Acasă » Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea: CAZUL BODNARIU – UN ABUZ DE TIP FASCIST


Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea: CAZUL BODNARIU – UN ABUZ DE TIP FASCIST


cazul BodnariuCAZUL BODNARIU – UN ABUZ DE TIP FASCIST
„Tot ce este românesc trebuie murdărit, călcat în picioare, distrus. Ori atribuit străinilor”
Interviu cu Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea (Interviu din Revista ATITUDINI, Nr. 42)

Părinte, sfinția voastră cum vedeți cazul familiei Bodnariu, familia de penticostali din Norvegia, ai căror copii au fost luați de autorități?

Cred că este o întâmplare din care unii se vor folosi iar alții se vor rătăci, așa cum se întâmplă mereu. Atârnă de fiecare cum știm să învățăm din lecțiile vieții.

Dar care ar fi învățătura sau lecția acestui caz?

Pentru mine prima lecție a acestui caz este dominația slugilor snoabe în societatea românească. A ieșit puternic la iveală. O mulțime de oameni fără discernământ și demnitate a sărit la luptă în apărarea „bietului” stat norvegian care dă piept cu doi oameni cărora li s-au luat copiii. Și au sărit la luptă cu o mulțime de așa-zise argumente atât sofistice cât mai ales rușinoase, ca să nu zic degradante. Mi-a adus aminte, această gloată snoabă, de tristețea Părintelui Justin față de starea de robie în care au fost aduși românii. Și care a ieșit la iveală cu acest prilej. Dându-ne durere, dar și prilej de îndreptare, dacă există deschidere.

Care sunt aceste argumente?

cazul BodnariuAaa, cele obișnuite persoanelor care suferă de sindromul Stockholm sau de snobism cronic! Unul din cele mai jalnice a fost acela că Norvegia este o țară minunată. Sau, într-o variantă și mai gravă, că Norvegia este o țară net superioară României. Primul argument ține de lipsa de judecată: orice țară, oricât de minunată, poate să greșească. Tot ceea ce e omenesc este imperfect și perfectibil. Acestea sunt adevăruri banale, ce nu ar mai trebui repetate adulților. Dar, iată, la noi este nevoie.

Al doilea așa zis argument, al superiorității norvegiene, este și mai tragic, pentru că ține de un profund rasism. A categorisi țările, popoarele sau rasele în superioare și inferioare este rasism. A mai și pretinde că o țară nu are voie să o critice pe alta, deoarece această alta îi este superioară ne duce direct în epoca stalinistă sau hitleristă. Din care, se vede, mințile unora nu au ieșit.

De fapt cele mai multe din așa-zisele argumente – de fapt prejudecăți – ale snobilor prea-plecați străinătății sunt pur și simplu variațiuni pe o singură temă: românii și România sunt entități de nivel inferior, care nu au dreptul să ridice glasul în fața străinilor, evident superiori și care au dreptul să îi calce în picioare pe români și România; pentru că, inferiori fiind, sigur sunt vinovați și merită călcați în picioare.

Mă repet, dar este exact sindromul Stockholm, doar că într-o formă rasistă.

Cum credeți că a apărut la noi această gândire?

Indusă. Impusă. Impusă de nenumăratele abuzuri de care românii și România au avut și au parte, dar și de agenții străini ce domină politica românească de 300 de ani încoace. Și care s-au străduit și se străduiesc mereu, din toate puterile, să ne convingă prin orice mijloace că suntem inferiori oricui. Vor să ne facă să credem că trebuie să fim conduși de străini, deși suferințele noastre țin în proporție imensă de ceea ce ni se impune din afară. Vor să ne distrugă, să ne desființeze ca națiune. Și pentru a face asta trebuie să ne facă să ne lăsăm călcați în picioare. Ne lovesc în tot ce avem sfânt, încearcă să distrugă orice este frumos și românesc: familia, monumentele, amintirea eroilor și sfinților, dragostea față de înaintași, respectul față de ostenelile și bătăliile lor, limba, steagul, Credința, orice, orice, orice! Tot ce este românesc trebuie murdărit, călcat în picioare, distrus. Ori atribuit străinilor.

Și așa cum ostatecii pot ajunge să creadă că merită abuzurile teroriștilor și să le considere îndreptățite, așa cum adesea persoanele abuzate ajung să creadă că merită ceea ce li se întâmplă, la fel și românii au ajuns, mulți dintre ei, să creadă că într-adevăr sunt o națiune și o țară de nivel inferior, că trebuie călcați în picioare. Și sar împotriva românilor care nu respectă această regulă, exact cum se întâmplă ostatecilor afectați de Sindromul Stockholm.

familia bodnariuȘi care ar trebui să fie atitudinea noastră față de cazul Bodnariu?

