Acasă » Articole » Mircea Vulcănescu – 62 de ani de la trecerea în veșnicie. Înterviu cu fiica sa mai mică, doamna Măriuca Vulcănescu


Mircea Vulcănescu – 62 de ani de la trecerea în veșnicie. Înterviu cu fiica sa mai mică, doamna Măriuca Vulcănescu


Marturisitorul Mircea Vulcanescu cu fiica sa cea mica„Tata era adânc credincios şi nu făcea paradă de lucrurile acestea”

V-am ruga să ne depănaţi câteva amintiri din minunata dumneavoastră copilărie alături de un tată ca Mircea Vulcănescu. Care era atmosfera religioasă în familie?

De mică aveam mai mult decât respect, mai degrabă o dragoste fierbinte către Dumnezeu datorită mamei care ne ajuta să mergem la biserică şi tatii care ne dădea exemplu viu. Pentru că de Paşte, de exemplu, părintele Daiculescu de la biserica Mântuleasa de care ţineam noi, îl ruga pe tata să fie unul din cei care duceau Sf. Epitaf. Este o fotografie cu tata când era tânăr, îmbrăcat în preot, pentru că el chiar a vrut să se facă preot, era un om foarte religios.

Viaţa însă a luat alt curs şi pentru că s-a însurat de două ori, cred că tata şi-a luat gândul de la lucrul acesta. Prima soţie era mai exigentă şi a avut-o pe sora noastră cea mai mare Viorica, Vivi, după care s-au despărţit. Tata era mai tânăr decât prima lui soţie, Anina Pogoneanu, care era profesoară de filosofie la Şcoala Centrală şi părinţii ei au zis că ea merita mai mult decât un simplu funcţionăraş. Partea frumoasă este că mama surorii mele celei mari s-a împăcat cu noi şi am fost în relaţii foarte bune.

Tata era adânc credincios şi nu făcea paradă de lucrurile acestea. Bunicul era foarte corect şi era foarte apreciat pentru cinstea lui. Bunica era foarte credincioasă şi ne învăţa să mergem la biserică, să ne împărtăşim, ca şi mama de altfel.

Aveţi vreo amintire din copilărie legată de tatăl dumneavoastră, care vi s-a întipărit în suflet?

Ţin minte cum ne lua în pat şi ne arăta: ăsta este muntele cel mai înalt, Everestul şi ridica picioarele cu plapuma în sus sau îndoia genunchii şi spunea: ăsta este Caraimanul. Practic învăţam geografie pe păturile de pe pat. Tata avea darul să ne înveţe cu duhul blândeţii şi al jocului, fără morală, fără ostentaţie sau cu ceartă. Şi îşi dădea seama că de fapt exemplul lui conta. Pe sora mea, Sandra, o aprecia şi o lua mult mai în serios pentru că şi era mult mai serioasă. Eu mai trăgeam chiulul fiindcă eram mai mică şi mi se îngăduia aşa. Mai făceam pozne şi îmi plăcea când îi făceam să râdă. Pe urmă, după ce am trecut prin lagăr, n-am mai ştiut să fac aşa multe glume, dar am considerat că mi-a folosit experienţa aceea din mijlocul unei omeniri foarte diverse şi am avut şi exemple foarte bune. Fata profesorului Taşcă de pildă a fost un exemplu deosebit de caracter.

„Pentru mine a fost o cinste faptul că m-au arestat”

De ce v-au arestat?

Nu ştiu „de ce-ul”. Ştiu doar că aşa a fost şi că s-au gândit bine. Eu terminasem liceul şi mă pregăteam să intru la facultate, la arhitectură, unde tata mă sfătuise să dau, că ştia că am darul condeiului şi al desenului. El făcuse închisoare cu un arhitect D.N. Cantacuzino şi îi plăcuse foarte mult că la mare făcuse vilele acelea pe malul mării la Eforie şi tata îl aprecia. După ce D.N. Cantacuzino a fost eliberat, tata mă ducea în vizită la el. Locuia într-un pod, săracul, şi îmi dădea lecţii de desen ca să pot intra la arhitectură. N-am fost primită. Am fost ştearsă de pe listă. La admitere nu s-a mai văzut dacă sunt bună sau nu şi atunci am făcut o şcoală tehnică, prin amabilitatea celor de la conducere, pentru că atunci când eşti şters într-o parte, eşti compromis şi în cealaltă parte. Dar sunt oameni care au suportat prezenţa mea şi era totuşi o şcoală tehnică de arhitectură, după care am avut un serviciu în Bucureşti.

