Bunicul meu evreu, ucis de comuniști și protejat de românii ortodocși


Bunicul meu evreu, ucis de comuniști și protejat de românii ortodocși
Câteva observații asupra legii anti-legionare
de Monahia Ecaterina Fermo

Nu putem avea viitor, dacă nu ne respectăm trecutul„Nu putem avea viitor, dacă nu ne respectăm trecutul”(Regele Mihai I)
Din cutiuța amintirilor mele, în ultimele săptămâni a ieșit la iveală unul dintre cele mai impresionante momente din viața mea: după-amiaza zilei de 29 iunie 1986, când plină de întrebările vârstei de 33 de ani și uimită de răspunsuri, primeam “PECETEA HARULUI DUHULUI SFÂNT”, din Taina botezului la mănăstirea Cernica, sub mâna ocrotitoare a părintelui Ilarion Argatu. Totul a fost uimitor, divin, strălucitor, în paraclisul mănăstirii, unde avea loc evenimentul, cu pridvorul ce amintea de anii copilăriei mele la bunici, cu mirosul de tămâie și ceară, dar mai ales privirea mi-a fost atrasă de o carte veche cu coperți de piele și cu litere chirilice, din care părintele Argatu a citit toată slujba. Dar ceea ce îmi revine de o vreme în amintire, ca o privire în oglindă, este momentul șocant când, folosindu-se de un canon al Sfinților Părinți, din cartea cu coperți de piele și litere chirilice pe care o zărisem pe masă, părintele a început să-mi citească „lepădările”, la care trebuia să răspund eu, pentru că eram matură și răspunzătoare de cuvintele mele. După cum bine știm la bebeluși este nevoie de naș ca să facă acestea.
-„Te lepezi de satana?”
-„Mă lepăd!”
-„Întoarce-te și scuipă-l de trei ori”.
Da! L-am scuipat și m-am lepădat chiar în clipa aceea și până la sfârșitul vieții mele de toate ororile gândite și făcute. Și totuși, la următoarea lepădare am simțit că se adună în mine toată mândria, ura, revolta și răzbunarea de care aș fi fost capabilă și în câteva secunde partea întunecată din mine (Monica cea revoltată și nebotezată) a vrut să se scoale și să-l scuipe pe preot și să fugă, auzind cuvintele: „Te lepezi de toată credința rătăcită a strămoșilor tăi care L-au prigonit pe Iisus Hristos?
Cu toată mândria lezată pe care o simțeam împungându-mă aproape fizic, o forță uriașa nevăzută mă ținea țintită în genunchi … și am răspuns hotărâtă și uimită, chiar șocată:
-„Mă lepăd !”
-„Și te închini Lui ca unui Împărat și Dumnezeu?”
-„Mă închin Lui ca unui Împărat și Dumnezeu!”
Nu poate fi explicat în cuvintele din nicio limbă pământească cât Har și dragoste divină, câtă înțelepciune și umilință izbăvitoare am simțit înfierbântându-mi inima și topind pe loc ura, mândria și răzbunarea moștenită de la moșii și strămoșii mei nebotezați. Atât ei cât și orice alt împotrivitor lui Hristos, nu-mi mai puteau face nimic, căci toată inima și tot cugetul le pusesem la Picioarele Împăratului cel Adevărat.
M-am îndulcit mult săptămânile acestea, învăluindu-mă cu aceste amintiri. Dar ele nu au țâșnit întâmplător din cutiuța amintirilor, ci ca un răspuns divin la frământările care m-au cuprins de când s-a declanșat în societatea noastră disputa pro și contra așa-zisei legi anti-legionare, prin care se interzice promovarea legionarismului, mișcare politică-religioasă interbelică generatoare chipurile, de antisemitism și nazism.
Recunosc că în ceea ce privește subiectele istoriei interbelice nu am nici calitatea, nici vârsta unei exegeze pertinente. Dar cred că, alături de mari nume din literatura românească și de istorici și comentatori contemporani, pot să-mi spun și eu umila mea părere despre subiectul acesta fierbinte, mai ales ca antecedentele familiei mele îmi permit să cunosc în parte adevărul istoriei.

