Părintele Mihai Valica: Calendarul ortodox pe 2011 intre înnoire, dileme şi perspective. Studiu încuviințat de Părintele Justin

1. Consideratii generale

Referitor la comunicatul biroului de presa al Patriarhiei Romane din data de 4 ianuarie 2011 as dori sa fac cateva comentarii teologice:

Argumentarea ca in calendarul pe 2011 „œduminica nu mai apare barata cu doua linii rosii, ci exista o continuitate intre duminica si luni, pentru a sublinia adevarul din Sfanta Evanghelie ca Domnul nostru Iisus Hristos a inviat in prima zi a saptamanii, care urmeaza dupa sambata” mi se pare lipsita total de logica, dar si de suport teologic, intrucat conform Sf. Scripturi continuitatea  exista intre sambata si duminica  si nicidecum intre duminica si luni. (Matei 28, 1; Marcu 16, 2, 9; Luca 24, 1; Ioan 20, 1).

Preafericitul Daniel arata in multe pastorale[1] legatura indisolubila intre sambata si duminica, ca zi a implinirii si a invierii Domnului. Iata cateva exemple:

,,Legatura dintre Cruce si Inviere se constata atat in cantarile liturgice ale Bisericii Ortodoxe cat si in felul cum ea infatiseaza in iconografia ei Rastignirea si Invierea Domnului”[2];

,,Sfanta si Marea Sambata ca zi a legaturii dintre Moartea si Invierea Domnului are o profunda semnificatie pentru viata Bisericii. Ea a devenit prototipul tuturor sambetelor in care se afla pomenirea mortilor si arata ca toti cei dragi ai nostri adormiti intru Hristos sunt in asteptarea Invierii si ca in mijlocul suferintei si al durerii pricinuite de moartea lor, licareste totusi speranta biruintei vietii asupra mortii „™ „™[3];

,,Duminica Invierii insa arata ca sambata nu este ultima zi a existentei si ca deci nu moartea este ultimul cuvant asupra adevarului omului ci viata vesnica „™ „™[4].

Cu toate ca „nu se schimba nimic in calendarul crestin „ortodox pe anul 2011, ci doar se subliniaza adevarul ca duminica, ziua Domnului, adica ziua Invierii Lui din morti, este ziua de sarbatoare care ne daruieste lumina pentru toata saptamana, ca noi sa traim viata in lumina Invierii lui Hristos si sa ne pregatim pentru invierea noastra”, cum se precizeaza in comunicat, totusi acest lucru era mult mai bine evidentiat atunci cand duminica aparea barata cu doua linii rosii si nu separata de ziua de sambata. Iata doar cateva argumente teologice:

2. Argumente teologice

2.1. Argumente biblice

Chiar daca Iisus Hristos incheie, cum spune Apostolul Pavel, un „œtestament mai bun”, „œun testament nou” (Evrei VIII, 6-8) si Arhiereul Noului Testament intemeiaza Legea cea Noua, in propria Sa jertfa (Evrei VIII, 2), nu anuleaza Vechiul Testamant ci il „implineste” (Matei 5,17), cu o noua zi de odihna „ca cea de sabat”, numita mai tarziu Ziua Domnului: „Ramane dar o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindca cine intra in odihna Lui, se odihneste si el de lucrarile lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrarile Sale (Evrei 4, 9-10). Se intelege ca Dumnezeu s-a odihnit dupa ce a creat (Evrei 4, 4) si nu se odihneste intai si apoi creaza, cum ar sugera forma calendarului propus de biroul de presa, care incepe saptamana cu odihna si nu cu lucru.

Ziua Domnului” (Apocalipsa 1,10) reprezinta in acelasi timp si Ziua Invierii Domnului, a biruintei Sale asupra mortii, iar eshatologic este triumful deplin asupra raului. In acest sens Sf. Apostol Pavel o numeste: „œZiua Domnului” (I Tes. V, 2), sau simplu, „œZiua lui Hristos” (Filip. I, 6, 10; II, 16). „Masa Domnului” savarsita in „œZiua Domnului” era deja o impartasire anticipata cu Hristos Cel inviat, si era arvuna si pregatirea pentru impartasirea deplina din ziua invierii gene­rale, a Parusiei (I Cor. XI, 26).