Când aţi fost arestată?

Aveam 18 ani, în ’52 până în ’54.

Şi ce v-a susţinut moral mai mult ca să puteţi rezista?

Faptul că tata ieşea din închisoare în ’54. Îmi spuneam că dacă tata iese în 54, ies şi eu. Şi eu am ieşit, dar el n-a mai ieşit…

Vă gândeaţi la sfaturile pe care vi le dădea despre răbdarea creştină?

El nu accentua foarte mult partea aceasta teoretică, dar avea o purtare exemplară. Ţin minte că atunci când era rugat de preoţi să ducă epitaful îmi ziceam că e vrednic, de vreme ce dintr-un cartier întreg este ales tocmai el.

Ce ne puteţi povesti despre relaţia lui cu Nae Ionescu şi cu D. Gusti?

Pe Nae Ionescu nu cred că l-am cunoscut. Poate că am fost la o şedinţă şi l-am mai văzut o singură dată la o conferinţă, după ce fusese închis, iar pe D. Gusti îl vedeam foarte des pentru că avea în Bucureşti, la şosea, un fel de livadă. Şi atunci ne chema să culegem cireşe şi profesorul Reiner ne ţinea scara, iar d-l şi d-na Gusti ne pofteau după aceea la o masă grandioasă. (Soţia lui care era evreică şi rudă cu d-na Lupescu, era foarte generoasă, de o discreţie şi de o eleganţă deosebite). Şi de profesorul Reiner îmi aduc aminte cu multă căldură. Nevasta lui fusese moaşa reginei şi profesorul Reiner care era surd, ne cânta.

Ştiţi cumva la cine se spovedea tatăl dvs.?

Tata avea un prieten foarte bun la care cred că se mărturisea: părintele Alecu Popescu de la Biserica Doamnei. În partea asta era extrem de discret. După ce tata a murit şi am fost la Aiud, am luat de acolo o mână de pământ şi am adus-o la Biserica Doamnei. M-am dus la Aiud după ani de zile şi am întrebat groparul unde făcea înmormântările în anii aceia şi el s-a străduit să-şi amintească şi mi-a zis: „Pe aici”. Nu ştiu dacă era aşa, dar am pus acolo o cruce şi după ani de zile am vrut să luăm osemintele.

M-am dus cu un prieten, Ştefan Fay, care ne-a ajutat foarte mult şi am încercat să găsim ceva, dar n-am recunoscut. Şi atunci am acoperit la loc şi am luat doar o mână de pământ pe care am adus-o la părintele Alecu. După aceea mergeam cât de des puteam la cruce.

Mariuca Vulcanescu_tanaraUnde eraţi când a fost arestat?

Eram cu sora lui şi cu verişorul meu la Câmpulung când am aflat că el a fost luat. Mai fusese ridicat în primăvară aceluiaşi an şi dus la Arsenal unde îl vedeam în fiecare zi şi îi duceam de mâncare, mai ales coliva care îi plăcea foarte mult şi din care mai dădea şi celorlalţi. Judecătorul de instrucţie şi-a dat seama că oamenii aceştia nu aveau nicio vină şi pe urmă a fost înlocuit. La comanda ruşilor totul a devenit politic. Când a început procesul a fost mutat la Văcăreşti unde nu mai aveam vorbitor decât o dată pe săptămână când aveam voie să-i ducem de mâncare şi haine. Şi paznicul era destul de cumsecade pe vremea aia şi îi era milă când ne vedea, două fete acolo…

Procesul mare a fost cât era el închis la Văcăreşti şi când a primit condamnarea l-au mutat la Aiud, chiar înainte de sentinţă. La Aiud s-a dus sora mea să-l vadă. Eu am ajuns cu mama abia după ce s-a prăpădit. Mama, cred că a fost o dată, dar tata i-a spus să nu mai vină. I-a zis: „Aici e iadul şi nu vreau să ştiu că eşti aici”. Şi atunci mama nu s-a mai dus. Dar sora mea, când a vrut să se mărite, s-a dus să îi ceară consimţământul şi tata a fost foarte impresionat că i se cere consimţământul chiar în stare de arest şi i-a zis: „L-aş da, numai să ai grijă să fii cuminte şi să nu o superi pe mama. Şi întâi să-ţi termini şcoala”. Pentru că ea mai avea doi ani de liceu. Ea mersese la tata cu un soi de nepot care intrase şi i-a spus tatii: „E fata ta afară”. Şi i-a spus paznicului să o cheme, că vizita era pe o parte şi deţinuţii erau pe partea cealaltă şi nu puteau să se atingă. Îşi transmiteau prin intermediari pachetele şi tot. Atunci a adus-o pe Sandra, în lacrimi, că stătea afară şi nu putea să-l vadă. A fost ultima oară când l-a văzut. Pe urmă s-a străduit să asculte de porunca lui tata să-şi termine şcoala.

