Acasă » Articole » ACATISTUL NOILOR MUCENICI ŞI MĂRTURISITORI DIN TEMNIŢELE COMUNISTE


ACATISTUL NOILOR MUCENICI ŞI MĂRTURISITORI DIN TEMNIŢELE COMUNISTE


Precuvântare

Cercetând noi istoria bisericească în lumea noastră creştin ortodoxă, aflăm nişte valori mari şi doveditoare pentru existenţa noastră, pentru Ortodoxia noastră, pentru viaţa noastră de toate zilele, aici, în răsăritul Europei. Cel mai important lucru, grăitor pentru noi şi în viitor, sunt noii mărturisitori din închisorile noastre şi de la Canal. E cel mai important genocid din lumea asta.

Nu a existat o urgie mai puternică decât a fost, în România, Canalul. Şi noi avem pe acei rugători fierbinţi, înaintea lui Dumnezeu, şi ne duc, mai departe, în istorie. Ei sunt temelia pe care ne aşezăm noi pentru veacul viitor…

 Părintele Justin Pârvu
(3 octombrie 2012)

ACATISTUL NOILOR MUCENICI ŞI MĂRTURISITORI DIN TEMNIŢELE COMUNISTE

(Alcătuit în cinstea robilor lui Hristos de la Târgu Ocna, Aiud, Piteşti, Gherla, de la Canal şi din toate celelalte locuri de pătimire)

După obişnuitul început se zice:

Troparul, glasul al 4-lea:

Cei ce sunteţi podoabă a neamului românesc şi creştinilor ajutători, Stăpânului tuturor rugaţi-vă ca prin harul Său să ne întărească şi să ne acopere de toată ispita.
 
Condacul 1:
Îngerii păzitori din cer au fost trimişi, dimpreună cu arhanghelul Mihail, căpetenia lor, să vă ocrotească în încercările voas­tre, sfinţilor care aţi încununat neamul românesc. Iar noi, văzând roadele răs­­­­tig­­­­­nirii voastre pe crucea pătimirii, vă zi­cem cu mare glas: Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
Icosul 1:
Să ne ridicăm din somnul cel de moarte al păcatului şi al fricii, că, iată, Dumnezeu ne‑a făcut nouă dar de mare preţ, punându‑ne înainte pilde vii de nevoinţă şi de jertfelnicie, iar noi, luând aminte la lupta lor, să le aducem laude ca acestea:
Bucuraţi‑vă, biserici vii, sfinţite prin sânge mucenicesc;
Bucuraţi‑vă, altare de mare preţ ale neamului românesc;
Bucuraţi‑vă, că v‑aţi arătat biruitori în multe prigoane şi lupte;
Bucuraţi‑vă, roade ale rugăciunii sfinţilor din veacurile trecute;
Bucuraţi‑vă, dascăli ai creştinilor care cu multe osteneli se nevoiesc;
Bucuraţi‑vă, călăuze ale celor care pe calea cea îngustă călătoresc;
Bucuraţi‑vă, pietre, care aţi strigat adevărul când oamenii tăceau;
Bucuraţi‑vă, că v‑aţi arătat mai puternici decât cei care vă chinuiau;
Bucuraţi‑vă, că pe prigonitorii voştri prin răbdare i‑aţi înfrânt;
Bucuraţi‑vă, cei ce de moarte şi de chinuri nu v‑aţi temut;
Bucuraţi‑vă, că Sfântul Arhanghel Mihail asupra voastră a vegheat;
Bucuraţi‑vă, că la lumina împărăţiei cerurilor în chip tainic v‑a chemat;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărtu­ri­sitori români.

Condacul al 2‑lea:
A încercat fiara roşie să stăpânească lumea întreagă, având de partea ei mulţime de diavoli, dar voi i‑aţi stat împotrivă cu mult curaj, pentru că aţi iubit pătimirea şi aţi avut ca dascăl suferinţa, iar lui Dumnezeu I‑aţi cântat neîncetat: Aliluia.
 