Daca dupa biroul de presa „nu se schimba nimic in calendarul crestin „ortodox pe anul 2011”, eu cred, totusi, ca se schimba cel putin logica perceperii zilei de odihna ca fiind un inceput si nu ca o incununare a dragostei lui Dumnezeu prin Jetrfa Sa si ca o rasplata a unei munci de o saptamana, cand crestinul trebuie sa-si odihneasca trupul dar sa-si primeneasca si sufletul prin rugaciune si participare la Sf. Liturghie. In logica biroului de presa, noi nu mai imitam pe Creatorul si pe Re-creatorul Iisus Hristos, ci ne facem o alta logica contrara intelesului duhovnicesc al zilei de duminica si chiar contrara Sf. Traditii a Bisericii, intrucat accentul se pune pe legatura intre prima zi a saptamanii (duminica) si ziua de luni si restul zilelor, si nu pe continuitatea intre sambata si duminica, asa cum este corect din punct de vedere biblic, liturgic si canonic.

Deci, biblic, separand duminica de sambata, fie si printr-o mutare simpla a unor linii in calendar, se separa Vechiul Testament de cel Nou dupa ideologia lui Marcion. Astfel omul se intoarce la prima zi a creatiei si intreaga opera de mantuire poate fi vazuta ca o separatie intre crucea si patima Domnului, de Invierea Lui.

2.2. Argumente liturgice

  • Din punct de vedere liturgic constatam clar in Octoih, ca fiecare zi de duminica incepe cu vecernia de sambata seara, urmand fidel referatul biblic si intreaga opera de mantuire, si se continua, in mod firesc, cu ziua Domnului (Apocalipsa 1, 10) care devine paradigma veacului viitor, fiind ca o regina, o incununare, „una a sambetelor, Imparateasa si Doamna”, imagine stabilita liturgic ca fiind irmosul cantarii a 8 a din slujba Invierii si nicidecum pusa la cantarea 1-a, imagine a zilei intai a creatiei. Deci, Sf. Apostol Ioan fiind „in Duhul” Domnului nu o numeste prima zi a saptamanii, decat atunci cand descrie cronologic evenimentul Invierii raportat la calendarul iudaic, (Ioana 20, 1) insa in perspectiva vesniciei o numeste „Ziua Domnului”.
  • Cele opt Glasuri sunt cantate si ele succesiv, un Glas pe saptamana. In saptamana luminata insa, se canta cate un Glas pe zi, de la Glasul 1 la Glasul 8 tocmai pentru a arata continuitatea Duminicii dupa sambata, ca a opta zi si nu numai ca prima zi a saptamanii. De aceea serbarea Invierii Domnului incepe  cu Duminica si se incheie dupa 8 saptamani tot cu Duminica, cand Ortodoxia cinsteste intemeierea Bisericii lui Iisus Hristos in mod vizibil si haric pe pamant prin pogorarea Sf. Duh.
  • Deci Dumnica este alfa si omega, inceputul si sfarsitul unei saptamane liturgice din saptamana luminata, dar si inceputul si sfarsitul unei perioade speciale de cinstire a Invierii Domnului, in decurs de 8 saptamani, dupa modelul lui Iisus Hristos, care recapituleaza si insumeaza intreaga creatie prin Jertfa si Invierea Sa. Dupa acest moment saptamana liturgica incepe cu ziua de luni si culmineaza cu ziua de duminica, asa cum se vede in orice Evanghelie si asa cum a fost barata duminica prin cele doua linii rosii pana in anul 2010. Daca se merge cu logica biroului de presa, ar trebui schimbata si citirea Evangheliei dupa Rusalii, nu numai mutata linia rosie in calendarul cu pricina!
  • Prima zi liturgica a Glasului 1 incepe cu Duminica ce-i drept, dar numai pana la Pogorarea Sf. Duh, pentru a arata ca Invierea Domnului include rascumpararea chiar din ziua creatiei, dar se sfarseste tot cu Duminica pe Glasul 8, respectiv Pogorarea Sf. Duh, si nu pe Glasul 7  cum ar trebui sa  se petreaca dupa logica biroului de presa.
  • Faptul ca intemeierea Bisericii, adica Pogorarea Sf. Duh se petrece in duminica a 8-a dupa Pasti, iar saptamana liturgica incepe imediat cu luni, si nu cu duminica, iar prima duminica dupa Rusalii incepe cu Glasul 8 este mai mult decat evident ca, Sf. Parinti au statornicit prin randuelile liturgice si doxologice, ca Dumnica este a opta zi si nu mai este prima zi a saptamanii, chiar daca biblic, din punct de vedere al calendarului iudaic este mentionata ca prima zi a saptamanii.
  • Prin pogorarea Sf. Duh si intemeierea Bisericii lui Hristos duminica devine punctul culminant. Deci conform acestei randuieli doxologice, statornicita in mod practic in viata liturgica a Bisericii, prima zi a saptamanii este luni si nu mai este Duminica, fapt evidentiat in randuiala citirii Evangheliei dupa Rusalii.
  • In acest context pot concluziona ca, pentru noi crestinii Duminica este ziua Domnului ca punct culminant al rascumpararii lumii si la ea trebuie sa ne raportam. Iisus Hristos trebuie sa fie punctul de referinta al unui calendar liturgic ortodox si nu calendarul iudaic, care ramane valabil doar pentru evreii care inca il mai asteapta pe Mesia.