Când l-aţi văzut ultima dată?

Când era la Văcăreşti. Ţin minte gratiile. Şi ultima oară m-am luat după camionul care îi transporta pe deţinuţi şi am vrut să mă urc în camion. Pe urmă, când m-au arestat, a fost ca şi când m-aş fi urcat în camion. Pentru mine a fost o cinste faptul că m-au arestat. Aşa am simţit atunci. Pentru mama a fost foarte greu. Bine că locuiam la nişte oameni foarte drăguţi, medicii Sturza, care şi ei erau luaţi la ochi oarecum.

V-au confiscat casa?

Da, ne-au luat casa din Popa Soare prin judecată. M-am dus o dată cu Ştefan Fay să-i punem placa care este până astăzi. Erau două case acolo, una era a surorii tatălui meu care era pentru chiriaşi, iar dincoace era casa noastră. La parter erau două încăperi mari unde se primeau musafirii, la etaj erau dormitoarele noastre şi sus era mansarda, unde tata avea cărţi, unde mai învăţam şi noi. Ziceam că jos era un palat, la etajul întâi era oraşul şi sus era ţara. Era o casă modestă, mai e şi astăzi, dar nu e îngrijită deloc. Nu ne-a fost restituită nici acum.

„Pentru noi e un exemplu şi ne străduim să fim vrednici de sacrificiul lui”

Mircea Vulcănescu a fost închis şi la Jilava?

Da. Am fost şi în celula în care a fost închis. Când am fost eu acolo erau paie pe jos şi umezeală multă. Tata iubea rugăciunea şi ne-a învăţat şi pe noi rugăciuni. Doamne şi Stăpânul vieţii mele… o ştiu de la el. Dar nu ne învăţa cu sila. Parcă ne arăta nişte flori… aşa ne învăţa.

Mircea Vulcănescu a fost un exemplu de trăire smerită. De unde îi venea modestia?

O avea în el. Tata niciodată nu s-a gândit că un sărman este mai prejos decât el. Ştiu că îşi dădea hainele celor care veneau în colţul străzii. De asta a putut să suporte în închisoare nişte greutăţi fizice care sunt greu de dus. În închisoare e foarte greu. Acolo sunt oameni care suferă, oameni care pot răbda, alţii care nu pot răbda. El s-a dăruit foarte tare. Dormea pe jos şi de aceea s-a îmbolnăvit de plămâni şi s-a prăpădit la 48 de ani. Pentru noi e un exemplu şi ne străduim să fim vrednici de sacrificiul lui.

Torţionar convertit de dragostea lui Vulcănescu

Mi-a povestit un paznic de închisoare, care se purtase urât cu nu ştiu cine şi a fost şi el arestat şi l-au băgat în celulă cu tata. Când a intrat acolo, întâi s-a speriat că tata era aşa înalt, întunecat şi slab. Când a ieşit, mi-a spus că a fost omul cel mai bun pe care l-a întâlnit, că îi dădea mâncarea lui şi tot ce avea nevoie în celula aia de la Aiud. Mi-a povestit ce generos era tata cu nimicul pe care îl avea. Frăţilă se numea şi fusese poliţai. Eu eram colegă la Institutul de folclor cu fata lui. Eu, în neseriozitatea mea, am reuşit să mă desprind şi să mă gândesc foarte rar la lucrurile astea. Adică au rămas ca nişte bolovani în adâncul apei şi eu plutesc pe deasupra. Eu zic că acesta e un dar de la Dumnezeu ca să nu fiu posacă. În toate am vrut să văd partea luminoasă a lucrurilor.

Ce credeţi că a vrut să spună Mircea Vulcănescu prin: „Să nu ne răzbunaţi”.

