Acasă » Articole » Unde eşti tu, Pavel, Doamne, să ne-nveți cum să iubim? Dragostea care nu cade


Unde eşti tu, Pavel, Doamne, să ne-nveți cum să iubim? Dragostea care nu cade


de monahia Fotini

Mă uit la decalogul dragostei şi mă întreb cu durere: cine mai păzeşte măcar una din cerințele ei? De aici vine toată nenorocirea; am întunecat puterea dragostei din noi şi am dat lumină sâmburelui de invidie din sufletele noastre. Iar înșelarea cea mai mare este că ni se pare că iubim. Ce? Adevărul cică „De dragul „adevărului” mânjim cu sânge obrazul fratelui nostru. De dragul „adevărului” îl omorâm cu pietre pe fratele de lângă noi, care, deodată, peste noapte, s-a transformat în duşmanul No. 1 al poporului. Tot din dragoste de „adevăr” începem să distingem dracii kgb-işti, dracii cia-işti, dracii securişti. Şi ca unii care am plinit toate poruncile Evangheliei, ca unii ce ne-am arătat adevărați povățuitori de suflete şi modele destoinice de urmat, începem să îi vădim pe aceşti „draci securişti” în numele Scripturii, că deh „spune Scriptura: „De-ți va greşi ție fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul. Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ți fie ție ca un păgân şi vameş”(Mt. 18:15-17). Şi aşa noi toți ajungem apostoli, iar ceilalți păgâni şi vameşi, kgb-işti şi cia-işti.

Noi am secat izvorul nemuririi „dragostea „şi ne chinuim zadarnic în deşertăciunile lumeşti. Viața de dincolo o gustăm prin harul lui Dumnezeu, iar harul se dobândeşte prin dragostea de Domnul, prin râvnă şi inimă fierbinte. Dar noi am uitat cum sună dragostea şi nu-i mai dăm de urmă. Iar dacă este, se consumă într-una pătimaşă. Dovadă că dragostea e cea care susține şi sufletul şi lumea este şi goana lumii de azi care aleargă ca o nebună, inconştient aş zice, după dragostea trupească, crezând că acolo se vor elibera de insatisfacția lăuntrică. Amăgire, cumplită amăgire. Trăim un veac al amăgirilor la nivel universal. Iarba, florile, legumele şi toate roadele pământului sunt false; aerul este pervertit, învățătorii sunt mincinoşi, păstorii sunt lupi în piei de oi; ne trădăm prietenii şi am început să vedem cu duhul securişti, spioni şi kgb-işti. Unde eşti tu, Pavel, Doamne, să ne-nveți cum să iubim?

Dragostea este îndelung răbdătoare, începe Pavel. De ce oare începe cu răbdarea şi nu numai cu răbdarea, cu îndelungă răbdarea? Pentru că ea ştie că orice lucru trainic în timp se clădeşte, prin multă trudă şi nevoință. De am avea noi înțelegerea că fratele de lângă noi, că prietenul nostru este într-un moment nedesăvârşit al vieții lui, aflat însă pe urcuşul desăvârşirii, că lipsurile lui se vor completa prin experiența ce va să treacă, nu ne-am mai lepăda de el, ci l-am răbda cu inimă bună.

Dragostea este plină de bunătate, continuă apostolul. De am avea răbdare, am câştiga şi bunătatea, că de aici izvorăşte aceasta. Înțelegând neputințele fratelui nostru, ne vom purta cu bunătate şi de la sine dorim binele lui ca şi cum ar fi binele nostru. Răbdarea celuilalt este o osteneală a sufletului meu, iar roada acestei osteneli o aflu numai când celălalt află odihnă, bucurie şi cununi de la Hristos.

Iată de ce continuă Pavel, că dragostea nu este invidioasă, pentru că atâta timp cât rodul fratelui este rodul tău, durerea fratelui ar fi durea ta. Numai cel ce nu suferă să iubească poate fi invidios, se întristează de bunăstarea fratelui său. Şi pentru că mulți au impresia că iubesc şi că au multă dragoste, Pavel înşiruie câteva calități negative ale dragostei, pentru a nu face confuzii, bineştiind că dacă săvârşeşti una din cele enumerate, dragostea ta se vădeşte a fi puțină sau deloc.

Dragostea nu se laudă. Cel ce iubeşte nu se laudă în fața aproapelui său, pentru că tot ce este al lui socoteşte că este şi al fratelui său. Cei ce se iubesc împart toate ale lor, nu ascund nimic unul de altul, şi nu fac diferență între bunurile lor, chiar dacă sunt diferiți. Ei sunt mai multe trupuri într-un singur suflet şi dacă te consideri că ai mai mult decât celălalt, te diferențiezi şi dragostea te scoate afară.