2.3. Argumente canonice

1.      Sambata nu este eludata, exclusa sau separata din contextul duminicii, atunci cand se stabilesc canoane cu valoare cultica, ci este mereu mentionata impreuna cu duminica:

  • Clericul care posteste (post sec) in zilele de Duminica sau de Sambata (afara de Sambata Mare) sa se cateriseasca, laicii sa se afuriseasca. 66 ap.;55 VI.
  • Randuiala pentru postul mare: Nu se cuvine a se jertfi paine in Patruzecime, decat numai sambata si duminica. 66, 69 ap.; 52 Trul.; 49, 50, 51 Laod.
  • Liturghia Darurilor mai inainte sfintite: In toate zilele postului sfintei patruzecimi (Paresimi), afara de sambata si duminica si de sfanta zi a Buneivestiri, sa se faca Sfanta Liturghie a celor mai inainte sfintite. 66, 69 ap.; 49, 50, 51, 52 Laod. 52 Trul.
  • Pomenirea sfintilor: Nu se cuvine a savarsi in Patruzecime praznicele nasterii mucenicilor, ci pomenirea sfintilor mucenici sa se faca in sambete si duminici. 66, 69 ap.; 52 Trul; 49, 50, 52 Laod.

Deci in contextul randuielilor canonice, cu valoare liturgica, sambata este indisolubil legata de duminica.

3. Intrebari, dileme si propuneri

  • De ce a trebuit sa treaca 2011 ani de la Hristos, ca sa aflam printr-un comunicat de presa, in sfarsit, ca Duminica este prima zi a saptamanii si ziua Invierii Domnului?
  • A fost necesara o astfel de argumentatie puerila din partea biroului de presa, ca sa justifice rocada unei linii de demarcatie neortodoxa intre sambata si duminica in calendarul pe 2011?
  • Nu erau oare probleme mult mai importante de rezolvat in viata Bisercii (ex. combaterea legilor din parlament care justifica homosexualitatea, dezincriminarea prostitutiei si a incestului, actele biometrice, otravirea populatiei cu experimentarea unor medicamente direct pe oameni, creditul bancar privid finantarea Catedralei Mantuirii Neamului, legea care se dezbate in prezent privind vrajitoria „vezi pozitia 5161 din nomenclatorul de meserii „si impozitarea ei[5], ecumensimul himer si fara granite, pentru care unii monahi si monahii isi iau lumea in cap si se duc la eretici „cazul Nichita, martirii inchisorilor  din perioada holocaustului rosu, etc) decat jucatul de-a alba neagra cu calendarul?
  • Nu credeti ca trebuia explicata aceasta problema printr-o pastorala sau o dezbatere sinodala transparenta? Sau s-a mers pe principiul iutelii si nebagarii de seama?
  • S-au corectat multe texte liturgice in cartile de cult, in special cele legate de problema monofizitilor. Exista o lista si o argumentare a corecturilor, sau s-a procedat unilateral, in maniera calendarului pe 2011?
  • De ce doar cateva eparhii au urmat aceasta directie a modificarii tacite si nu intreaga Biserica Ortodoxa? Iata doar cateva intrebari deloc retorice.
  • Argumentele unora ca BOR doreste, prin aceasta schimbare in calendar,  sa lupte  impotriva standardizarii calendarului civil (vezi directiva in vigoare ISO 8601 a Organizatiei Internationale de Standardizare „ISO) nu se justifica, intrucat din punct de vedere practic BOR tine cont tot de calendarul civil in abordarea unor tematici teologice. De exemplu anul inchinat Sf. Botez si Sf. Cununii a inceput tot dupa calendarul civil si nu la 1 septembrie 2010 dupa calendarul bisericesc. Intreaga Biserica face Te Deum pentru binecuvantarea unui an civil, care prin reinvierea unor traditii precrestine in spatiul social, devine din ce in ce mai pagan, pe cand anul bisericiesc trece apoape neobservat de multi membri ai Bisericii.
  • Personal nu cred ca prin actiunea calendarul 2011 ar fi vreo conspiratie iudeo-masonica sau oculta, ci efectiv din dorinta unora de a reforma, schimba, innoi sau diversifica dupa bunul plac orice, numai sa se schimbe ceva, si in mod paradoxal, cu pretentia de revenire la matca „Bisericilor de limba greaca”. Referinta pentru un calendar ortodox este viata practica si liturgica a Bisercii in Iisus Hristos prin Duhul Sfant, conform argumentelor de mai sus si nicidecum un calendar al grecilor, care este invocat de biroul de presa.
  • Pentru ca „vremea sa fie rascumparata” (Efeseni 5,16)  cu folos, propun ca Sf. Sinod sa-si faca timp sa inceapa mai degraba procedura  de canonizare a martirilor ucisi in temnitele comuniste, decat sa separe sambata de duminica.
  • Si daca totusi Biserica simte nevoia sa faca vreo separatie cu o bara rosie sau doua, ar fi bine sa separe lumina Bisericii lui Hristos, de intunericul dictaturii comuniste si de intunericul post decembrist si sa-l lumineze cu jertfa atator martiri, facand loc in calendar miilor de sfinti martiri si eroi ai neamului, sacrificati de epoca holocaustului rosu, cu tacerea inca vinovata a BOR.

