Acasă » Părintele Justin: Avem nevoie să ni se facă dor de neam, dor de Dumnezeu


Părintele Justin: Avem nevoie să ni se facă dor de neam, dor de Dumnezeu


Interviu cu Părintele Justin Pârvu, realizat de monahia Fotini, 25 ianuarie, 2012

Până nu vom avea un conducător cu frica lui Dumnezeu care să țină drept predania Bisericii, nu vom putea ieşi din criza actuală.

Părinte, vă rugăm să ne spuneți cum vedeți protestele care au loc în Bucureşti. Ce alternativă politică considerați viabilă în această situație? Au românii ce să aleagă?

Din păcate nu avem din ce alege. Partidele care ni se prezintă astăzi sunt agățate politic ori de Răsărit, ori de Occident, unde este acelaşi socialism şi într-o parte şi într-alta. Şi nouă, celor din închisorile comuniste, ne-a luat multă vreme să ne dumirim că în Occident era acelaşi socialism ca şi în Răsărit, decât îmbrăcat în altă uniformă.

Diferența dintre generația noastră şi această generație este că pe când aceşti oameni strigă în stradă pentru o bucată de pâine, pentru că le-a ajuns cuțitul la os într-adevăr, noi strigam pentru apărarea valorilor morale ale acestui neam. Noi aveam respect față de neam, pe care conductorii de azi l-au golit de toată bogăția morală şi fizică. Credeți că era puțin curaj să arunci tablourile lui Gheorghiu- Dej şi ale Anei Pauker sub bancă? Sau să calci pe tabloul lui Stalin? Românul a protestat mai eroic într-un stat comunist, în care teroarea era arma de bază a puterii, decât într-un stat democratic în care eşti liber să protestezi oricând. Dar acum, sărmanul, a ajuns la capătul puterilor, la capătul răbdării, pentru că nu mai are ce pune pe masă copiilor şi nu își mai poate trăi firesc existența în societate. Mă uit la bătrânii aceştia pensionari şi îi compătimesc cum strigă şi ei, sărmanii, în frig de nu mai au nici glas, fără niciun rost, bineînțeles. Pentru că în conjunctura actuală nu avem niciun partid care să le poată oferi mai mult. Atât guvernanții cât şi poporul l-au scos pe Dumnezeu din calcul, au uitat să Îi mulțumească lui Dumnezeu şi Dumnezeu ne-a părăsit pentru necredința noastră. Românul nostru e bun de gălăgie şi atât. Dar când e vorba să bați din picior la el, nu mai mişcă un pas, atât durează curajul românului de azi. Pentru că totul este o manevră politică şi nu răzbeşti mai departe. E nevoie de o strategie, de oameni capabili care să îşi asume un rol eroic, un sacrificiu. Au atâta dibăcie în a manevra şi ameți turma, încât şi norii ți-i adună să plouă sau să ningă, pentru a împrăştia mulțimile. Metodele securistice de azi sunt mult mai avansate şi nu răzbeşti tu aşa uşor să schimbi un sistem politic. Realitatea este că românul nostru pleacă la război, dar nu are nici oameni, nu are nici arme, şi mai presus de toate nu are un lider, omul care să dirijeze.

Dar tânărul acesta locotenent, Alexandru Gheorghe, care a protestat eroic alături de mulțimile din Piața Universității, amintind atât de onoarea şi dragostea de neam cât şi de valoarea de creștin, nu credeți că a mişcat ceva în conştiințele românilor?

Tânărul acesta este un simbol al tineretului şi tinerii de azi ar trebui să ia aminte la curajul lui. Am întrezărit ceva din duhul tinerilor din perioada mea, care şi-au sacrificat viața pentru a elibera neamul de sub comunism. Pentru mine acest tânăr reprezintă graiul neamului care nu s-a stins şi nu se va stinge atâta timp cât vom avea oameni de sacrificiu şi de jertfă precum acest tânăr locotenent. Eu mă rog pentru el să aibă puterea mărturisirii până la capăt, fără să se compromită, şi asemenea lui să îi urmeze cât mai mulți români care nu au dat uitării jertfele martirilor şi voievozilor acestui pământ.