02-atac2Bunicul meu evreu, îndrăgit de creștini
Dar să începem cu începutul… În 2002 Guvernul României a interzis organizațiile și simbolurile cu caracter fascist, rasist sau xenofob și promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii. Actul normativ incrimina totodată negarea Holocaustului, definit ca „persecuția sistematică sprijinită de stat și anihilarea evreilor europeni de către Germania nazistă, precum și de aliații și colaboratorii săi din perioada 1933-1945”.
Patru ani mai târziu, cu ocazia aprobării și modificării ordonanței de către legislativ, două comisii ale Parlamentului României au adoptat un amendament prin care se elimină din definiția Holocaustului sintagma „aliații și colaboratorii săi”. Apoi în perioada iunie-iulie 2015, au fost adoptate și promulgate noi amendamente ale ordonanței care, de data aceasta, aduc un plus de specificitate locală actului normativ. Spre deosebire de versiunea anterioară, ultimele amendamente definesc Holocaustul din România, interzic promovarea simbolurilor și ideologiilor legionare și extind interdicția cultului public asupra persoanelor vinovate de crime de război și genocide.
Nu aș vrea să intru în polemici politico-ideologice, nici măcar nu aș vrea să nominalizez, înfierând pe Președintele Iohannis sau pe fostul lider PNL, Crin Antonescu, vinovații actuali ai aprobării actualei legi. Oricum ei dau vina pe legislația europeană!
Crin Antonescu: Mai întâi, nu sunt singurul inițiator al legii, în al doilea rând este o lege care a reunit la dezbaterea ei un vot aproape unanim. Completarea ordonanței din 2002, a venit din necesitatea de a pune în concordanță și legislația românească cu legislația europeană în acest sens, o legislație îndreptată împotriva negaționismului și anumitor fenomene care au căpătat o anumită amploare în ultimii ani, mai ales în spațiul european, nu P1380484doar în România”.
În ultimele săptămâni toată mass-media, toată presa scrisă și toate site-urile și blogurile au înfierat sau nu, prin dezbateri și polemici cu personalități ale culturii și istoriei românești, acest fierbinte subiect.
Aproape în unanimitate concluzia a fost aceeași: Legea anti-legionari este pretextul unor abuzuri incredibile împotriva democrației românești.
Poate nu întâmplător, cele mai multe lucrări care analizează Mișcarea Legionară ca fiind o organizație fascistă aparțin unor cercetători „reputați” din străinătate: Stanley Payne, Roger Griffin, Robert Paxton, Philip Morgan etc., la care se adaugă studiile semnate de Radu Ioanid, Mihai Chioveanu și Constantin Iordachi (lista nu este exhaustivă), dar și Raportul Comisiei Wiesel, asumat în 2004 de către statul român.
Este cât se poate de adevărat că noi, nepoții celor ce au trăit acele vremuri, primim drept „adevăr” ceea ce ni s-a oferit în cărțile de școală, de specialitate, ba chiar și în cultură. Așa am fost îndoctrinați de „fiară roșie” de 50 de ani încoace. Abia acum își fac timid apariția în media, timide glasuri ale intelectualității romanești pentru a afirma cu tărie existența unui alt adevăr decât am învățat noi în manualele bolșevice – acela în care de două mii de ani, pe pământul românesc istoria și creștinismul au mers mana în mâna și au aparat împreună granițele și neamul românesc de orice altă influență istoric-filozofico-religioasă.
Asta am înțeles din primele clipe ale încreștinării mele. De aceea am început acest comentariu cu imaginile lepădărilor din rânduiala botezului, pentru că atunci am înțeles că orice voi face în viață sau orice voi gândi va fi în lumina și adevărul creștin, care a călăuzit poporul român de două mii de ani. Cam așa trebuie că au P1380485gândit și marii noștri învățați și filozofi și oameni de cultură, care au trecut la cele veșnice, dar care riscă să fie înfierați acum de „noua lege”…Cioran, Eliade, Radu Gyr, Mircea Vulcănescu și mulți, mulți alții. Nu mai vorbesc aici de mari preoți și duhovnici care nu au făcut nimic altceva decât că au călăuzit poporul spre mântuire, folosindu-se desigur de toate forțele umane care împărtășeau același deziderat creștin – așa cum a fost și Mișcarea Legionară. S-a făcut atâta discuție pe tema antisemitismului propagat de cei ce au simpatizat cu ideile creștine ale Mișcării Legionare. Eu, care provin din neamul evreiesc și nu neg existența holocaustului, ci încerc să sufăr odată cu tot cel ce este nedreptățit și osândit, fie el evreu, roman sau orice altă națiune, totuși românii și mai ales elita culturală interbelică, nu au fost antisemiți și nici rasiști. Acești apologeți ai creștinismului nu au propovăduit decât mila creștină, înveșmântată însă în haina demnității românești. Iar acum nici nu poate fi vorba de antisemitism, nu există un pericol real în societatea românească de azi. În anul 2015 mai putem vorbi de antisemitism în România, când numărul evreilor nu depășește câteva mii?
Faptul că o stradă sau o asociație va purta numele unui filozof sau preot sau om de mare cultură românească ce a împărtășit aceleași idealuri creștine de mântuire cu membrii Mișcării se poate numi antisemitism?
Dovadă este chiar la mine în familie, unde bunicul meu evreu, Iosif Fermo, a activat ani buni ca ziarist de prima mână la ziarul Universul, care se știe că avea orientare creștină de dreapta. Iată câteva amintiri ale colaboratorilor săi:
Stelian Popescu dădea atribuții, în sensul că dădea ordine și gurile rele spuneau că și articolele lui erau scrise de altcineva. Și cam îl știu pe cine, era unul, Iosif