Pr. Mihai Valica


[1] Vezi Pastorala de Sfintele Pasti, 1993, in vol. Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea. 12 scrisori pastorale de Craciun si Pasti, Iasi, 1994, p.79: Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, Pastorala de Sfintele Pasti, 1991, in vol. Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea. 12 scrisori pastorale de Craciun si Pasti, Iasi, 1996, p.162.
[2] Daniel, Patriarhul B.O.R., Comori ale Ortodoxiei. Explorari teologice in spiritualitatea liturgica si filocalica, Iasi, 2007, p.187
[3] Ibidem, p.192
[4] Ibidem, p.192.Vezi si Pr. conf.dr. Petre Semen, Invatatura despre Sfant si sfintenie in cartile Vechiului Testament, Iasi, 1993, p. 210; vezi si Xavier Leon-Dufour, art. Ziua Domnului, in Vocabular de Teologie Biblica, Bucuresti, 2001, pp.791-795.
[5] http://www.semneletimpului.ro/stiri/Legea-vrajitoriei-a-trecut-tacit-prin-Senat-1954.html
http://www.ziare.com/social/stiri-sociale/vrajitoarele-ii-ameninta-cu-blesteme-pe-parlamentarii-care-voteaza-legea-vrajitoriei-1054506;
http://www.ziare.com/articole/lege+vrajitorie
http://www.ziarultimisoara.com/the-news/463-legea-vrjitoriei-a-fost-aprobat-de-senatin-mod-tacit.html

Alte precizari:

Cateva precizari si sublinieri la cap.2.2. din articolul despre calendar. Sa ne rugam pentru luminarea si mantuirea celor ce ne indruma duhovniceste spre mantuire si conduc destinul Bisericii lui Hristos.