Icosul al 2‑lea:
Aţi ascultat cuvântul care zice: „Pe deasupra tuturor suferinţelor, a loviturilor, a ameninţărilor şi chiar a morţii, vom învia, biruind în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi al neamului românesc”, şi, prin pătimirile voastre, v‑aţi asemănat mucenicilor de demult, pentru care vă lăudăm, zicând:
Bucuraţi‑vă, apărători neînfricaţi ai Bisericii şi ai pământului românesc;
Bucuraţi‑vă, ocrotitori cereşti ai celor care cu credinţă vă fericesc;
Bucuraţi‑vă, că întâi‑stătătorii voştri v‑au fost pildă de nevoinţă şi mucenicie;
Bucuraţi‑vă, că prin suferinţe v‑au arătat calea spre veşnica bucurie;
Bucuraţi‑vă, brazi falnici care v‑aţi frânt, dar nu v‑aţi îndoit;
Bucuraţi‑vă, jnepi pe care vitregiile sorţii nu i‑au nimicit;
Bucuraţi‑vă, că prin rugăciuni îndelungate sufletele vi le‑aţi hrănit;
Bucuraţi‑vă, că, prin versuri scrise cu sânge, poeţii temniţelor v‑au întărit;
Bucuraţi‑vă, că talanţii lui Radu Gyr, pentru voi, Hristos i‑a înmulţit;
Bucuraţi‑vă, că această binecuvântare însutit a rodit;
Bucuraţi‑vă, că şi astăzi bem apă curată din acest izvor;
Bucuraţi‑vă, că sufletelor apăsate de teamă şi frică le este leac tămăduitor;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Condacul al 3‑lea:
„Porunceşte‑mi, Iisuse, dacă sunt vrednic de aceasta, să mă răstignesc şi eu pe o cruce, alături de Tine”, s‑a rugat Ţie, Doamne, părintele Ioan Negruţiu, când i Te-ai arătat în vis, iar Tu ai plinit cererea sa, dar i‑ai dat şi bucuria în­vierii. Şi de aceeaşi bucurie i‑ai învredni­cit pe toţi noii mucenici şi mărturisitori, pentru care ei Ţi‑au adus în dar cântarea: Aliluia.

Icosul al 3‑lea:
Lumea aceasta vrea să ne amăgească cu patimile şi cu poftele ei, dar noi, cugetând la suferinţele voastre, sfinţilor, ne lepădăm de deşertăciunea ei. Şi, ca nu cumva, fiind înşelaţi de diavol, să pierdem raiul cel preadulce din pricina bunătăţilor celor trecătoare, vă cerem cu stăruinţă să ne fiţi dascăli pe calea mântuirii, pentru care vă zicem unele ca acestea:
Bucuraţi‑vă, cruci fără număr, în jurul crucii lui Hristos răsărite;
Bucuraţi‑vă, monumente netrecătoare, în piatra inimilor noastre dăltuite;
Bucuraţi‑vă, că aţi ridicat catapetesme pentru neamul românesc;
Bucuraţi‑vă, suflete de crin, care aţi înmiresmat pământul strămoşesc;
Bucuraţi‑vă, că prin soarele Hristos ţarinile inimilor voastre au înverzit;
Bucuraţi‑vă, că în Dumnezeu aţi crezut şi fără teamă L‑aţi mărturisit;
Bucuraţi‑vă, că aţi iubit crucea şi pe Cel ce pentru noi S‑a răstignit;
Bucuraţi‑vă, că, luând paharul pătimirii, de înviere v‑aţi învrednicit;
Bucuraţi‑vă, că peste pomenirea voastră rugina nu s‑a aşternut;
Bucuraţi‑vă, că urmaşii voştri candela muceniciei voastre nestinsă o au ţinut;
Bucuraţi‑vă, comori de mare preţ tăinuite în inimile noastre;
Bucuraţi‑vă, icoane scoase la iveală după vremi de lacrimi şi prigoane;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Condacul al 4‑lea:
„Aici va fi într‑o zi loc de pelerinaj”, a proorocit Cuviosul stareţ Gherasim Iscu despre temniţa de la Târgu Ocna, şi cuvintele sale s‑au adeverit. Dar, mai mult decât atât, Dumnezeu a arătat că şi celelalte temniţe au primit această cunună, căci în toate locurile unde s‑a vărsat sângele creştinilor jertfa a rodit. Iar noi, închinându‑ne cu evlavie în faţa noilor mucenici, Îi cântăm Celui ce le‑a dat răbdare în vremea pătimirii cântarea: Aliluia.
 