Atitudinea unor adevărați români: sprijin total pentru familia respectivă până la soluționarea legală a situației. Trebuie să înțelegem aici în primul rând faptul că avem datoria sfântă de a ne sprijini unul pe altul. Uitați-vă cum au procedat americanii în cazul Teo Peter, cum au intervenit să-și repatrieze omul care a comis crima și cum l-au acoperit în justiție! Sau credeți că Rusia nu îi va face și nu îi face deja Turcia să plătească pentru pilotul ucis? S-ar putea că Turcia să aibă nu peste multă vreme soarta Ucrainei din această pricină… Ideea este că orice națiune care se respectă, mare sau mică, își apără etnicii și cetățenii, oriunde ar fi. Că vorbim despre Ungaria sau Albania, despre Elveția, Suedia sau Norvegia, despre China, Japonia sau Brazilia, oricum avem aceeași situație, aceeași atitudine. Și noi, românii, avem datoria să ne sprijinim unii pe alții, oriunde am fi, oricare ar fi certurile noastre particulare, interne.

Și în al doilea rând, ce ar trebui să avem în vedere?

Două lucruri evidente! Întâi, prezumția de nevinovăție. Mulți s-au aruncat să osândească familia Bodnariu din start. Și din cauza sindromului Stockholm, cum am spus, dar și din cauza plăcerii de a bârfii și osândi, precum și din felurite idei preconcepute. De exemplu, cei care au o problemă cu pedepsele corporale sau cu abuzurile de violență s-au aruncat la momeală orbește. Au uitat de prezumția de nevinovăție și au început să atace cu o violență care, deși verbală, nu este mai puțin rușinoasă ori traumatizantă decât cea fizică. Și în scris, ceea ce va rămâne peste ani! Nu s-au gândit „măi, dacă oamenii ăștia se dovedesc nevinovați, eu voi rămâne în veac vinovat că am aruncat în ei cu mizerie!”. Nu, s-au repezit să îi condamne, să îi insulte. Pe ei și, eventual, pe oricine are altă părere, ba chiar întregul popor român, întreaga țară. Fără limite, fără decență.

Al doilea lucru foarte important și, mi se pare mie, evident, este acela al disproporției de forțe. Este ca atunci când se bate un campion mondial de arte marțiale cu un copil de șapte ani, îl umple de sânge, și sar unii de pe margine să dea și ei în copil, sau măcar să-l insulte, să-l înjure, să-i spună că o merită… E laș, e scârbavnic. Vezi o familie oarecare, precum familia Nan, din Maramureș, trebuie să se lupte cu un stat întreg[1]. La fel familia Bodnariu și multe alte familii. Păi care este proporția de forțe? Statul norvegian vine, le ia copiii – adică cea mai cumplită lovitură pentru părinții care își iubesc copiii – și apoi aruncă în ei cu toate armele de care dispune. Iar unii de la noi sar, cu lașitate, să dea și ei, alături de statul norvegian. O lipsă de cavalerism dezgustătoare.

Da, dar cei care fac asta spun că și a-ți bate copiii este dezgustător!

Da, sunt de acord, însă ați uitat prezumția de nevinovăție!

Nu noi! Noi doar redăm spusele lor!

Știu, știu! De fapt, cum se zice, bat șeaua să priceapă iapa. Cei care spun asta uită de prezumția de nevinovăție.

Dar se spune că familia Bodnariu a recunoscut că a dat în copii!

Ceea ce se spune și ceea ce s-a recunoscut este cu totul altceva. De pildă, eu bat pe umăr pe cineva să-l întreb cât este ceasul. Vedeți, am recunoscut că l-am bătut pe umăr. Asta înseamnă că l-am agresat, că l-am traumatizat sau mai știu eu ce?

Nu. Dar la fel stau lucrurile și cu familia Bodnariu?

Din ceea ce am citit până acum în acest caz, da. Și am citit atât de la norvegienii care sunt împotriva acestei familii, cât și de la cei care sunt împotriva Barnevernetului, de la ambasadorul Norvegiei în România și din toate sursele pe care le-am putut găsi. Aici situația este clară: a fost un abuz direct. Culmea este că tocmai cei care încearcă să apere Barnevernetul și să acuze familia Bodnariu de fapt osândesc Barnevernetul. familia bodnariu

Cum așa?

Pentru că, de pildă, au dat cazuri în care Barnevernetul a intervenit prea târziu sau deloc, ceea ce a dus la moartea sau traumatizarea cumplită a unor copii. Ceea ce nu au văzut nici jurnaliștii sau autoritățile care au vorbi, nici majoritatea cititorilor, a fost faptul că toate aceste cazuri de neintervenție sunt cu etnici norvegieni. Ceea ce arată un standard dublu: dacă ești etnic norvegian Barnevernetul se poartă cu tine cu mânuși, dacă ești de altă etnie se poartă cu tine precum naziștii. Iar acest dublu standard este dovedit nu doar de țări disprețuite de rasiști – ca România sau Rusia – ci și de țări pe care aceiași rasiști le declară „civilizate”, ca Cehia sau Lituania. Ba chiar și de Curtea Internațională de Justiție. Unde s-a dovedit că Norvegia, oricât ar părea de minunată neștiutorilor, este pentru etnicii străini, și mai ales pentru copiii micști, extrem de primejdioasă.