„¢ Cele opt Glasuri sunt cantate si ele succesiv, un Glas pe saptamana. In saptamana luminata insa, se canta cate un Glas pe zi, de la Glasul 1 la Glasul 8 tocmai pentru a arata continuitatea Duminicii dupa sambata, ca a opta zi si nu numai ca prima zi a saptamanii. De aceea serbarea Invierii Domnului incepe cu Duminica si se incheie dupa 8 saptamani tot cu Duminica, cand Ortodoxia cinsteste intemeierea Bisericii lui Iisus Hristos in mod vizibil si haric pe pamant prin pogorarea Sf. Duh.
„¢ Deci Dumnica este alfa si omega, inceputul si sfarsitul unei saptamane liturgice din saptamana luminata, dar si inceputul si sfarsitul unei perioade speciale de cinstire a Invierii Domnului, in decurs de 8 saptamani, dupa modelul lui Iisus Hristos, care recapituleaza si insumeaza intreaga creatie prin Jertfa si Invierea Sa. Dupa acest moment saptamana liturgica incepe cu ziua de luni si culmineaza cu ziua de duminica, asa cum se vede in orice Evanghelie si asa cum a fost barata duminica prin cele doua linii rosii pana in anul 2010. Daca se merge cu logica biroul de presa ar trebui schimbata si citirea Evangheliei dupa Rusalii, nu numai mutata linia rosie in calendarul cu pricina!
„¢ Prima zi liturgica incepe cu Duminica Invierii, Glasul 1, ce-i drept, dar numai pana la Pogorarea Sf. Duh, pentru a arata ca invierea Domnului include rascumpararea chiar din ziua creatiei, dar se sfarseste tot cu Duminica pe Glasul 8, respectiv Pogorarea Sf. Duh.
„¢ Faptul ca intemeierea Bisericii, adica Pogorarea Sf. Duh se petrece in duminica a 8 a dupa Pasti, iar saptamana liturgica incepe imediat cu luni, si nu cu duminica, iar prima duminica dupa Rusalii incepe cu Gasul 8 (vedem bivalenta lui 1 si 8, reprezentata de ziua Duminicii) este mai mult decat evident ca, Sf. Parinti au statornicit prin randuelile liturgice si doxologice, ca Dumnica este a opta zi, raportata la evenimentul invierii Domnului si este si prima zi a saptamanii, raportata la evenimentul creatiei din nimic a lumii, insa premizele mantuirii ne sunt date de invierea Domnului, fara sa excluda si ziua creatiei, motiv pentru care multi Sfinti Parinti o socotesc si ca prima zi a saptamanii. Din aceasta perspectiva s-a si creat, de Sf. Parinti timpul liturgic hristic, regasit in forma doxologica in slujbele si randuielile bisericiesti. Deci prin Invierea Domnului si prin pogorarea Sf. Duh raportarea la calendarul iudaic, se face doar din ratiuni istorice si ca reper cronologic. Insa timpul liturgic hristic reprezentat concret in randuiala slujelor actuale, in care prima zi din saptamana liturgica, dupa Rusalii este lunea si nu duminica, insumeaza simultan si ziua sambetei (a saptea); ziua Invierii (a opta), care reprezinta totodata si ziua intaia a saptamanii. „Pardoxul” calendarului liturgic exprima in mod cultic taina veacului viitor si nu reprezinta nicidecum o contradictie, o scapare sau o lipsa teologica. Din punct de vedere logic pare a fi o antinomie, insa din punctde vedere teologic este o simfonie. In clipa in care ne raportam doar la calendarul iudaic, renuntam la o intreaga traditie liturgica si aducem in Biserica Ortodoxa logica istorica si nu ramanem la logica litugica a Sf. Parinti. Sf. Irineu de Lyon, elev al Sf. Iustin Martirul (+155), scrie: „œNoi toți pazim Duminica ca fiind ziua de odihna, bucurandu-ne de lucrurile lui Dumnezeu” (Apologia I, cap. 67, trad. cit., p. 71).
„¢ Prin Jertfa si Invierea Domnului culminand haric prin pogorarea Sf. Duh se intemeiaza Biserica lui Hristos in lume, iar duminica devine punctul culminant si Zi de odihna. Deci, conform acestor realitati istorice si randuieli doxologice, statornicita in mod practic in viata liturgica a Bisericii, prima zi a saptamanii este luni si nu mai este Duminica (transformata hristic in prima si a opta), intrucat Duminica include simfonic si ziua de odihna vechitestamentara. De aceea Dumnica incepe, din punct de vedere liturgic, sambata cu vecernia mica. Acest lucru este evidentiat concret si in randuiala citirii Evangheliei dupa Rusalii, cand saptamana liturgica incepe cu luni.
„¢ In acest context pot concluziona ca, pentru noi crestinii Dumnica este ziua Domnului ca punct culminant al rascumpararii lumii si la ea trebuie sa ne raportam. Iisus Hristos trebuie sa fie punctul de referinta al unui calendar liturgic ortodox si nu calendarul iudaic, care ramane valabil doar pentru evreii care inca il mai asteapta pe Mesia.
„¢ Mergand dupa (i)logica recenta a biroului de presa, care se raporteaza doar la calendaul iudaic, nu si la timpul liturgic al Sf. Parinti, s-ar poate deduce logic, ca de acum serbam Sabatul ca fiind ziua de odihna si ultima a saptamanii, deoarece noul calendar incepe saptamana liturgica cu duminica, recunoscuta de iudei doar ca prima zi a saptamanii?
„¢ Hotararea sinodala privind inceperea saptamanii cu duminica trebuie considerata geniala, intrucat BOR-ul mileniului trei a descoperit ceva, ce nu pricepusera nici Sfintii Parinti, care au dorit sa uneasca liturgic ziua de odihna a sabatului, data de Dumnezeu Tatal, cu ziua Fiului-Duminica, a carui apoteoza prin Inviere se produce in noaptea de sambata spre duminica.