Icosul al 4‑lea:
Mare este soborul mărturisitorilor şi mucenicilor care la Canal şi în coloniile de muncă, la Aiud, la Târgu Ocna, la Piteşti, la Gherla şi în celelalte temniţe au pătimit pentru Hristos. Şi noi, minunându‑ne de slăvitul nor de sfinţi, aducem aceste laude:
Bucuraţi‑vă, că profeţia Cuviosului pătimitor Gherasim s‑a adeverit;
Bucuraţi‑vă, că prin voi închisoarea de la Târgu Ocna loc de pelerinaj a devenit;
Bucuraţi‑vă, că tot pământul românesc prin sângele vostru s‑a sfinţit;
Bucuraţi‑vă, că de la Mănăstirea Petru Vodă vestea despre jertfa voastră s‑a răspândit;
Bucuraţi‑vă, că multe mănăstiri şi schituri porţile vi le‑au deschis;
Bucuraţi‑vă, că din focul inimilor voastre mulţime de suflete s‑au aprins;
Bucuraţi‑vă, cei ce aţi defăimat înţelepciunea cea lumească;
Bucuraţi‑vă, că v‑aţi împotrivit celor ce credinţa încercau să o nimicească;
Bucuraţi‑vă, că pe slujitorii fiarei roşii i‑aţi putut înfrânge;
Bucuraţi‑vă, cronicari, care aţi scris nu cu cerneală, ci cu sânge;
Bucuraţi‑vă, că învăţăturile voastre în cugetele noastre înfloresc;
Bucuraţi‑vă, file luminoase din istoria neamului românesc;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Condacul al 5‑lea:
Cu bucurie am primit cuvintele noului mucenic Valeriu Gafencu, prin care ne‑a vorbit tot soborul sfinţilor închisorilor: „Sunt fericit că mor pentru Hristos. Totul e o mi­nune. În măsura în care mi se va în­gă­dui, de acolo de unde mă voi afla, mă voi ruga pentru voi şi voi fi ală­turi de voi”. Iar noi, nădăjduind că prin aceste rugăciuni jertfelnice vom avea parte de mila lui Dumnezeu, Îi cântăm: Aliluia.

Icosul al 5‑lea:
S‑a arătat Preasfânta Născătoare de Dumnezeu noului mucenic Valeriu şi i‑a zis: „Eu sunt dragostea ta! Să nu te temi! Să nu te îndoieşti! Biruinţa va fi a Fiului meu!” Iar noi, crezând cuvintelor ei, ale Maicii lui Hristos, Cel ce este Calea, Adevărul şi Viaţa cea adevărată, vă lăudăm, sfinţilor, cu laude ca acestea:
Bucuraţi‑vă, că veţi fi martori ai biruinţei Fiului lui Dumnezeu;
Bucuraţi‑vă, că în momentele de ispită vă cerem ajutorul mereu;
Bucuraţi‑vă, că Maica Domnului cu sfântul ei acoperământ v‑a acoperit;
Bucuraţi‑vă, că în temniţe şi deportări ca nişte îngeri aţi vieţuit;
Bucuraţi‑vă, că pentru adevăr v‑aţi învrednicit să pătimiţi;
Bucuraţi‑vă, că din pilda voastră iau putere să reziste cei prigoniţi;
Bucuraţi‑vă, cei ce cu rugăciunea lui Iisus v‑aţi îndeletnicit;
Bucuraţi‑vă, că prin pătimiri îndelungate pe scara raiului v‑aţi suit;
Bucuraţi‑vă, cei ce aţi simţit harul lui Hristos ca o putere nebiruită;
Bucuraţi‑vă, că El nicio lacrimă a voastră nu a lăsat‑o nerăsplătită;
Bucuraţi‑vă, că după ce aţi urcat muntele suferinţei v‑aţi odihnit;
Bucuraţi‑vă, că cetele sfinţilor cu mare cinste v‑au primit;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
 
Condacul al 6‑lea:
„Doamne, Ţie îţi închin toată suferinţa mea. Pe cei ce m‑au torturat iartă‑i, miluieşte‑i şi‑i sfinţeşte pe dânşii. Iar dacă au nevoie de zile din zilele mele, sunt gata să le dau, căci comoara sufletului şi a minţii e să iubeşti, pentru a putea ierta”, s‑a rugat Ţie, Hristoase, părintele Vasile Pătraşcu, povăţuindu‑ne să îi iertăm pe toţi vrăj­maşii şi prigonitorii noştri, pentru a‑Ţi putea aduce cântarea de laudă: Aliluia.
 
Icosul al 6‑lea:
Cu limbă de moarte noii mucenici ne‑au cerut să nu îi răzbunăm, arătân­du‑ne că răzbunarea e doar a Ta, Doamne, şi că doar prin iubirea vrăjmaşilor noştri vom putea păstra în inimile noastre harul Sfântului Duh. Iar noi, dascăli ai iubirii de vrăjmaşi avându‑i pe noii mărturisitori, le aducem aceste laude:
Bucuraţi‑vă, că, văzând pilda voastră, să vă urmăm ne ostenim;
Bucuraţi‑vă, că, ruşinaţi fiind de răbdarea voastră, răutatea şi ura le părăsim;
Bucuraţi‑vă, că prin smerenia voastră pe unii torţionari i‑aţi îmblânzit;
Bucuraţi‑vă, că aceştia au cunoscut că în inimile voastre Hristos S‑a sălăşluit;
Bucuraţi‑vă, că, pentru rugăciunile voastre, în adevăratul Dumnezeu au crezut;
Bucuraţi‑vă, că prin voi fiii risipitori pe Tatăl ceresc L‑au cunoscut;
Bucuraţi‑vă, cei ce ne‑aţi învăţat ca pe vrăjmaşi să îi iubim;
Bucuraţi‑vă, că ne îndemnaţi ca prin iubire să îi biruim;
Bucuraţi‑vă, că puterea iertării v‑a fost leac pentru suflete şi v‑a întărit;
Bucuraţi‑vă, că, plinind porunca iertării, aţi ajuns în raiul preadorit;
Bucuraţi‑vă, că prin faptele voastre aţi mărturisit că Evanghelia poate fi urmată;
Bucuraţi‑vă, că celula întunecată a devenit prin rugăciune cămară luminată;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Condacul al 7‑lea:
Văzând cu duhul mai înainte adormirea sa şi mai apoi, după cincisprezece ani, adormirea soţiei sale, părintele Ilie Lăcă­tu­şu ne‑a arătat că Dumnezeu a rânduit ca sfintele sale moaşte, întregi şi neputrezite, să nu zacă în mormânt, ci să fie scoase la lumină, pentru a fi puse la închinare. Şi noi, auzind mulţimea minunilor de tot felul făcute de Dumnezeu prin părintele Ilie, cântăm: Aliluia.

Icosul al 7‑lea:
Când de praznicul Sfinţilor Trei Ierarhi li s‑a cerut deţinuţilor să intre în apa îngheţată a deltei, ca să adune stuf, şi paznicii erau pregătiţi să îi împuşte pentru nesupunere, s‑a auzit glasul părintelui Ilie, care a zis: „Să intrăm în apă, că Mai­ca Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi ne vor scoate ne­vă­tă­maţi. Că, altfel, vom fi împuşcaţi”. Şi, pentru credinţa lui, a apărut soarele, care a alungat gerul, încălzindu‑i, şi, deşi au muncit multă vreme în apă, nu s‑au îmbolnăvit, căci i‑a acoperit harul Sfântului Duh. Iar noi zicem cu uimire aceste laude:
Bucuraţi‑vă, că aţi cerut ajutorul sfinţilor şi, primindu‑l, v‑aţi sfinţit;
Bucuraţi‑vă, că asemenea sfinţilor mucenici din vechime aţi pătimit;
Bucuraţi‑vă, că pe cei apăsaţi de neputinţe de tot felul îi ocrotiţi;
Bucuraţi‑vă, că pe cei biruiţi de povara deznădejdii îi ridicaţi;
Bucuraţi‑vă, trâmbiţe, care mustraţi păcatul, arătând calea cea dreaptă;
Bucuraţi‑vă, că urechile inimilor noastre aud a voastră şoaptă;
Bucuraţi‑vă, că pe cei păcătoşi îi chemaţi la pocăinţă;
Bucuraţi‑vă, că, schimbându‑şi vieţile, varsă lacrimi de umilinţă;
Bucuraţi‑vă, că sufletele rătăcite le chemaţi la Biserica cea adevărată;
Bucuraţi‑vă, că celor care vă cer ajutorul le răspundeţi de îndată;
Bucuraţi‑vă, că părintele Ilie Lăcătuşu mărturiseşte harul care v‑a acoperit;
Bucuraţi‑vă, că pe cei ce s‑au închinat la sfintele voastre moaşte i‑aţi sprijinit;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Condacul al 8‑lea:
Semn dumnezeiesc I‑au cerut lui Hristos cărturarii şi fariseii, dar El le‑a răspuns că, dacă nu vor crede în învăţătura lui Moise şi a proorocilor, nu vor crede nici dacă ar învia morţii. Iar noi, vă­zându‑i pe urmaşii fariseilor batjocorind minunea neputrezirii sfintelor moaşte ale părintelui Ilie Lăcătuşu şi tăgăduind mi­nu­nea izvorârii de mir şi de bună‑mi­reasmă din moaştele pătimitorilor, nu ne smintim, ci prin ele ne întărim în credinţă, cântându‑I lui Dumnezeu: Aliluia.
 
 Icosul al 8‑lea:
De multe ori au izvorât mir din unele sfinte moaşte ale mucenicilor şi mărturisitorilor, la care închinându‑se unii bolnavi au primit vindecare. Cum să înţelegem, Doamne, această minune? Nepricepuţi suntem şi ne e teamă că, pentru puţinătatea credinţei noastre, nu suntem vrednici de asemenea daruri. Dar ştim că bineplăcut Îţi este să îi lăudăm pe aceşti robi aleşi ai Tăi şi, de aceea, zicem:
Bucuraţi‑vă, că mari şi grabnici făcători de minuni v‑aţi arătat;
Bucuraţi‑vă, că, prin rugăciunile voastre, cei suferinzi de boală au scăpat;
Bucuraţi‑vă, că, răsplătindu‑vă ostenelile, Hristos v‑a proslăvit;
Bucuraţi‑vă, că sfintele voastre moaşte în toată lumea le‑a împărţit;
Bucuraţi‑vă, că la Iaşi de mai multe ori mir şi bunămireasmă au izvorât;
Bucuraţi‑vă, că această minune în multe mănăstiri şi biserici s‑a mai văzut;
Bucuraţi‑vă, că de mireasmă cerească pe credincioşi i‑aţi umplut;
Bucuraţi‑vă, că ritorii care batjocoreau darul dumnezeiesc au tăcut;
Bucuraţi‑vă, că înţelepciunea cea deşartă a defăimătorilor o aţi ruşinat;
Bucuraţi‑vă, că pe cei slabi în credinţă i‑aţi întărit;
Bucuraţi‑vă, că, auzind aceasta, credincioşii s‑au veselit;
Bucuraţi‑vă, că cei ce se împotriveau cinstirii voastre au amuţit;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Condacul al 9‑lea:
A venit pe pământul românesc părintele Ivan cel străin, pentru ca predania Mănăstirii Optina să aducă şi aici roade de mare preţ. Şi, lăsându‑se mistuiţi de focul rugului aprins al rugăciunii lui Iisus, mulţi robi ai lui Hristos au răbdat cu curaj răzbunarea diavolească, căci au fost aruncaţi în temniţă, unde I‑au cântat lui Dumnezeu fără teamă: Aliluia.

Icosul al 9‑lea:
„Ai vrut să dai foc comunismului cu Rugul aprins”, i‑a spus acuzator anchetatorul părintelui stareţ Daniil de la Rarău, mărturisind fără să vrea că cea mai importantă rezistenţă împotriva duşmanilor Sfintei Biserici este rugăciunea şi nevoinţa. Iar noi, vrând să aprindem candela inimilor noastre cu acest foc dumnezeiesc, vă zicem vouă, celor ce aţi urcat pe treptele rugăciunii ca sfinţii din vechime:
Bucuraţi‑vă, ruguri aprinse de focul nematerialnic al rugăciunii;
Bucuraţi‑vă, că, fiind înţelepţi ca şerpii, aţi dărâmat idolii minciunii;
Bucuraţi‑vă, că cei puternici ai lumii acesteia de voi se temeau;
Bucuraţi‑vă, că în arena muceniciei sfinţii îngeri vă încurajau;
Bucuraţi‑vă, că prigonitorii să vă îngenuncheze nu au reuşit;
Bucuraţi‑vă, că, la vreme de ispită, cu rugăciunea lui Iisus v‑aţi hrănit;
Bucuraţi‑vă, chipuri senine, care răspândiţi lumina Filocaliei;
Bucuraţi‑vă, că ne chemaţi să urmăm predania sfinţeniei;
Bucuraţi‑vă, că zeghea voastră a fost mai preţioasă decât odăjdiile aurite;
Bucuraţi‑vă, lumânări, care aţi ars pe altarul vieţuirii curate;
Bucuraţi‑vă, că ne îndemnaţi să ne luptăm cu poftele trupeşti;
Bucuraţi‑vă, că ne izbăviţi de ispitele diavoleşti;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Condacul al 10‑lea:
La Baia Sprie, pregătindu‑se să prăznuiască în adâncul pământului Învierea lui Hristos, deţinuţii desenau pe pereţii minei semnul crucii, spunând: „E semnul izbăvirii şi vrem să‑l vedem peste tot. Noi suntem creştini şi credem că şi de la crucea Domnului putem primi ajutor”. Şi, fără să se teamă să mărturisească credinţa în Hristos, Îl lăudau pe Dumnezeu, căruia noi Îi cântăm: Aliluia.
 