Nu se umflă de mândrie. Cel ce iubeşte nu se mai gândeşte la sporul lui material sau chiar duhovnicesc. Cei ce caută desăvârşirea în afara celorlalți se înşală pe sine şi nu ajung decât la umflătura mândriei. Aceasta este specific tuturor religiilor, mai puțin creştinismului. Nimeni nu poate să-L iubească pe Dumnezeu dacă nu-l iubeşte pe aproapele. Cel ce nu simte în trupul şi sufletul său daună din pricina nedesăvârşirii fratelui, este departe de desăvârşire. Aceasta, mândria, cred că împiedică cel mai mult lucrarea dragostei. Pentru că mândria te întunecă, nu mai vezi ce face cel de lângă tine, ci numai de tine îți pasă.

Nu se poartă necuviincios. Dacă până acum s-a vorbit la nivel de teorie, Pavel aduce discuția şi în faptă. Pentru că, după cum credința fără fapte este moartă, la fel şi dragostea şi cu atât mai mult, ca una ce este numită mai mare dintre toate. Un sfânt părinte vorbea despre sfiala care a existat între Maica Domnului şi dreptul Iosif de la început şi până la sfârşit. Cel ce iubeşte este atent să nu mâhnească pe fratele său prin vreo purtare de-a sa, nici măcar să dea de bănuit ceva. Nu îndrăzneşte să jignească pe fratele său nici măcar cu o privire.

Nu caută ale sale. Şi nu numai că încearcă să nu-l deranjeze sau jignească pe fratele, dar se osteneşte mai mult pentru el decât pentru sine. Iată unde s-a suit dragostea de astă dată! Am convingerea că cel ce păşeşte pe aceste trepte ale apostolului, reuşeşte să ajungă la această minunăție de stare „să te bucuri nu numai pentru el, să te bucuri mai mult pentru el. Numai cine iubeşte poate înțelege aceasta. Numai cine a ajuns aici poate cunoaşte această mare desfătare pentru sufletul lui „începi să te asemeni dumnezeirii(după cum mărturisesc Părinții).

Nu se aprinde de mânie. Până şi mânia se înmoaie în fața acestei desfătări. Această stare deja începe să topească răutățile cele ascunse şi chiar de am avea prilej de tulburare pe fratele, ea nu ne dă prilej de revoltă.

Nu se gândeşte la rău. Chiar dacă fratele te-a supărat, a greşit înaintea ta, tu ne te poți răzbuna pe el, pentru că ea(dragostea) şi-a pus deja pecetea în inima ta. Şi chiar dacă te superi nu poți să-i faci rău.

Nu se bucură de nedreptate. Dragostea nu rabdă nedreptățirea fratelui său, ci când îl vede suferind sau nedreptățit, sare să-l ajute. Această specificare este foarte importantă. Mulți cred că iubesc atunci când stau deoparte, când alți frați suferă. Dragostea te împinge la o atitudine de a ajuta pe cel în suferință, fără ca acesta să-ți ceară ajutorul.

Ci se bucură de adevăr. Aceasta s-a spus pentru a arăta că dacă nu arzi când celălalt e în suferință, te-ai abătut de la adevăr; mergi pe o cale strâmbă, care-ți ascunde drumul desăvârşirii.

Suferă toate. Câtă minunăție! Nu suferi ceva ci toate câte ți-ar face fratele. O, de ce desfătare ne lipsim! Oare unde ne-am pierdut pe drum de nu mai putem ajunge aici? Lovitura lui spre tine se transformă în mângâiere, pentru că este palma celui pe care îl iubeşti. Aici deja ea este desăvârşită. Întoarce obrazul celălalt dintr-o dispoziție nefățarnică a inimii. Pe cel ce iubeşte, nimic şi nimeni nu-l mai poate vătăma.

Crede toate. De aceea suferă toate, pentru că înțelege căderea fratelui său ce îl determină să facă rău, să prigonească. Vedem de aici că nu ura celorlalți ne împiedică pe noi să iubim, ci necredința noastră. Singur bun să fii, iubeşte! Că dragostea îți dă puterea să suferi tot.

Nădăjduieşte toate. Şi suferi în nădejdea că Domnul ne va schimba pe toți. Socotesc că fără această nădejde nu am putea răbda şi suferi nedreptățile aproapelui. Dragostea are puterea şi de a schimba, de a îndrepta. Cu nimic nu te păgubeşte.

Rabdă toate. Iar aminteşte de răbdare, dar de data aceasta cred că de una mai presus de fire, una dumnezeiască, care se naşte din nădejdea că Domnul va stabili şi pacea şi dreptatea şi adevărul.