Tata înţelegea şi pe cel care invidia, pe cel care nu îţi vrea binele şi care are limitele lui mintale. Răzbunarea vine dintr-o nevoie de a-ţi exprima răutatea din tine, ori tata nu avea aşa ceva. Tata a fost pe front. S-a cerut el şi a stat în nord alături de ostaşi până când l-au chemat înapoi că „ce face Ministerul fără subsecretarul de stat?” Dar el voia să se jertfească. El, care voia să se facă preot când era mic, acum era cu averea statului.

Mariuca VulcanescuCredeţi că martirii din temniţele comuniste ar trebui canonizaţi?

Totul e să ştim să-i respectăm. Pentru că de multe ori îi diminuăm aşa prosteşte. Alţii nu ştiu cum să-şi laude neamul şi valorile, iar noi denigrăm totul. În orice caz au fost destui tineri cu viaţă aleasă şi cred că printre ei şi tata. Dacă a avut greşeli cred că i-au fost iertate.

Cum aţi văzut încercarea Institutului Ellie Wiesel de a demola statuia lui Mircea Vulcănescu din Bucureşti?

La început, n-am prea ştiut bine despre ce e vorba, dar apoi m-am dus şi am spus că tata e apărat. Pentru că eram într-un cartier evreiesc şi tata le dădea şi haine şi îi ajuta pe evrei fără să-i prigonească. Au înţeles şi s-au retras. Contează şi cum explici, duhul cu care combaţi sau te aperi. Cred că am putea realiza mai multe dacă am avea atenţie şi înţelepciune. Nu e totul să te opui.

Vedeţi vreo redeşteptare a românilor?

Da, în sensul să nu-şi facă duşmani. E un lucru pe care şi eu încerc să-l fac.

Aveţi ce reproşa statului român?

Nu, mi-e foarte milă de el. Aş fi vrut să fiu mândră de el.

La ce se referea Mircea Vulcănescu când îndemna să ne rugăm mult pentru cei care s-au dus?

Probabil că se gândea la cei care sunt uitaţi…

interviu realizat de Monahia Fotini, apărut în nr. 35 al revistei ATITUDINI


  • Posted by crestinul orthodox On 29 octombrie 2014

    NU LUATI cardurile de sanatate
    DATI-LE FOC daca le ati luat
    cei care isi iau acestea sperand ca satana ii va vindeca SE VOR INSELA AMRNIC , boli groaznice vor fi pe acestia

    sanatatea , invatamintul sunt compromise spre pierzarea vesnica
    si acum se da in BISERICA acestui NEAM spre disparitia noastra ca popor roman crestin orthodox
    TREZITI-VA la ADEVARUL CURAT caci timpul este numarat spre PLATA la Judecata Sfanta pe acest pamint
    nu va mirati de ce este seceta in Moldova Toata
    sau de ce apa ia culturi si distruge tot ge gaseaste in cale in restul Tarii
    va si mai rau
    caci merg si plig la Mormantul SFINTILOR si a al Domnitorul SFANT Stefan Cel Mare si toate vi se vor da
    dupa cum ati tinut de dreapta credinta crestin orthodoxa sau v-ati lepadat luandu-va actele cu semnul fiarei

    preoti care nu spun ADEVARUL CURAT sa invete turma de a refuza semnul fiarei sau al antihristului in Sfanta BISERICA a Neamului Sfant si a acestui popor crestin orthodox crestinat de un Sfant Apostol , Sfantul ANDREI
    Vor pierde Harul si sunt ca mirenii NU VA MAI FI HARUL LUI DUMNEZEU CU acestia
    FERITI-Va de lupii in piei de oaie ca acum este cernere si este TIMPUL MARTURISIRII PENTRU HRISTOS si ORTHODOXIE
    satana a cerut sa fim cernuti
    NU VA LEPADATI de Botezul Sfant crestin orthodox
    si nu accepati aceste caderi din har caci DUHUL SFANT numai este cu acestia ce si-au luat semnul fiarei asupra lor
    VA SPUN ACESTEA pentru ca vine curand PLATA pe pamintul intreg
    si va fi plingere amarnica pentru cei care si-au luat blestemul iadului asupra lor caci prin putere vrajitoreasca a semnului blestemat se vor inchina fiarei si dati spre vecie la pierzarea vesnica
    NU LUATI nici un act cu semnul fiarei , renuntati cat mai este timp si la permisele cu semnul fiarei si la cardul de sanatate ca apoi are sa vie pecetea antihristului
    viclenia este mare a antihristului , vine cu ploconul si apoi cu numaratoarea spre pierzarea vesnica a acestor suflete
    RUGATI-va Mult la 12 noaptea cu Sfinte Acatiste la MAICA DOMNULUI , la Sfantul vasile Cel Mare , Sfantul Acoperamint , Pantanassa si la Sfintii parinti acestia
    Arsenie Boca , Gabriel Nicu din Ialomita , Parintele Iustin Parvu , Sfintii si Martiri temnitelor comuniste ca putere mare de lupta au impotriva vrajitorilor si de lupta impotriva antihristului
    ce v-am spus este Adevarat si pecetluit este cu HRISTOS este ORTHODOX
    luati-va mir de la candele ce ard la mormintele acestor SFINTI caci putere Mare au de BIRUINTA impotriva vrajmasilor lui HRISTOS
    si sunteti Aparati cu APARAREA SFANTA