Icosul al 10‑lea:
Deţinuţii şi‑au făcut clopote din sfredele, anunţând începutul sfintei slujbe de Paşti, iar preoţii, neavând odăjdii, în salopete au slujit, aducând în inimile pătimitorilor bucuria creştinilor din catacombele Romei. Şi, cântând fără teamă imnul învierii lui Hristos, au arătat cu toţii că Domnul învierii în inimile lor era viu. Iar noi, uimindu‑ne de curajul lor, vă aducem cântări de laudă:
Bucuraţi‑vă, cei ce nu v‑aţi temut de moarte, pentru că aţi crezut în Cel înviat;
Bucuraţi‑vă, cei ce în viaţă crucea ca jugul cel de folos aţi purtat;
Bucuraţi‑vă, cei ce aţi fost în oastea lui Hristos ostaşi neînfricaţi;
Bucuraţi‑vă, că prin semnul sfintei cruci aţi fost binecuvântaţi;
Bucuraţi‑vă, că nici chinurile groaznice nu v‑au putut înspăimânta;
Bucuraţi‑vă, că de Dumnezeu nimic nu v‑a putut îndepărta;
Bucuraţi‑vă, că uneltirile celor ce vă chinuiau s‑au surpat;
Bucuraţi‑vă, că socotelile lor în chip minunat s‑au spulberat;
Bucuraţi‑vă, că unii dintre voi, după căderi grele, v‑aţi ridicat;
Bucuraţi‑vă, că, prin pocăinţă, la măsuri duhovniceşti înalte v‑aţi înălţat;
Bucuraţi‑vă, că mulţi dintre cei din urmă cei dintâi s‑au arătat;
Bucuraţi‑vă, că în aceştia puterea dumnezeiască şi mai mult a lucrat;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Condacul al 11‑lea:
Nu doar pe pământul românesc, ci din Muntele Athosului până în Ţara Sfântă vestea despre mulţimea minunilor voastre s‑a răspândit, şi cei de alte neamuri au priceput măsura sfinţeniei voastre. Iar noi, văzând că Dumnezeu nu a ţinut sub obroc lumina mărturiei pe care aţi dat‑o, Îi mulţumim, cântându‑I: Aliluia.

Icosul al 11‑lea:
Niciun cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor voastre, sfinţilor, că prin rugăciunile voastre sufletele slabe se întăresc, cei căzuţi în păcate se ridică, bolnavii se tămăduiesc şi cei deznădăjduiţi află mân­gâ­iere cerească. Şi noi, primind chemarea voastră la jertfă ca un testament de mare preţ, vă aducem din prinosul inimii aceste cântări:
Bucuraţi‑vă, preoţi, care aţi adus lumina lui Hristos în întunericul temniţelor;
Bucuraţi‑vă, credincioşi, care cu suferinţe v‑aţi umplut sacul sufletelor;
Bucuraţi‑vă, tineri, care nu aţi avut tinereţe, căci I‑aţi dăruit‑o lui Hristos;
Bucuraţi‑vă, că, în loc să căutaţi slava acestei lumi, aţi ales cele mai de jos;
Bucuraţi‑vă, că, renunţând la desfătări, aţi dobândit bucuria cea netrecătoare;
Bucuraţi‑vă, că Dumnezeu a îndulcit zilele voastre amare;
Bucuraţi‑vă, femei, care mucenicelor de demult v‑aţi asemănat;
Bucuraţi‑vă, bătrâni, care prin adevărata înţelepciune v‑aţi încununat;
Bucuraţi‑vă, cei ce ne daţi putere în cugete şi în cuvânt;
Bucuraţi‑vă, că rugăciunile voastre le simţim ca un acoperământ;
Bucuraţi‑vă, că temniţele, lagărele şi coloniile de muncă le‑aţi sfinţit;
Bucuraţi‑vă, că pecetea lui Hristos în sufletele voastre s‑a vădit;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
 