Stelian Popescu

Stelian Popescu

Fermo, care era puțin evreu, ori se știa că tenta Universului nu era antisemită pe față, dar nici cu mare simpatie nu era; și totuși Fermo ăsta, care era bun prieten cu Titulescu, se pare că ăsta îi făcea marile lui articole, care se terminau întotdeauna cu o chestie foarte serioasă: Vom trăi și vom vedea”.
„După deconcentrarea mea prin august 1942, din dorința de a începe o eventuală carieră jurnalistică, am apelat la Victor Popescu care mi-a înlesnit angajarea ca redactor stagiar la ziarul Universul cu un salariu de 5000 lei atunci când solda de sublocotenent era de 7000 lei. Am fost reținut grație cunoștințelor mele de limba engleză la colectivul redacțional de politică externă, condus de Ion Lugosianu, secondat de Romulus Seișanu și de Iosif Fermo, care fiind evreu, nu mai lucra pe postul său, din cauza legilor antisemite elaborate în 1938, dar de care directorul ziarului Stelian Popescu nu prea ținea cont și găsea mijloacele financiare să-și susțină colaboratorii, chiar dacă erau evrei” (DAN BRĂTESCU – fragment din cartea Octogenar în jurul globului).
Dragul meu bunic s-a căsătorit cu o creștină, neam de os domnesc pur românesc și creștin, care a ctitorit multe biserici și mănăstiri – Voievodul Neagoe Basarab, apoi și-a creștinat toți copiii și …surpriza vieții …a fost arestat de evrei, de regimul ANA PAUKER – născută HANNA RABINSONH – și învinuit de trădare cu agenții de presă străină – dar mai ales creștine!
Atunci, în anii 50 toată familia a suferit din cauza pierderii bătrânului Fermo. Dar eu astăzi îi mulțumesc Domnului că a rânduit să am și eu un bunic a cărui viață s-a încheiat în infernul penitenciarului Aiud, dar mai ales mă bucur că numele lui e trecut pe pereții memorialului de la Aiud alături de adevărații mărturisitori creștini omorați de regimul comunist.
Din păcate, unii știm că în spatele tuturor acestor masacre, fie ele creștine, fie evreiești – sunt organizațiile oculte, care conduc lumea din umbră, folosind istoria și popoarele ca pe o armă, asmuțindu-i unii împotriva altora pentru a domina ei pământul!
Pentru mine, ca și creștin ortodox, nu există decât un singur adevăr absolut: cel al Domnului nostru Iisus Hristos – om și Dumnezeu: „Eu sunt calea, adevărul și viața”.
Când vom avea și noi curajul să spunem și să acționăm conform adevărului creștin?
Iată o iau înainte alte neamuri ce vor să țină steagul creștinătății sus:
„Cei mai mulți australienii cred în Dumnezeu. Nu este vorba despre «dreapta creștină» sau «presiuni politice», este o realitate faptul că această națiune a fost fondată de bărbați creștini și femei cu principii creștine. Este, cu siguranță, adecvat de a afișa această realitate pe pereții școlilor noastre! Dumnezeu vă deranjează? Dacă DA, vă sugerez să luați în considerare o altă parte a lumii pentru a trăi acolo, pentru că Dumnezeu este parte a culturii noastre” – Julia Gillard Prim ministrul Australiei.
Luați aminte popor român creștin!