Cum a dovedit asta Curtea Internațională de Justiție?

Simplu, condamnând Norvegia. Pentru abuzuri masive împotriva copiilor de etnie mixtă, germano-norvegiană. „Minunata” Norvegie – și nu neg nici faptul că are peisaje minunate, nici că are o mulțime de realizări excepționale – are în această privință o problemă foarte gravă, cu tradiție: maltratează sistematic și bestial copiii din familiile mixte. Abuzurile dovedite sunt cumplite: sexuale, fizice, psihice. Mergând până la îndemnul la sinucidere.

 Norvegia a fost condamnată internațional pentru așa ceva? De Curtea Internațională de Justiție?

icoana-sf-brancoveni-martiriul-sf-brancoveniDa. Practicile tradiționale ale instituțiilor norvegiene față de copiii din familiile mixte sunt monstruoase. Interzicerea folosirii limbii materne, forțarea renunțării la religia maternă, torturi zilnice, experimente psihiatrice, abuzuri sexuale încă de la 3-4 ani…

Părinte, pare ireal! Norvegia a făcut așa ceva? A fost condamnată pentru așa ceva de Curtea Internațională de Justiție?

Da, a făcut acest lucru, legal, după al doilea război mondial și până acum. Ați auzit de formația suedeză Abba? Ei bine, Prințesa Anni-Frid Synni, cunoscută pentru faptul că a fost „Frida” din formația suedeză Abba, a trecut prin așa ceva. Ea este de fapt de origine norvegiano-germană și a fost luată de la mama ei de către Barnevernetul acelei vremi, pentru „re-educare”. La doi ani de zile, a fost luată de la mama ei pentru „reeducare”! De către autoritățile norvegiene! Ea a făcut parte din grupul de 150 (o sută cincizeci) de supraviețuitori ai reeducării norvegiene care au intentat și câștigat procesul împotriva Norvegiei[2]. Iar cazuri similare de tortură sunt atestate și în zilele noastre, cu dovezi incontestabile, inclusiv înregistrări video[3].

 Pare de necrezut…

Vedeți, de aceea am spus că într-un asemenea caz prima datorie a noastră ca români este să ne apărăm unii pe alții. Și să plecăm de la prezumția de nevinovăție, și să nu ne repezim ca lașii să luăm partea celui mai tare sau, rasist, să îi declarăm pe unii rasă ori țară „superioară”.

Ce ar mai fi de spus pe această temă?

Foarte multe lucruri! De pildă, am putea să vorbim despre felul în care se poartă Barnevernetul cu musulmanii, de la care nu știu să fi luat copii, cu toate că violența în familiile musulmane este incomparabilă – ca frecvență și intensitate – cu cea care există – dacă există! – în familiile cehe, lituaniene sau românești. Dar a deschide acest subiect înseamnă a deschide subiectul colonizării Europei cu musulmani, proces în plină desfășurare și despre care ar fi prea mult de vorbit.

Mai folositor ar fi altceva! Uitați-vă ce bine s-au organizat penticostalii ca să îi apere pe ai lor. Sunt familii românești ortodoxe persecutate în același fel în Norvegia, care nu au știut să ceară și nici nu au primit vreun ajutor din partea Ortodoxiei Românești. Ceea ce este rușinos, mai mult decât rușinos. Dar, dacă tot s-a ivit acest caz, este bine să luptăm spre a ajuta familia Bodnariu, ca pas în ajutorarea tuturor familiilor abuzate de Barnevernet, indiferent de religia sau etnia lor[4].

[1] http://www.activenews.ro/stiri-social/O-alta-familie-de-romani-a-fost-decazuta-din-drepturi-de-catre-Protectia-Copilului-din-Norvegia-Mi-au-spus-ca-e-jenant-sa-mi-tin-fetita-in-brate-si-sa-o-pup.-Pur-si-simplu-iti-iau-sufletul-din-tine-si-pleaca-cu-el-128796

[2] https://rodiagnusdei.wordpress.com/2016/01/14/povestea-fridei-de-la-abba-ororile-norvegiei-asupra-copiilor-dupa-ww2-documentar/

[3] https://marianagoron.wordpress.com/2016/01/15/fetita-torturata-de-psihologii-barnevernet/

[4] http://www.digi24.ro/embed/Stiri/Digi24/Actualitate/Social/EXCLUSIV+Digi+24+-+Noi+cazuri+de+romani+carora+autoritatile ;

[5] http://www.nasul.tv/copii-din-11-familii-de-romani-au-fost-preluati-de-barnevernet-ce-fac-autoritatile-romane/


  • Posted by Lidia On 19 februarie 2016

    Multumim pentru aticol. Ati punctat foarte bine multe aspecte din aceasta problema. As vrea sa va spun numai ca aici in Canada, romanii sunt vazuti foarte bine, chiar si cei de etnie roma. E un lucru bun acesta. Numai bine.

Post a Comment

(required. But it will not be published)