Condacul al 12‑lea:
Profetic a fost cuvântul părintelui Gheor­ghe Calciu Dumitreasa: „Or să se bată cu noi şi morţi; iar noi o să fim alături de voi, ca să ne apă­raţi. Şi morţi vom izbândi”. Căci, oricât ar încerca urmaşii prigonitorilor voştri să defaime şi să batjocorească jertfa voastră, voi răsăriţi şi creşteţi ca nişte flori binemi­rositoare pe pământul inimilor noastre şi, pentru aceasta, Îl lăudăm pe Dumnezeu, Cel ce v‑a proslăvit, cântând: Aliluia.

Icosul al 12‑lea:
Tânărului aflat pe patul de suferinţă i s‑a arătat în vis Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina, ţinând în mâini o raclă cu sfinte moaşte de la Aiud, şi prin aceasta ne‑a îndemnat să înţelegem că mari sunt darurile pe care le‑aţi primit de la Hristos. Iar noi, uimindu‑ne de această arătare minunată, îndrăznim a vă cere să fiţi mijlocitori pentru noi în faţa tronului ceresc şi vă aducem cântări de laudă:
Bucuraţi‑vă, că Sfântul Nectarie a vădit urcuşul vostru duhovnicesc;
Bucuraţi‑vă, că astfel v‑a arătat podoabe ale neamului românesc ;
Bucuraţi‑vă, că suntem fiii pătimirii voastre însângerate;
Bucuraţi‑vă, când vestim minunile voastre nenumărate;
Bucuraţi‑vă, apărători ai celor care fără teamă vă cinstesc;
Bucuraţi‑vă, sfinţi care staţi împotriva celor ce şi acum vă prigonesc;
Bucuraţi‑vă, ai celor care dau mărturie despre sfinţenia voastră, ocrotitori;
Bucuraţi‑vă, ai celor aflaţi în ceaţa ispitelor, luminători;
Bucuraţi‑vă, că, prin rugăciunile voastre, pe cei slabi îi întăriţi;
Bucuraţi‑vă, că aţi înviat după ce pe crucea pătimirii aţi fost răstigniţi;
Bucuraţi‑vă, ai celor ce merg pe urmele paşilor voştri, luminători;
Bucuraţi‑vă, ai celor care vor să Îl mărturisească pe Hristos, povăţuitori;
Bucuraţi‑vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.
Condacul al 13‑lea:
O, sfinţilor mucenici şi mărturisitori, care prin jertfele voastre sunteţi pilde vii înaintea ochilor inimilor noastre, rugaţi‑vă lui Dumnezeu pentru noi, ca să ducem lupta cea bună cu patimile, cu poftele şi cu înţelepciunea acestui veac, ca, stând împotriva prigonitorilor lui Hristos din vremurile noastre, să dăm mărturia cea bună cu dreaptă socoteală, cu curaj şi putere multă, cântând: Aliluia.
Acest condac se zice de trei ori. Apoi se zice Icosul întâi: Să ne ridicăm din somnul cel de moarte… şi Condacul întâi: Îngerii păzitori din cer au fost trimişi… Apoi se zice această