A ieşit vreun preot să susțină aceşti oameni necăjiți? Uite mireanul cum te roagă să ieşi în mijlocul lor, aşa cum a cerut acest tânăr locotenent. A ieşit vreo barbă deasă în fața mulțimii? Nu! Eventual a ieşit în parlament în fața stăpânirii, unde unul vorbeşte şi ceilalți dorm. Salariu bun şi unii şi alții, unul cu Doamne miluieşte, celălalt cu prinde peşte. Nu zic să protesteze violent cu scandări, ci să facă un marş al păcii cu rugăciuni pentru popor. Însă e greu, pentru că dacă îți asumi să spui ceva, trebuie să şi suferi oleacă. Noi predicăm despre eroism, adevăr, dragoste şi dreptate, dar unde este fapta noastră concretizată? Pentru ce mai există amvon dacă nu este folosit când e nevoie? Atunci nu mai ieşim deloc la amvon şi stăm aici şi facem pocăința tâlharului. Aşa după cum în parlament este un ton pe care îl dă guvernul, aşa şi omul Bisericii dă tonul din amvon. Şcoala, Biserica şi armata ar trebui tot timpul să fie în mijlocul unui popor „cele trei instituții care conduc şi sprijină un stat.

Dar dacă ar fi apărut în fața acestei mulțimi un tânăr preot sau teolog care a terminat acum doctoratul pe la Bruxelles sau pe la Roma „să vină să spună şi el un cuvânt „uite, domnule, eu vin din propria mea convingere, nu vin nici din partea guvernului, nici a Bisericii, vin ca un creştin simplu care îmi pasă de soarta acestui popor şi vreau să mă fac părtaş durerilor lui? Unde sunt intelectualii şi doctoranzii acum? Cu ce contribuie doctorandul acum la renaşterea acestui popor, de pe seama căruia i se dă bursă de studiu? Au călătorit prin toate statele lumii doar ca să vină din America cu o hârtie de titrat? Dar dacă învață în şcoala masonică „e normal să nu contribuie cu nimic. Dacă eu nu am legătură cu nicio haită de lupi care conduce națiunea, nu mă tem de nimic. 

 

Unii protestatari văd o soluție în venirea monarhiei. Credeți că este o soluție?

Nu, nici vorbă. E o altă ramură a masoneriei. Iar ca să ai o monarhie, trebuie să ridici un popor la concepția aceasta. Apoi, şi regii sunt la fel de manevrați după cum sunt manevrate şi partidele politice. Cine-i Anglia? Cine-i Franța? Cine-i Germania? Nu toți sunt Hohenzollern şi neamurile lor? „grecii chiar. Şi să ai un rege măcar ca Ferdinand, dar cu progenituri ca aceştia ce să faci, poți să mai ai încredere în reprezentanții de azi ai regalității?

Dar ce soluție vedeți posibilă?

Fără credință în Dumnezeu nu putem face nimic. Până nu vom avea un conducător cu frica lui Dumnezeu care să țină drept predania Bisericii, nu vom putea ieşi din criza actuală. Iar poporul ar trebui să ceară de la Dumnezeu cu rugăciune şi pocăință un conducător credincios, drept şi destoinic. Dar nu vezi niciunul care să se detaşeze de interesul lui propriu, el trebuie să ştie doar cât mai poate roade osişorul.

Credeți că poate renaşte în poporul nostru spiritul dacic, vitejia şi demnitatea voievozilor români?

Poate renaşte ceva în neamul nostru numai dacă va mai slăbi şi puterea masonică. Această putere manevrează totul, subjugă şi descompune ființa omului şi a neamurilor. Şi față de o astfel de putere a întunericului se cere din partea credincioşilor o luptă pe plan duhovnicesc „credință, rugăciune şi iar rugăciune ca să poată îmblânzi mânia lui Dumnezeu care vine asupra noastră. Oamenii au uitat să îi mulțumească lui Dumnezeu, şi pentru cele bune, şi pentru cele mai puțin bune. De pildă noi am făcut demersuri de ridicare a unei troițe în locul unde au luptat ostaşii de la 1944, în Cristeştii Moldovei – Moțca, pentru că am fost acolo martor ocular la toate evenimentele de rezistență armată împotriva frontului rusesc. Ei bine, nu s-a putut face. De un an de zile aştept aprobare de la prefectură sau de la minister şi nu s-a primit nicio directivă de a înălța o cruce martirilor acestei țări. Şi atunci mă întreb: ce poți face cu asemenea oameni care dirijează un stat creştin? Decât să fim exploatați, prostiți şi înjosiți. Şi aşa merge poporul acesta de o bucată de vreme încoace: unul zideşte şi trei dărâmă.