    NU VA TEMETI caci BIRUINTA VA FI IARASI IN SFANTA CRUCE si ORTODOXIA VA STRALUCI
    faceti scut alaturi de Preotii care marturisesc si stau impotriva actelor cu cip caci ceilalti sunt popi vanduti si inghititi de fiara antihristica pentru argintii primiti precum iuda

    stati impotriva statutui mamona caci satana cu nume de imparat si de prooroc mare cu viclenie se foloseste de slugile sale din acest stat mamona spre a inghiti cat mai multe suflete in iad
    NU VA ALIATI cu statul mamona si nu mergeti la vot
    aduceti-va aminte ce a spus Sfintitul Parinte Nicolaie Steinhardt , monahul de la Rohia
    sa nu aveti nicio legatura cu statul mamona , pentru statul mamona numai blestemele Sfantului Vasile cel Mare

    crestinii orthodocsi adevarati NU AU NICIO TREABA cu satana din guvernarea Tarii pus ca ministru agriculturii cu vrajitorii si iudeo masonii ce pozeaza ” drept ” conducatori ai acestei Tari

    VA ROG DIN SUFLET
    NU VA VINDETI sufletele pentru statul mamona ca le veti pierde
    RUGATI-Va Pentru DREPTATEA SFANTA PE ACEST pamint
    rugati-va pentru BIRUINTA SFANTA A SFINTEI CRUCI de la Lavra Pecerska pe acest pamint caci spurcaciune mare a cuprins acest pamint si in BISERICA se arata pe ziduri iar bolovanii din BISERICA vor darama zidurile pina la Sfintele Altare
    caci atrag MANIA LUI DUMNEZEU
    si va fi ….spre a se lua aminte ca ROMANIA VA FI TRECUTA prin Foc , Apa si cutremur pentru a se curati acest pamint precum a spus Parintele Gabriel , acest Sfant Apostol trimis pe acest pamint
    RUGACIUNEA catre MAICA DOMNULUI si SFINTII acestui pamint
    Este si Sa Fie Pavaza Noastra
    iar MAICA DOMNULUI VA FI CU noi
    …am fost feriti de razboi …
    dar lupta este cu antihristu ce se afla pe acest pamint
    cine se inchina fiarei va cadea precum spicele de grau ce cad la taiere si apoi sunt aruncate in focul vesnic
    Amin.

  • Posted by crestinul orthodox On 30 octombrie 2014

    TREZITI-VA la ADEVARUL CURAT caci timpul este numarat spre PLATA la Judecata Sfanta pe acest pamint
    nu va mirati de ce este seceta in Moldova Toata
    sau de ce apa ia culturi si distruge tot ge gaseaste in cale in restul Tarii
    va si mai rau
    caci merg si pling la Mormantul SFINTILOR si al Domnitorul SFANT Stefan Cel Mare ca toate vi se vor da
    dupa cum ati tinut de dreapta credinta crestin orthodoxa
    sau v-ati lepadat
    luandu-va actele cu semnul fiarei
    ca nu stiti si nu ati vazut ce v-ati luat asupra voastra
    daca ati avea ochi sa vedeti ati plinge amarnic si v-ati lepada dea ceste lucruri diavolesti
    TREZITI-VA la ADEVARUL CURAT altminteri MANIA DUMNEZEIASCA are sa va trezeasca
    dara va fi prea tarziu cand secerisul va incepe
    amin.

Post a Comment

(required. But it will not be published)