Acasă » Articole » Sfântul Dionisie Areopagitul și frumusețea mistică a cunoașterii lui Dumnezeu


Sfântul Dionisie Areopagitul și frumusețea mistică a cunoașterii lui Dumnezeu


„În acest întuneric supraluminos (mai presus de lumina) dorim noi să ajungem și să vedem și să cunoaștem prin nevedere și neștiință ceea ce e mai presus de vedere și cunoștință, neputând fi văzut, nici cunoscut. Căci aceasta este a vedea și a cunoaște cu adevărat; și a lăuda în mod mai presus de ființă pe Cel mai presus de ființă, prin înlăturarea tuturor celor ce sunt… (Despre Teologia mistică, cap II, Opere Complete, Editura Paideia)

Întunericul dumnezeiesc este lumina neapropiată în care se spune că locuiește Dumnezeu (cf. 1 Tim. 6,16). Și fiindcă este nevăzută, ca una ce întrece putința vederii, și tot ea e neapropiată pentru revărsarea de lumină covârșitoare mai presus de ființă, în el ajunge tot cel ce e învrednicit să cunoască și să vadă pe Dumnezeu, prin însuși faptul că nu-L vede, nici nu-L cunoaște. Căci ajungând cu adevărat în Cel mai presus de vedere și de cunoaștere, cunoaște chiar prin aceasta că este dincolo de toate cele sensibile și inteligibile. De aceea zic cu proorocul: „Minunată s-a făcut cunoștința Ta de către mine, întăritu-s-a și nu pot să o ajung” (Ps. 138,6). E ceea ce spune și dumnezeiescul Pavel, că a cunoscut pe Dumnezeu, cunoscându-L ca fiind mai presus de toată înțelegerea și cunoștința. De aceea sunt „necercetate judecățile Lui și nepătrunse căile Lui (Rom. 11,33) și de nedescris darurile Lui și pacea Lui, care e mai presus de toată mintea” (Filip. 4,7). Căci L-a aflat pe Cel ce e mai presus de toate și L-a cunoscut pe Cel ce e mai presus de înțelegere, fiindcă este dincolo de toate, fiind Cauzatorul tuturor. (Epistola IV către Gaius, idem).

„Deci noi să ne întindem prin rugăciuni spre întâlnirea mai înaltă cu razele dumnezeiești și bune. Căci se întâplă ca și cu un lanț mult luminos, care atârnă din vârful cerului și ajunge la noi, iar nouă, ținându-ne mereu de el cu mâinile, ni se pare că îl tragem, dar de fapt nu noi îl tragem, odată ce e și sus și jos, ci noi înșine suntem înălțați spre lucirile mai înalte ale razelor mult luminoase… De aceea, înainte de orice, și mai mult, când e vorba de învățătura despre Dumnezeu, trebuie să începem cu rugăciunea, nu ca să atragem o putere care e prezentă pretutindeni și nicăieri, ci ca prin pomenirile și invocările lui Dumnezeu să ne predăm pe noi înșine Lui și să ne unim cu El… (Despre numirile Dumnezeiești, Idem).


Post a Comment

(required. But it will not be published)