Acasă » Articole » Parintele Prof Mihai Valica: Alaturi de un confrate in Hristos


Parintele Prof Mihai Valica: Alaturi de un confrate in Hristos


Parintele Nicolae State-Burlusi s-a confruntat de-a lungul misiunii sale preotesti nu numai cu absurdul, cu nestiinta, cu rautatea si incultura unoara, ci a luptat efectiv sa raspandeasca lumina si speranta in jur si sa atzentioneze pastoral unele nedreptati comunitare si sa activeze in Duh ecclesial la indreptarea lor. Acest lucru il dovedesc domeniile vaste de activitate in care a lucrat cu timp si fara timp:
– infiintarea de biblioteci de carte religioasa in spitale, scoli, unitati militare in diferite localitati din tara si din diaspora (peste 300) ;
– actiuni de binefacere pentru familiile cu copii multi si greutati familiale ;
– contribuirea la salvarea de la avort a cel putin 350 de copii ;
– participarea la actiuni culturale si spirituale organizate in tara si in strainatate ;
– misiuni culturale de donatie de carte si simpozioane in Ungaria, Italia, Germania, Austria, Republica Moldova, iar in alte tari de donatie de carte prin intermediari.
– Director al Editurii Buna-Vestire din anul 1991 ;
– Presedinte al Asociatiei Ortodoxe ?Pro-Vita? Valcea din anul 1992;
– Secretar al Fundatiei Culturale ?Sf. Antim Ivireanul? din anul 1998;
– Secretar de redactie al Revistei ?Lumina Lumii? din anul 2001;
– Director al Tipografiei Episcopale Valcea ?Sf. Antim Ivireanul? intre anii 2000-2007 ;
– Fondator al Casei Memoriale poet Ion Ene-Fripcea din Burlusi, Arges in anul 2004.
Ca publicist a fost un adevarat misionar si impatimit pentru adevar si pentru raspandirea cuvantului lui Dumnezeu. In acest domeniu a avut numeroase articole in presa scrisa, colaborand de-a lungul anilor cu o serie de ziare si reviste dar si cu posturi de radio si televiziune, participand la numeroase emisiuni si mese rotunde, la diferite evenimente si simpozioane.
Toata aceasta activitate i-a adus un nume bun si diverse distinctii:
– peste 50 de diplome de onoare si de excelenta ;
– premii culturale din parte diferitelor institutii si asociatii de cultura si arta;
– cetatean de onoare al com. Ciofrangesti, jud. Arges;
– a fost numit de catre personalitati ale culturii romane ?BADEA CARTAN CONTEMPORAN?[1].
Munca cu timp si fara timp i-a adus multe bucurii si impliniri dar si invidia unora si multa osteneala si boala. De curand a fost operat pe cord deschis iar diabetul l-a slabit si epuizat si mai mult.
Am aflat ca Parintele Nicolae a fost pedepsit disciplinar cu mutarea din parohie. Nu pun in discutie nici cauzele acestei masuri si nici justetea sau injustetea lor ci momentul ales.
Pe acest fond al suferintei fizice si in perioada de convalescenta mai marii nostri au gasit de cuviinta sa-l ajute sa se vindece cu totulÂ…! Astfel au adaugat prin aceasta mutare disciplinara o durere sufleteasca mai grea decat operatia si diabetul si poate decat toata osteneala vietii pusa in slujba lui Hristos, crezand ca-l va ajuta prin aceasta sa scape de necazuri, boala si suferinta si sa mearga acolo unde nu este durere nici intristare nici suspin…!
Numai ca parintele Nicolae mai vrea sa traiasca si sa se pregateasca mai bine pentru o calatorie asa lunga!
Cum este posibil sa se sterga cu buretele toata activitatea jertfitoare a parintelui Nicolae State Burlusi si sa fie umilit si calcat in picioare tocmai in momentele cand avea nevoie de liniste si mangaiere dupa greaua operatie de inima?
Oare s-a schimbat cumva Scriptura care spune: „bolnav am fost si m-ati cercetat” cu cuvintele: „am asteptat sa fii bolnav ca sa te excludem si umili”?
Se impune o intrebare fireasca in acest context: cum trebuie sa actionam noi ca preoti atunci cand trecem prin astfel de momente delicate si sensibile? Care ar trebui sa fie atitudinea noastra cand unii din cei randuiti sa ne conduca prin Hristos cu rabdare si dragoste devin fara intelegere sau iubire? Oare se intampla asemenea atitudini inumane si in lumea civila? Sau cum trebuie sa actionam noi ca preoti atunci cand pe alocuri in Biserica noastra „una este conditia de a le castiga prietenia (celor ce ne conduc): sa li se vorbeasca magulitor. O nepotrivire de pareri este de ajuns (a constitui) motiv pentru dusmanii… [2]” In ce masura sunt actuale in vremurile noastre cele descrie atat de sugestiv de Sf. Vasile cel Mare la vremea sa? Sau in ce proportie sunt raspandite astfel de comportamente, fenomene si atitudini in Biserica noastra? Este parintele Nicolae un caz singular sau se petrec astfel de lucruri in toate eparhiile si doar ca a avut curajul sa denunte astfel de masuri s-a facut cunoscut existenta acestor atitudini necrestinesti?
Iata intrebari deloc retorice, care dau masura dilemei etice a societatii sau a comunitatii ecclesiale in care traim.
Personal cred ca intr-o lume care se descompune din cauza urii si a dezbinarii este necesar sa marturisim adevarul cu demnitate si curaj hristic si sa urmam indemnul Sfantului Apostol Pavel, care ne spune: „ocarati fiind, sa binecuvantam. Prigoniti fiind, sa rabdam. Huliti fiind, sa ne rugam. Ajunsi ca gunoiul lumii, ca lepadatura tuturor”[3], sa ne smerim de dragul lui Hristos si de dragul unitatii Bisericii Lui, atat ca preotii cat si ca ierarhii. In clipa in care se cere numai ca altii sa aiba rabdare, smerenie, dragoste, ascultare, etc. iar noi ca preoti sau ierarhi suntem departe de astfel de virtuti, atunci apare conflictul si dezbinarea este la ea acasa…
Durerea este si mai mare cand dezbinarea vine din interior, din partea celor care trebuie sa dea dovada de intelegere si dragoste in Duhul lui Hristos fata de un om trecut prin suferinta, boala si operatie dificila cum este cazul parintelui Nicolae.
Personal nu ma mira astfel de atitudini din partea unor responsabili eclesiali intrucat vedem ca martirii neamului romanesc si marturisitorii curajosi ai credintei ortodoxe exterminati in puscariile comuniste sunt lasati in uitare si umilinta, in timp ce catolicii isi beatifica martirii sacrificati in acelasi loc de prigoana in care au fost si ortodocsii si-i pun in calendare iar ai nostri ii amana sine die fara justificareÂ…
Cu ce este mai sfant primul martir al temnitelor comuniste, ucis la Aiud: Szilárd Bogdánffy, de origine maghiara, sanctificat de curand de Vatican[4], decat marturisitorii Valeriu Gafencu sau Ilie Lacatusu? Oare trebuie sa fii de alta etnie si religie ca sa ti se recunoasca meritele unei vieti jertfelnice?
Iata intrebari la care nu stiu daca va primi vreodata un raspuns parintele Nicolae, decat la dreapta judecata a lui Iisus Hristos.
Parinte Nicolae asteapta pana atunci cu rabdare si necartire adevarata rasplata si sentinta hristica!
Cu toata empatia mea colegiala si frateasca,
Pr. dr. Mihai Valica
________________________________________
[1] Vezi pe larg Parintele Nicolae State-Burlusi „Badea Cartan contemporan” – la 60 de ani – , ed. Antim Ivireanul, Ramnicu-Valcea, 2009.
[2] Sf. Vasile cel Mare, Scrieri, partea a III-a,  „Despre Sfantul Duh”, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al BOR, 1988.
[3] 1 Corinteni 4, 12-13.
[4] Vezi http://roncea.ro/2010/05/12/bomba-biserica-catolica-beatifica-primul-martir-al-temnitelor-comuniste-ucis-la-aiud-szilard-bogdanffy-sfantul-valeriu-gafencu-care-si-a-dat-viata-pentru-colegii-de-celula-printre-care-si-pentru/


Post a Comment

(required. But it will not be published)