Acasă » Articole » Preot Ilarion V. Felea: Semnele Venirii a doua și arătarea lui antihrist


Preot Ilarion V. Felea: Semnele Venirii a doua și arătarea lui antihrist


Is HsSemnele venirii a doua

Fiecare creştin mărturiseşte credinţa că Iisus Hristos iarăşi va veni în lume, la sfârşitul veacurilor, „ca să judece viii şi morţii” (Crezul, art.7). Atunci nu va veni în smerenie, ca Mântuitor, ci în putere şi slavă cerească – înconjurat de sfinţii îngeri – ca Judecător.
Despre „ziua aceea” şi despre data sosirii ei, «nimeni nu ştie» (Mt. 24:36). Totuşi atât Mântuitorul, cât şi Sfinţii Apostoli, au vorbit adeseori despre ea şi mai ales despre semnele care ne arată apropierea ei. Aceste semne sunt: 1. Predicarea Evangheliei, spre mărturie, la toate neamurile; 2. Botezul păgânilor şi al iudeilor; 3. Lepădarea de credinţă şi arătarea lui antihrist; 4. Înmulţirea fărădelegilor; 5. Întunecarea soarelui şi căderea stelelor; 6. Arătarea crucii pe cer; 7. Învierea morţilor şi preschimbarea (transfigurarea) celor vii.
1. Vorbind Apostolilor despre semnele venirii a doua şi despre sfârşitul lumii, Iisus Hristos Domnul nostru spune că «mai întâi» se va predica Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu «în toată lumea, spre mărturie la toate neamurile şi atunci va veni sfârşitul» (Mt. 24:14; Mc. 13:10). Aşadar, mai întâi Evanghelia va fi cunoscută în omenirea întreagă, «spre mărturie», apoi vine judecata. Oamenii nu pot fi judecaţi după faptele lor, după Evanghelie, fără să o cunoască. Toate neamurile vor avea cunoştinţă despre Evanghelie, ca nimeni să nu se poată scuza sau dezvinovăţi că n-a ştiut ce să facă pentru ca să se mântuiască. La judecată nu Hristos ne va osândi sau proslăvi, ci mărturia Evangheliei: «Cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua cea de apoi» (In. 12:48).
S-a împlinit acest semn? Putem răspunde liniştiţi: nu, deoarece, deşi Evanghelia e tradusă şi tipărită în peste 800 de limbi şi din populaţia totală a pământului peste 800 milioane sunt creştini, mai sunt încă două treimi din omenire care nu cunosc Evanghelia. Abia o treime din populaţia pământului are cunoştinţă şi mărturie despre Evanghelie. Deci semnul cel dintâi, care vesteşte apropierea venirii a doua, încă e departe de împlinire.
2. Despre botezul păgânilor şi al iudeilor, vorbeşte Sf. Apostol Pavel, în Epistola către Romani (Cap. 11). Aici se spune că împietrirea lui Israil este numai până când va intra în creştinism «tot numărul păgânilor», apoi «tot Israilul se va mântui» (v. 24-25). Păgânii sunt măslini sălbatici (v. 17). Prin harul Sfântului Botez ei sunt altoiţi în măslini buni. Tot aşa va fi altoit şi Israil, ca să se mântuiască (v. 24). S-a împlinit acest semn? Oricine poate şti şi poate vedea că nu i-a venit sorocul.
apoc 43. Înainte de venirea a doua se va întâmpla arătarea lui antihrist, «Potrivnicul» (2 Tes. 2:4) – contrarul lui Hristos. Antihrist, «urâciunea pustiirii» (Dan. 9:27; Mt. 24:15), va veni în lume prin puterea satanei, cu semne şi minuni false. El se va arăta ca un Hristos mincinos, ca un om al păcatului şi fiu al pierzării, care va face pe oameni să se lepede de credinţa creştină (2 Tes. 2:3-9). Duhul lui antihrist lucrează şi astăzi în lume (1 In. 4:3). Oricine tăgăduieşte pe Dumnezeu şi amăgeşte oamenii, e un antihrist (1 In. 2:22), dar lucrarea şi persoana lui antihrist nu se vor arăta decât atunci, când se va aşeza în Biserica lui Dumnezeu şi se va înălţa pe sine mai presus de Dumnezeu. Atunci Iisus Hristos «îl va nimici cu duhul gurii Sale şi-l va pierde cu arătarea venirii Sale» (2 Tes. 2:7-8). Începând de la împăratul Nero, care a prigonit sângeros pe creştini, şi până în vremurile noastre, s-a vorbit despre mulţi antihrişti, dar toţi au fost numai duhuri, unelte şi slugi de ale lui antihrist, nu antihrist în persoană.
romani-hurezi-valcea-biserica-satana4. Tabloul fărădelegilor, înainte de venirea Domnului, va fi îngrozitor. Se vor ivi profeţi şi hristoşi mincinoşi şi vor amăgi pe mulţi. Vor fi războaie şi veşti de războaie, cutremure, foamete, ciumă şi semne în cer. Se va scula neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie. Oamenii se vor urî şi se vor vinde unii pe alţii (Mt. 24:4-11; Lc. 21:8-12). Creştinii cei buni vor fi prigoniţi amar: vor fi daţi pe mâna prigonitorilor de către părinţi şi de fraţi, de rudenii şi de prieteni, şi unii vor fi omorâţi (Lc. 21:12-16). Tatăl se va ridica împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva norei şi nora împotriva soacrei (Lc. 12:53). Atunci «oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de argint, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, necuvioşi, nemulţumitori, lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine, vânzători, porniţi, îngâmfaţi, iubitori mai mult de desfătări decât de Dumnezeu, având înfăţişarea credinţei adevărate, dar tăgăduind puterea ei» (2 Tim. 3:1-5). Din înmulţirea fărădelegilor, dragostea multora se va răci (Mt. 24:12) şi se vor înmulţi în schimb ura şi răutatea. Iată un tablou cutremurător. Trăim noi în aceste fărădelegi? Nu îndrăznim să spunem: da. Cu toate că păcatele noastre sunt „mai numeroase decât numărul nisipului mării”, totuşi ele nu reprezintă tabloul vremurilor din urmă, deoarece nici lepădarea de credinţă nu s-a făcut, nici antihrist încă nu s-a arătat, nici fărădelegile oamenilor nu au ajuns încă până acolo ca toţi să se urască, să se războiască şi să se ucidă unii pe alţii. Orice am zice şi am crede, numărul oamenilor buni este mai mare decât al celor răi. Cei răi sunt mai învederaţi şi cei buni mai smeriţi şi de aceea suntem prea adeseori ispitiţi să spunem şi să credem greşit că „toţi oamenii sunt răi”, „necinstiţi”, „necredincioşi”. Pe de altă parte, războaie, cutremure, ciumă, foamete, răzmeriţe şi fărădelegi au fost de când e lumea, dar nu în măsura acelora care vor fi în vremurile de pe urmă. Şi chiar dacă s-ar părea că acestea sunt semnele sfârşitului, «încă nu va fi sfârşitul», ci abia «începutul durerilor» (Mt. 24:6-8).
5. Mai sunt şi alte semne ale sfârşitului. «După necazul acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina şi stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor clăti» (Mt. 24:29).
apoc6. «Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului (crucea) şi toate neamurile pământului vor plânge» (Mt. 24:30). Vor plânge de jale şi de durere, toţi aceia care n-au crezut în Iisus Hristos şi n-au ascultat de Evanghelia şi de Biserica Lui. Atunci vor zice: «Munţilor, cădeţi peste noi şi dealuri acoperiţi-ne şi ne ascundeţi de mânia Mielului» (Apoc. 6:15-16; Lc. 23:30). Atunci vor striga: «Ieşiţi, morţilor, din morminte, ca să intrăm noi cei vii…»
7. Cel din urmă semn al venirii a doua va fi învierea morţilor şi preschimbarea sau transfigurarea celor vii (1 Cor. 15:20-55). Atunci îngerii vor suna din trâmbiţe şi vor aduna pe toţi cei vii şi morţi la judecată (Mt. 24:31). Nu va fi nimic în ascuns, ci totul deschis, pe faţă. «Precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului» (Mt. 24:27). Deci venirea va fi văzută de toată lumea. Judecata se va face în faţa omenirii întregi, de la început şi până la sfârşit, de la o margine a cerului până la cealaltă (Mt. 24:31).
Acestea sunt semnele venirii a doua. Sunt tot semne cutremurătoare, suprafireşti, extraordinare, «cum nu au mai fost de la întemeierea lumii şi nu vor mai fi» (Mt. 29:21).
«De la smochin învăţaţi pildă», zice Mântuitorul. «Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, atunci ştiţi că aproape este vara. Aşa şi voi, când veţi vedea toate semnele acestea, să ştiţi că (venirea Domnului) aproape este, lângă uşă»… (Mt. 24:32-34).

(Preluat din cartea Pildele Mântuitorului, de Pr. Ilarion V. Felea)


Post a Comment

(required. But it will not be published)