Referitor la admin. si Ingrid de pe site-ul razboi intru cuvant:

Daca aceasta este concluzia la care ati ajuns, inseamna ca nu ati inteles absolut nimic din ce am scris. Tot ceea ce ati argumentat Dv. este corect din punct de vedere al perioadei Octoihului, adica saptamana liturgica incepe cu vecernia mica de sambata, continua cu utrenia de duminica, cu Sf. Liturgie-duminica, etc.

Deci, calendaristic-strict cronologic pe zile, incepe saptamana in toata perioada Octoihului cu Duminica, insa liturgic incepe cu sambata, avand in vedere legatura lor de continuitate si nu de separare sau excludere precum si o aducere aminte de zilele creatiei, care incepeau cu seara si se termina cu dimineata ziua intai, a doua „cum foarte bine ati scris si Dv.

Repet: „œprin Jertfa si Invierea Domnului culminand haric prin pogorarea Sf. Duh se intemeiaza Biserica lui Hristos in lume, iar duminica devine punctul culminant si Zi de odihna. Deci, conform acestor realitati istorice si randuieli doxologice, statornicita in mod practic in viata liturgica a Bisericii, prima zi a saptamanii este luni si nu mai este Duminica (transformata hristic in prima si a opta), intrucat Duminica include simfonic si ziua de odihna vechitestamentara. De aceea Duminica incepe, din punct de vedere liturgic, sambata cu vecernia mica. Acest lucru este evidentiat concret si in randuiala citirii Evangheliei dupa Rusalii, cand saptamana liturgica incepe cu luni”.

Sper ca faceti distinctia intre „œranduiala citirii Evangheliei dupa Rusalii” si perioada Octoihului. Dv. reduceti tot anul liturgic doar la Octoih. Or, tocmai pentru a reda liturgic somfonia intre Vechiul si Noul Tesatament, apare dupa Pogorarea Sf. Duh o noua randuiala a citirii Evangheliilor, incepand saptamana liturgica cu luni, cu toate ca si dupa acest moment in Octoih saptamana incepe cu duminica si precedata de vecernie, ca de obicei.

In acest context perohoretic-intrepatrundere-liturgic intre Octoih si randuiala citirii Evangheliei am definit eu antinomia, care se rezolva in simfonie liturgica si nu in contradictie. „Paradoxul” calendarului liturgic exprima in mod cultic taina veacului viitor si nu reprezinta nicidecum o scapare sau o lipsa teologica sau o subminare rascolnica.

Deci nu confundati Octoihul cu calendarul. Mai bine ati scana un calendar, pentru ca sa vedeti cand si cine a pus linie intre sambata si duminica si veti vedea ca nu este vorba de nici o conspiratie rascolnica „

Acum sper ca ati inteles, ca nu are rost sa mai scanati nici o carte veche, intrucat veti gasi ca incepe cu duminica. Studiati-l bine si pe Sf. Simeon al Tesalonicului, parintele randuielior liturgice bisericesti si veti intelege, daca doriti acest lucru, cu foarte mare usurinta despre ce este vorba!

Iertare si rugati-va si pentru mine!

Cu tot respectul si binecuvantare,
pr. Mihai Valica

POMELNICE ȘI DONAȚII

Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…

Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, precum și căminul pentru copii – „Acoperământul Maicii Domnului”, unde maicile se silesc să-i îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.

Valoarea donației
Frecvența donației

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la ATITUDINI - Mănăstirea Paltin

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura