unica  Biserică a lui Hristos este cea pe care o mărturisim în Crez.

  • Articolul 20

“Perspectivele Dialogurilor Teologice ale Bisericii Ortodoxe cu celelalte Biserici și Confesiuni creștine sunt întotdeauna determinate pe baza criteriilor canonice ale tradiției ecleziale deja existente (Canonul 7 al celui de-al doilea Sinod Ecumenic și 95 al Sinodului Ecumenic Quinisext)”.

Acest text are un conținut inexact și poate ușor duce în eroare pe cei care nu cunosc canoanele menționate, care descriu doar modul în care diferiți eretici pocăiți sunt acceptați în Biserică. Nu vorbim în niciun caz despre o anumită tradiție a Bisericii primare, de dialoguri inter-creștine – aceasta nu există și nu a existat niciodată. Mai mult decât atât, în textul mai sus menționat, se vorbește într-un spirit clar ecumenist de dialogul teologic cu „celelalte Biserici și Confesiuni creștine”, pentru a evita conceptul de „eretici” formulat de Sfinții Părinți.

  • Articolul 22

În ceea ce privește ideea că salvarea credinței ortodoxe autentice este asigurată numai de către sistemul sinodal care este judecătorul competent și ultim în materie de credință, conține un grad de exagerare care nu este conform cu adevărul.Într-adevăr, în istoria bisericească, numeroase Sinoade au mărturisit și au legalizat dogme false și eretice, în timp ce oamenii credincioși le-au respins și au salvat credința ortodoxă, făcând să triumfe Credința ortodoxă. Nici Sinodul fără poporul credincios – pliroma Bisericii – și nici poporul fără Sinodul episcopilor săi nu se pot considera ca Trupul și Biserica lui Hristos, și să exprime corect experiența și doctrina Bisericii.

  • Articolul 23

Exclude în mod categoric orice act de prozelitism sau a altor acțiuni de antagonism sectar provocatoare.Cu ce înţeles este folosit aici cuvântul „prozelitism”? Considerăm că acest text pune creștinilor ortodocși un obstacol canonic evident în ce priveşte propovăduirea credinței ortodoxe către orice eretici.

  • x-picture-088Textul decizie – T ain a Căsătoriei și im pedim entele sale

1.Articolul 5 -a

„Căsătoria între ortodocși și ne-ortodocși nu poate fi binecuvântată conform acriviei canonice (canonul 72 al Sinodului Quinisext). Totuși, aceasta poate fi oficiată prin condescendență și iubire de oameni, cu condiția ca pruncii care rezultă din această căsătorie să fie botezați și crescuți în Biserica Ortodoxă.”

 Dacă sfintele canoane interzic chiar rugăciunea în comun, cum putem chema Duhul Sfânt ca să sfințească unirea lor (din care se poate să nu rezulte niciodată copii)?

Acest lucru este în mod clar interzis de canonul 72 al celui de-al VI-lea Sinod Ecumenic și, dacă, în cazuri individuale excepționale s-a făcut iconomie față de aceste canoane (de exemplu, în cazul căsătoriilor dinastice), aceasta nu înseamnă că putem legaliza această excepție și să o permitem masiv.

După cum subliniază profesorul D. Tselengidis, chiar ideea ca copiii reieșiţi din această căsătorie să fie botezați și educați în Biserica Ortodoxăcontrazice fundamentul teologic al căsătoriei ca Taină a Bisericii Ortodoxe, deoarece nașterea de copii (eveniment viitor incert) și botezul ortodox al copiilor nu pot să fundamenteze îndeplinirea Tainei Căsătoriei – acest lucru este clar interzis de al 72-lea canon, mai sus menționat. Sinodul, neavând rangul de Ecumenic, continuă profesorul D. Tselengidis, nu poate să aducă îndoieli sau să nege validitatea regulii absolut clare a Sinodului al VI-lea Ecumenic: „căsătoria mixtă nu este permisă și, dacă aceasta se întâmplă, este considerată ca inexistentă”.

Amintim doar câteva dintre Canoanele pe care ne bazăm cele exprimate:

Canonul 10 apostolic (OSÂNDIREA COMUNIUNII CU CEI AFURISIŢI).

Dacă cineva s-ar ruga, chiar şi în casă, împreună cu cel afurisit (scos din comuniune), acela să se afurisească.

Canonul 45 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU ERETICII)

Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva ca clerici (să săvârşească cele sfinte), să se caterisească.

Canonul 46 apostolic(TAINELE ERETICILOR NU SUNT TAINE)

Episcopul ori presbiterul dacă va admite botezul sau jertfa ereticilor, poruncim sa se cateriseasca. Căci ce părtășie are Hristos cu Veliar; iar ce parte are credinciosul cu necredinciosul.

Canonul 62 apostolic (APOSTAZIA CLERULUI)

Dacă pentru frica omenească fie a vreunui iudeu, fie a vreunui elin, sau a vreunui eretic, vreun cleric cumva leapădă numele lui Hristos, să se îndepărteze din Biserică (să se dea anatemei); iar dacă leapădă numele de cleric, să se caterisească; dar pocăindu-se să fie primit ca laic

Canonul 64 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU NECREȘTINII ŞI ERETICII)

Dacă vreun cleric sau laic ar intra în sinagogă (adunarea iudeilor sau a ereticilor) spre a se ruga, să se şi caterisească şi să se şi afurisească.

Canonul 31 Laodiceea (ESTE OPRITĂ CĂSĂTORIA CU ERETICI)

Cu nici un eretic nu se cuvine a încheia căsătorie sau a se da fiii sau fiicele după eretici, ci mai ales a-i lua dacă ar făgădui că se fac creştini.

 Canonul 23 I oan A junătorul (CĂSĂTORIA CU ERETICII ESTE OPRITĂ)

Canonul al 72-lea al aceluiaşi sinod hotărăşte că dacă un ortodox se împreună cu o femeie eretică, nunta să fie fără valoare, şi căsătoria nelegiuită să se desfacă; iar de vor stărui în această căsătorie, să se afurisească.

 Canonul 75 apostolic (MARTORII ÎMPOTRIVA EPISCOPULUI)

La  marturia  cea  impotriva  Episcopului,  eretic  sa  nu  se   primeasca,   dar   nici credincios unul numai, ca pe gura a doi, sau a trei martori, va sta tot graiul.

 Canonul 15 Sin. I-II (OSÂNDA SCHISMEI). SCHISMA FAŢĂ DE PATRIARH. CARE DESPĂRŢIRE NU ESTE SCHISMĂ?)

„Cele ce sunt rânduite pentru presbiteri, episcopi şi mitropoliţi, cu mult mai vârtos se potrivesc pentru patriarhi. Drept aceea, dacă vreun presbiter, sau episcop, sau mitropolit ar îndrăzni să se depărteze de comuniunea cu propriul său patriarh şi nu ar pomeni numele acestuia, precum este hotărât şi rânduit în dumnezeiasca slujbă tainică, ci mai înainte de înfăţişarea în faţa sinodului şi de osândirea definitivă a acestuia ar face schismă, Sfântul Sinod a hotărât ca acela să fie cu totul străin de toată preoţia, dacă numai se va vădi că a făcut această nelegiuire. Şi acestea s-au hotărât şi s-au pecetluit pentru cei ce sub pretextul oarecăror  vinovăţii  se  depărtează  de  întâii  lor  stătători  şi  fac  schismă  şi  rup  unitatea

Bisericii. Căci cei ce sedespart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade sau de Părinţi, fireşte adică, de comuniunea cu acela care propovăduieşte eresul în public şi cu capul descoperit îl învaţă în Biserică, unii ca aceştia nu numai că nu se vor supune certării canoniceşti, desfăcându-se pe sineşi de comuniunea cu cel ce se numeşteepiscop chiar înainte de cercetarea sinodicească, ci se vor învrednici şi de cinstea cuvenită celor ortodocşi. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudoepiscopi şi pe pseudoînvăţători şi nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme şi de dezbinări”.

Preacuvioase Părinte Stareţ ……………………………………..……………., de la Mănăstirea ……………………………, din  Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului

 

byzantine_icons_of_sinai_allart_biz_0266Preacuvioase Părinte Stareţ,

Mă adresez sfinţiei voastre, ca unui frate care alegând să lucreze ogorul Domnului, vrea să ducă lupta cea bună. Avem nădejdea că toţi cei care au ales să-I slujească lui Dumnezeu, o fac cu bună-credinţă, fie că aceştia sunt întâistătători- ierarhi, sau simpli monahi.

Avem totuşi temerea că din prea multă bunăvoinţă faţă de cei care nu sunt în Sfânta Biserică Ortodoxă, unii, chiar ierarhi, ar putea să cadă în capcana cedării de la Adevărul de credinţă. Spun acest lucru având în vedere duhul ecumenist care a pătruns de ani buni în rândul slujitorilor altarelor noastre. Căci în vremurile din urmă “căutarea compromisului va fi atitudinea caracteristică a oamenilor. Fermitatea mărturisirii va dispărea. Oamenii vor căuta cu asiduitate să-şi motiveze căderea, iar răul, ca o moleşeală malignă, va susţine această stare generală. Oamenii vor avea obişnuinţa lepădării de dreptate, a dulceţii compromisului şi a păcatului”, spunea Sfântul Ioan Maximovici („Noi minuni ale Sfântului Ioan Maximovici”, Ed. Egumeniţa, Galaţi, 2004, pag. 99).

Astfel, unele Biserici Ortodoxe Autocefale s-au înscris în Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB). Biserica Ortodoxă Română s-a afiliat în anul 1961.  Acest organism supra-statal, de provenienţă protestantă, consideră Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească ca pe oricare erezie sau sectă, numindu-le pe toate, de- a valma, biserici (după cum însuşi numele CMB o arată). În timp, în calitate de membru CMB, Biserica Ortodoxă Română a participat la unele proiecte şi activităţi pe care le-am putea încadra fără teama de a greşi ca fiind încălcări ale Dogmelor Bisericii noastre Ortodoxe şi ale Canoanelor Sfinţilor Părinţi. Nu în zadar Cuviosul Părinte Iustin  Popovici,  Sfântul  dogmatist   al   veacului   al   XX-lea,   numeşte ecumenismul ”Panerezie a secolului”.

De aceea vin să aduc înaintea sfinţiei voastre îngrijorarea mea în problema mărturisirii dreptei credinţe, prilejuită de apropiata desfăşurare în iunie 2016, a Sinodului Panortodox, din Creta cu nădejdea că avem aceeaşi preocupare şi că sfătuindu-ne unii cu alţii, vom avea o vedere corectă asupra marelui eveniment ce urmează să aibă loc şi care ne priveşte pe toţi.

De-a lungul timpului, n-am putut rămâne nepăsător faţă de demersurile de organizare şi de desfăşurare ale acestui Sinod Panortodox, iar informaţiile pe care

le-am aflat, m-au făcut să consider că ne îndreptăm spre un moment de răscruce al Ortodoxiei: o astfel de înaltă adunare, fie va face o puternică mărturisire de credinţă, detaşând Ortodoxia de toate ereziile şi cacodoxiile actuale, scoţând-o inclusiv din CMB şi întărind-o sub harul Duhului Sfânt, fie va îmbrăţişa o parte din rătăcirile şi smintelile eterodocşilor şi ereticilor, intrând cu toţii în aşa-numitul curent New Age.

Am procedat la alcătuirea unui memoriu pe care l-am adresat Înaltpreasfinţitului Părinte Ioachim Băcăuanul, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, în care mi-am prezentat frământările în raport cu organizarea şi temele de discuţie ale Sinodului Panortodox. Am făcut acest lucru cu toată convingerea, arătând că îngrijorările mele se întemeiază pe luări de poziţie ale unor respectaţi ierarhi, teologi şi părinţi ai Sfintei Biserici.

Menționez că acest memoriu vine pe linia pe care am avut-o în slujirea mea faţă de Dumnezeu în Sfânta Biserică, slujire în care m-am manifestat consecvent pe linia apărării dreptei credințe ori de câte ori am considerat că se întâmplă lucruri de natură să aducă atingere acesteia.

Astfel:

  • Am predicat din faţa sfântului altar ori de câte ori a fost nevoie, în apărarea dreptei credinţe şi împotriva ereziei ecumeniste care s-a strecurat în Biserica Ortodoxă.
  • Am depus un memoriu împotriva primirii şi cinstirii papei Ioan Paul al II-lea de către Patriarhul Teoctist în anul
  • M-am opus an de an acţiunilor ecumeniste din protopopiatul Oneşti, desfăşurate în “săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor”, unde au participat alături de reprezentanţii romano-catolicilor şi preoţi ortodocşi, acţiuni acoperite de binecuvântarea ierarhului
  • Am luat poziție în Sinaxa stareților din 2015 faţă de slujirea, în mod necanonic, la Sfânta Liturghie a unui protosinghel dovedit a fi

Am dorit să aduc la cunoştinţa sfinţiei voastre şi a celorlalţi stareţi  acest demers, nu pentru a inflama spiritele, nu pentru a crea grupuri de sprijin, ci pentru a vă îndemna la trezvie şi veghe, pentru că noi răspundem de cei pe care îi păstorim şi n- am vrea să fim orbii care duc alţi orbi către groapa pierzaniei. Să facem ascultare de ierarhi, de întâistătători, dar cu smerenie şi bună-credinţă să-i rugăm să apere cu toată tăria învăţătura curată a Sfintei noastre Biserici, care le-a fost încredinţată ca o adevărată comoară.

Lângă această scrisoare am adăugat şi memoriul pe care l-am adresat Înaltpreasfinţitului Ioachim, alături de cartea „Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!” a Episcopului Longhin de la Mănăstirea Bănceni, precum şi unele extrase cuprinzând o parte din argumentele ierarhilor şi teologilor care au luat poziţie, conştientizând pericolele şi capcanele care pot afecta Sfânta  noastră Biserică Ortodoxă, ca urmare a ceea ce se va discuta şi se va decide la finalul Sinodului Panortodox din iunie 2016, astfel încât, în cunoştinţă de cauză, să vă puteţi forma propriul punct de vedere.

Preacuvioase Părinte Stareţ, vedem cum pământurile ţării au fost vândute străinilor, economia a fost în mare parte distrusă, armata ţării a fost decapitată, sănătatea neamului este şubrezită la maxim, şcoala este deviată de la  rostul său, familia este distrusă pentru că românii pribegesc prin ţări străine, ne sunt impuse   legi

potrivnice crezului nostru, legi care promovează păcate strigătoare la cer şi interzic propovăduirea martirilor neamului, sfinţii nu sunt canonizaţi fiind etichetaţi de extremă dreapta, deşi au sfinte moaşte şi fac minuni.

Teologia patristică a fost în timp înlocuită cu scolastica apuseană, iar cursul de ascetică şi mistică înlocuit cu misiologie şi ecumenism. Anumite tropare au fost modificate, iar multe strofe din prohod au fost scoase, pentru că nu sunt corect politic. Unele cuvinte din ectenii au fost schimbate, iar ectenia celor chemați a fost eliminată din practică, considerându-se că nu mai sunt catehumeni, pentru că toți au un botez valid, iar noi tăcem, tăcem si iar tăcem!

Simboluri străine de tradiția bisericii au fost înfipte în cultul nostru ortodox (ochiul lui Horus, cele trei puncte masonice care apar pe aureola Mântuitorului de pe antimisul emis de episcopia Romanului înlocuind litera grecească Ω, pe turlele unor biserici, crucea lui Hristos a fost înlocuită cu crucea lui Baphomet (satana), în unele catedrale s-au făcut ritualuri masonice, s-au ținut concerte de muzică. Asistăm cum creștinii din alte ţări sunt prigoniți şi mucenicesc, iar noi suntem prea puțin îndurerați de suferinţa lor și nu suntem destul de conștienți că în curând ar putea veni şi rândul nostru.

În numele dragostei se promovează umanismul, folosindu-se trunchiat citatul

„Să vă iubiți unul pe altul, așa cum v-am iubit Eu pe voi!” și „Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă…”, dar se trece cu vederea cuvântul Scripturii, care zice „Dragostea nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de Adevăr” şi de faptul că trebuie să iubim pe vrăjmașii noștri, dar nu pe vrăjmașii lui Dumnezeu, care sunt eretici şi despre care Scriptura spune: „De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te!”.

Unitatea în Duhul Sfânt este înlocuită cu sloganul protestant „unitate în diversitate”, folosindu-se citate precum: „Va fi o turmă și-un păstor”, „Ne-am rugat ca toți să fie una”, dar nu se specifică faptul că unitatea noastră este dată de credința în Sfânta Treime și manifestată în Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică. Se amintește că „în casa Tatălui Meu sunt multe lăcașuri”, cu gândul că sub acelaşi acoperiș este loc pentru fiecare, indiferent de credință, cu condiția să fie un om moral, dar adevăratul înțeles este că în Împărăția Cerurilor fiecare se va situa pe nivelul spiritual, pe care l-a obținut în viața pământească, în Sfânta Biserică, în dreapta credință, prin despătimire, iluminare și desăvârșire („stea de stea se deosebește în strălucire”).

În numele toleranței şi al libertăţii este anulată îngăduinţa şi adevărata libertate în Duh și Adevăr, iar drepturile omului sunt consfințite mai abitir decât poruncile lui Dumnezeu.

Ce ne-a mai rămas?

Încă mai avem credinţa strămoşească ortodoxă. Să nu îngăduim să o pierdem şi pe ea !!!

Să fim plini de trezvie duhovnicească, să urmărim cu atenţie ce se va întâmpla la Sinodul Panortodox din iunie şi după aceea,  dacă  va  fi  cazul, să dăm  mărturia cea bine-plăcută lui Dumnezeu. „Dacă nu ne împotrivim abaterilor în cele ce ţin de credinţă, pentru ce mai păzim aceste stânci?” –  ziceau bătrânii aghioriţi.

Mă adresez sfinţiei voastre, rugându-vă să înmulțim întreaga lucrare liturgică pentru ca astfel să sporească harul Sfântului Duh, singurul care poate să ne apere şi să ne păzească de orice vânt neprielnic. Deopotrivă, să ne rugăm pentru cei care au un cuvânt de spus la acest Sinod Panortodox, astfel încât Dumnezeu să  le lumineze mintea şi să conştientizeze pe deplin importanţa acestui moment pentru Ortodoxie, ascultând doar de Dumnezeu şi nu de oameni, oricât de puternici ar fi aceştia.

Se spune că, într-o pădure, izbucnise un incendiu devastator şi o pasăre colibri tot aducea apă în cioc, ca să stingă focul. Toate celelalte animale, înnebunite de spaimă, fugeau care încotro, pe unde nimereau. Pasărea colibri continua, însă, să care apa cu ciocul.

Un tigru, conştient de zădărnicia demersului, îi atrase atenţia:   „Eşti    nebună?

Tu crezi că poţi să stingi focul ăsta imens cu stropul de apă pe care-l aduci tu?”

Pasărea colibri îi răspunse: „Eu îmi fac partea mea!”

Data:     17.05.2016

Cu dragoste frăţească întru Domnul Iisus Hristos, Stareţul Mănăstirii Oituz, ieromonahul Macarie Banu

memoriul in format pdf aici


Post a Comment

(required. But it will not be published)