Dragostea nu cade niciodată. Şi ajuns aici, nimeni nu te mai poate clinti. Eşti mai tare decât toți puternicii lumii care au furat scaunele din față. Află că, dacă dragostea ta s-a transformat la un moment dat în ură sau nu a putut trece cu vederea neajunsurile fratelui, acea dragoste nu era desăvârşită. Dragostea ta era pătimaşă, ori din mândrie, ori din desfrânare. Şi dacă dragostea ți s-a clintit, ia aminte şi vezi de unde a venit greșeala şi îndreptează-te şi nu lăsa iubirea.

Am scris acestea nu pentru că eu am dragoste, ci pentru că, lipsită de dragoste fiind, jindui după ea, şi pentru ca să ne amintim ce departe suntem de Adevăr. Şi dureros este să vezi, cum sfâşiindu-se frații între ei în goana după kgb-işti, sfâşiem Biserica lui Hristos. Să ne temem de cei ce ne ucid sufletul şi să ne punem întrebarea: Nu cumva invidia este mult mai mare „securist”? Da, luptăm împotriva duşmanilor Bisericii şi ai neamului nostru, dar în duhul Evangheliei, în duhul Sfinților Părinți, în duhul martirilor neamului românesc, iar nu în duhul nostru care ne transformă pe noi singuri în apostoli, iar pe toți ceilalți, restul, în securişti.

(editorial din numarul 15 al revistei ATITUDINI)


  • Posted by dan radovici On 6 martie 2011

    Doamne ajuta maica Fotini! Mobilizator,plin de caldura si de duh articolul.Sa dea Dumnezeu sa ramana in sufletul aproapelui ca o lumina de semnalizare aprinsa pe culmi in intunericul necredintei in care ratacesc azi cei mai multi dintre semenii nostrii.Speram din suflet ca acestia sa paseasca cu incredere pe acest minunat covor al invataturii pauline desfasurat cu atata dragoste si prietenie si sa ne dam iertare pentru toate lasand loc numai adevarului pe un edificiu intr-adevar curat pregatit pentru invierea noastra.

  • Posted by dan radovici On 6 martie 2011

    Consider ca Miscarea Legionara a fost in primul rand o inalta scoala spirituala prin care s-au primenit si s-a inchegat intr-adevar o lume noua ce a atras intreaga elita a vremii interbelice. Toti au gustat si au marturisit acea esenta rara de parfum plin de viruti ce umplea sufletele si vazduhul prin densitatea marturisirii dragostei camaraderesti facuta in cel mai pur sens crestin.Atunci a fost pus la treaba afectul ,ca atribut esential al sufletului, la niste cote si cu un randament extraordinar, fapt ce a schimbat in bine configuratia sufleteasca a atator generatii care au avut privilegiul sa se adape din izvorul acestei scoli in care s-au facut aratate binecuvantarea si darurile lui Dumnezeu.Ce sa iti doresti mai mult ca muritor,ce poate fi fi mai inaltator pentru bietul nostru suflet mereu incercat ,pipernicit si necajit de atatea griji si patimi, decat sa ai ocazia sa te bucuri ,alaturi de semenii, de apropierea absolutului, intr-o asemenea masura in care au facut-o ei prin dovada unei credinte aplicata intr-o autentica forma practica , fara precedent in istorie?Hai sa ne facem ochi cu care sa mai vedem si frumosul si sa nu le mai judecam greselile prin prisma neputintelor noastre.Am ramane tot in stadiul unei forme de invidie. Poate ca si pe mine ma apuca elanul si as vrea sa le intind covorul biruintei cat mai multor romani spre trairea unor asemenea virtuti, prin inchegarea acelei frumoase solidaritati, dar,sub asediul atator bombardamente mediatice, cine mai are timp de asa ceva,in cine mai vibreaza astazi acel fior entuziast,cand noi nu mai credem?Noi ne-am lasat de bunavoie amputate aripile sufletesti cu care am fi putut cuceri adevaratele inaltimi spirituale.Prefer sa mai rasfoiesc si sa raman cu ochii atintiti pe aceste frumoase pagini de legenda ,cu greselile lor cu tot ,decat sa privesc catre aceste randuri groase de nedumeriti speriati care suntem azi cu toti.Realitatea arata ca toti tradam :si pe aproapele si pe Dumnezeu!Prin noi toti se propaga astazi dispretul fata de aproapele la o asemenea masura,ajunsa aproape insuportabila astazi la nivelul constiintei colective! Cum ni se spune ca: „œin vremurile din urma dragostea multora se va raci !”.Avem dovada ca ne caracterizeaza astazi mai mult reauavointa decat neputinta!Daca e sa pun pe cantar: intre marturisitorii de atunci si tradatorii de azi, nu pot sa ezit o secunda.Asa ca ,am toate motivele sa raman inversunat!

    Răspunde

Post a Comment

(required. But it will not be published)