Rugăciune
Sfinţilor noi mucenici şi mărturisitori, rugaţi‑vă lui Dumnezeu pentru noi în a­ces­te vremuri de grea încercare. Aveţi grijă de tot clerul şi de tot poporul bi­ne­­cre­­­dincios. Nu îngăduiţi ca duşmanul mân­­­­­tu­i­rii noastre să cotropească pământul sufle­telor noastre, prin rătăciri şi patimi de tot felul. Ajutaţi‑ne să punem, iară şi iară, început bun mântuirii noastre.
Fiţi călăuzitori ai noştri pe calea mântu­irii, povăţu­in­du‑ne prin părinţii noştri duhovnici. Fiţi sprijinitori ai celor care vor să lepede înţelepciunea acestei lumi şi să dobândească înţelepciunea cea adevărată. Fiţi întăritori ai celor care, din pricina fricii, se feresc să dea mărturia cea bună. Ridicaţi‑i pe cei căzuţi în groapa păcatelor. Celor bolnavi uşuraţi‑le suferinţele, celor necăjiţi daţi‑le cele de trebuinţă.
Voi, care aţi răbdat foamea, şi setea, şi frigul, şi arşiţa, şi golătatea, aţi primit de la Dumnezeu darul de a‑i mângâia pe cei aflaţi în nevoi de tot felul. Vrem să vedem lucrarea voastră în vieţile noastre, vrem să fim martori ai mijlocirii voastre minunate. Îmblânziţi‑i pe cei care şi acum vă prigonesc, potoliţi‑i pe cei care şi acum vă de­fai­­­­mă. Rugaţi‑vă lui Dumnezeu să răspândească în tot locul mărturia despre pătimirea şi sfinţenia voastră. Daţi‑ne putere, sfinţilor, să mergem pe urmele voastre, ca să fim cu adevărat urmaşii rugăciunilor voastre.
Ajutaţi‑ne să zugrăvim în inimile noastre icoanele voastre, şi să vă lăudăm până în ceasul din urmă al vieţii noastre, slă­vindu‑L pe Dumnezeu cel în Treime lăudat, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfân­tul Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciune pentru
proslăvirea noilor mucenici
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce i‑ai păzit pe cei trei tineri şi pe Daniel în cuptorul cel de foc, Cel ce i‑ai întărit pe mărturisitorii ultimei prigoane să dea măr­turia cea bună în faţa prigonitorilor, pri­meşte de la noi această puţină rugăciune. Sădeşte, Hristoase Dumnezeule, jertfa lor ca o sămânţă pe pământul ini­mii noastre. Să fie această sămânţă aducătoare de roa­dă bună, să ne fie nouă spre început bun mân­tu­i­rii şi dătătoare de curajul mărturisirii adevărului în fa­ţa celor care îl batjocoresc. Fă, Doamne, ca pilda lor să nu fie dată uitării, ci din ea să se hrănească fiii Bi­se­ricii celei dreptslăvitoare. Fă ca virtuţile şi jertfa lor să mustre lenevia şi negrija noastră, şi să primim a­ceastă mustrare spre îndreptarea noastră.
Cerut‑a oarecând Sfânta Maria Magdalena tru­pul Tău, zicând Grădinarului: „Doamne, spune‑mi un­de l‑ai pus, şi eu îl voi lua”. Tot aşa noi cădem îna­intea Ta, rugându‑ne Ţie cu nădejdea că ne vei ierta în­drăzneala şi nu vei trece cu vederea cererea noas­tră: „Doamne, arată‑ne nouă locurile în care se află sfin­tele moaşte ale mărturisitorilor Tăi, ca aflându‑le să le cinstim cu evlavie”. Şi dacă din pricina păcatelor noas­tre nu am fost vrednici să ne închinăm lor, ne ru­găm Ţie cu zdrobire de inimă, Doamne, să nu laşi sfin­tele moaşte ale robilor Tăi să zacă în uitare, ci scoa­te‑le la lumină, pentru a primi închinarea cu­venită.
Ca închinându‑ne cu evlavie, să ne putem bu­cu­ra şi de cinstirea lor în Biserica Ta, după cum li se cu­vi­ne, împreună cu a cetelor de sfinţi mucenici şi mu­ce­nice. Şi împreună cu ei să Îţi aducem slavă, cinste şi închinăciune Ţie, Dumnezeului cel în Treime lău­dat, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pu­rurea şi în vecii vecilor. Amin.



  • Doamne ajută,

    „Iată, noi fericim pe cei ce au răbdat: aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut sfârşitul hărăzit lui de Domnul; că mult-milostiv este Domnul şi îndurător.” (Iacov 5:11)

    Îi fericim pe noii mucenici ai secolului XX, că dacă nu au primit îndurare aici pe pământ, de la autorităţile de atunci, au primit Îndurarea cea Cerească.

  • Sfinţii şi mucenicii, prin exemplul lor, ne sunt călăuze spre Hristos.
    Iar Sfânta Scriptură ne îndrumă, la rândul ei, nu doar spre închinarea la Hristos, dar şi la cinstirea sfinţilor:
    https://binevestitorul.wordpress.com/2012/11/18/cinstirea-sfintilor-in-sfanta-scriptura/

Post a Comment

(required. But it will not be published)