Spuneați de curând că nu ați fost de acord cu intrarea în Uniunea Europeană şi în NATO. Credeți că am putea viețui ca stat înafara acestor organizații internaționale, care dirijează omenirea?

Îmi mențin această părere. Dacă am avea puțină demnitate am şti cum să trăim independenți. Şi chiar dacă suntem în Uniunea Europeană, asta nu înseamnă că eu trebuie să execut tot ce mi se cere acolo, asta nu înseamnă că pe mine mă dizolvi ca națiune şi nu mai am voie să îmi spun punctul de vedere. Dar ştiu demnitarii noştri de azi să susțină drepturile națiunii noastre? Ei nu ştiu decât să primească osişoare de la stăpâni. Când vom depăşi statutul de slugi? Este România stat independent sau nu? Elveția cum reușește să se sustragă acestei Uniuni şi să fie totodată o mare capitală a Europei? Noi nu trebuie să facem parte din această Uniune Europeană, ce se vrea o nouă Uniune Sovietică. Aceste uniuni doresc o globalizare a statelor, ce ascund un plan dictatorial, de a se ajunge la banca unică, la moneda unică, pentru a îngrădi cetățeanul, pentru a centraliza puterea spre instaurarea noii ere.

În cazul în care va izbucni un nou război mondial, credeți că România va fi afectată?

Sigur că şi noi vom fi implicați, pentru că statele acestea mari își protejează întotdeauna teritoriul şi nu deschid un câmp de luptă pe terenul lor. Îl deschid pe la români, pe la bulgari şi alte state mai puțin însemnate în ochii lor. Ei intervin doar când au un interes anume. Să nu credem că ne vrea cineva binele, să ne ocrotească pe noi vreun stat. Păi, cât de greu s-a făcut unitatea aceasta a noastră, a românilor, că ne-au sfâşiat şi ungurii şi ruşii? Ei nu au niciun interes ca noi să fim independenți şi puternici. Noi am putea trăi de sine stătători în țara aceasta binecuvântată de Dumnezeu cu toate bogățiile; am putea trăi dumnezeieşte. Nu ne trebuie banane, nu ne trebuie portocale, nu ne trebui ajutorul nimănui. Petrol avem, aur avem, păduri avem, ape şi peşte avem şi atâtea bunătăți pe care nu ştim să le exploatăm.

Păi tocmai, părinte, noi avem ce exploata, dar tot timpul străinii sunt cei care exploatează la noi în țară şi nouă ne rămâne doar un procent mult prea mic. Cum e cazul Roșiei Montana. S-a făcut o manipulare grozavă în mass-media, cum că nu se exploatează aurul din Munții Apuseni şi minerii nu au de lucru, dar nu s-a spus şi cine exploatează, şi cui revin beneficiile de pe urma acestei exploatări, că nu revin statului român, ci tot străinilor care investesc. Oare statul român nu poate dezvolta astfel de exploatări?

Sigur că putem exploata singuri, cum a făcut românul de la începuturi, dar dacă suntem vânduți străinilor? Trebuie să le dăm lor procentul. Şi nu numai aurul se poate exploata; avem minereuri si mai prețioase în munții noştri, şi străinii ştiu asta foarte bine: uraniu şi wolfram, care valorează mai mult decât aurul. Eu însumi ştiu, când eram în mina de la Baia Sprie şi exploatam inclusiv wolfram. Avem o țară cu multe bogății miniere, însă trebuie multă precauție şi când le exploatezi, pentru că ele sunt şi foarte radioactive. Caraliii ne mai puneau câte un bibelou de uraniu prin locurile unde munceam noi, special să ne iradieze. Nu vedeți că în zonele acestea miniere şi copiii şi muncitorii sunt slăbiți şi epuizați datorită acestui mediu îmbâcsit de otrăvuri miniere în care trăiesc ei? Şi transportul de uraniu se face deschis, nu este o precauție adecvată, şi aceasta este posibil să o facă special spre a intoxica populația, mediul şi animalele. Aceste exploatări se fac cu o tehnică deosebită astfel încât materialele folosite să nu fie radioactive, să nu afecteze sănătatea populației. Toate aceste lucruri au şi ele un scop în cazul în care se doreşte un război pentru distrugerea României, iar intoxicarea este un mijloc foarte lesnicios pentru ei, prin alimentația otrăvită, prin aerul otrăvit; nu este altceva decât intenția diavolească de a secera şi de a reduce numărul omenirii. Acest război pe care îl pregătesc tot ei în favoarea lor, nu are drept scop decât măcinarea şi distrugerea omenirii fără cruțare, şi viețuirea lor peste cadavrele acestei lumi.

Acesta este un pericol mai important decât cine conduce mâine România. Ei strigă: Jos parlamentul, Jos X sau Y, dar nu cunosc dedesubturile şi problemele cu adevărat vitale „, probleme pe care nu le pune nimeni în discuție şi nu ai voie să le discuți. Dar avem de-a face cu nişte trădători de țară şi stăpâni prea mulți ca să le mai putem face față.

[…]

La noi poporul foarte greu conştientizează adevărul. Ce ne mai poate trezi?

Noi, românii, am trăit foarte mult perioada comunistă şi a intrat frica în noi. Pecetea fricii s-a întipărit în sufletele noastre. Frica, ateismul şi tăcerea „caracteristici de bază. Poporul trebuie să trăiască o energie spirituală de unitate şi înțelegere, măcar prin rugăciune, pentru că aşa vom primi discernere şi dor de continuitate spirituală creştină, dorul de neam, dor de Dumnezeu. Poporul român are forța de a se reîntoarce la valorile şi faptele sale mărețe, aşa cum a fost de la începuturi. Aceasta este forța pe care duşmanii noştri nu o înțeleg. Avem nevoie să ni se facă dor de neam, dor de Dumnezeu.

fragmente din interviul ce va apărea în nr. 21 al revistei ATITUDINI


  • Posted by Ioan C. On 29 ianuarie 2012

    Dumnezeu să dea în continuare putere de luptă părintelui!

  • Posted by Iuliu On 4 februarie 2012

    Sa-l tina Dumnezeu ani multi si fericiti pe parintele, ca mai are cine sa ne deschida si noua ochii cu privire la realitate, atata timp cat Va trai. Fara oameni ca el, care sa traga semnale de alarma atunci cand e nevoie, nu stiu ce s-ar alege de tara asta.

  • Posted by Firuta On 9 februarie 2012

    Laudat fie Iisus. De multe ori m-am intrebat si eu unde sunt Inaltele fete bisericesti atunci cand se organizeaza mitinguri ?De ce nu se organizeaza iesiri alaturi de popor pentru a nu se mai striga jos si sus celalalt si pentru a se face rugaciuni.La cata lume iasa in strada si ingheata ,sunt sigura ca bunul Dumnezeu ,nu ar intarzia sa asculte rugaciunile.Efectul ar fi mult mai mare.Sunt atatea rugaciuni de indepartare a raului ,ca si credincioasa ortodoxa am avut parte sa vad multe datorita rugaciunilor adresate Lui Dumnezeu,Maicii Domnului si sfintilor. Ma rog ca Bunul Dumnezeu sa ne dea intelepciunea de care avem cu totii atat de multa nevoie.Parintelui Iostin sanatate multa pentru fi alaturi de noi cu rugaciunile Sfintiei Sale.Doamne ajuta.

  • Posted by Stefan On 9 februarie 2012

    …inca luptam Parinte,,,inca luptam !!!
    Stefan……..comentarii forum http://www.agentia.org

Post a Comment

(required. But it will not be published)