Da, Părintele Justin a avut dreptate! România astăzi s-a îmbrăcat din nou în zeghe. Un Editorial de Monahia Fotini


Coperta ATITUDINI 40Editorialul din Nr 40 al Revistei ATITUDINI:

Da, Părintele Justin a avut dreptate! România astăzi s-a îmbrăcat din nou în zeghe
de Monahia Fotini

„12 luni de libertate și vine urgie!”. Îmi aduc și acum cu emoție aminte de ultimele cuvinte ale Părintelui Justin înainte de a-și da sufletul în mâna Domnului. Cu toții ne-am întrebat atunci ce a vrut să spună Părintele și la ce se referea, dar durerea pierderii sale pentru noi era atât de mare încât nici nu ne mai interesa de libertate și urgie. Ce urgie putea fi pentru noi mai mare decât pierderea lui? Părintele însă vedea mai departe pericolul ce ne va întâmpina. Unii au zis că se referea la conflictul din Ucraina și începutul unui nou război devastator, alții la actele biometrice. De fapt, cred eu, era altceva. Profeția Părintelui Justin s-a împlinit acum, de fapt ea era împlinită de anul trecut, dar nu ne-am dat seama. Putem spune astăzi că România nu mai este liberă. Dacă știam deja că România era supusă economic și militar marilor puteri ale lumii, care i-au supt aurul, petrolul și toate bogățiile ei, azi aflăm că duhul României, România spirituală și culturală este întemnițată și ferecată cu lacăte gigantice, prin impunerea acestei legi abuzive, așa-zis antilegionară, promulgată de președintele Iohannis, împotriva culturii și martirajului neamului românesc. Da, Părintele Justin a avut dreptate! România astăzi s-a îmbrăcat din nou în zeghe și în zeghe ne vom îmbrăca toți cei care de azi înainte vom avea curajul să ne mărturisim neamul și adevărata lui istorie și cultură. Cu adevărat… și-au luat România înapoi: ne-am întors la 1948. Ei, de sus, și-au luat-o înapoi, iar noi, de jos, ne-am pierdut-o. Suita întreagă de mucenici, mărturisitori ai lui Hristos din temnițele comuniste, geniile culturii românești, personalități istorice, savanți și filosofi, care au luptat cu prețul vieții lor împotriva dictaturii carliste, dar mai ales comuniste, este astăzi din nou cenzurată și condamnată. Deoarece, conform noii legi promulgate, nu vei mai putea vorbi apreciativ despre cei care au colaborat sau simpatizat cu Mișcarea Legionară, fie că este vorba de Țuțea, Eliade, Noica, Vulcănescu, pr. Arsenie Boca, pr. Calciu Dumitreasa sau arhim. Justin Pârvu. Este incriminată astfel toată generația tinerilor care nu au tăcut și nu s-au supus comunismului în România. Oare de ce? Ca să fie o lecție de tăcere? Ne învață cumva guvernanții de azi că e mai bine să tăcem și să ne vedem de treabă?
„Se vor lupta cu noi și morți…”, afirma profetic un alt mare mărturisitor al lui Hristos și luptător anticomunist, Părintele Gheorghe Calciu. N-a fost destul că au murit cu zecile de mii în temnițe, că au pătimit ani grei de pușcărie în chinurile și torturile cele mai inimaginabile, de la bătăile de tot felul, înfometări, izolări în condiții inumane – până la a-i obliga să mănânce fecale și să bea urină, după modelul teribilului fenomen de reeducare de la Pitești, și asta doar pentru că nu au vrut să-și nege credința în Dumnezeu și în valorile neamului lor românesc? Nu, n-a fost destul! Acum urmașii prigonitorilor de altădată au realizat că au făcut martiri din acești „bandiți mistici” și „dușmani ai poporului”, cum erau numiți în trecut și de aceea, e timpul să-i mai închidă o dată, chiar morți fiind, să le omoare memoria rămasă în inimile și sufletele românilor, să interzică abuziv accesul la informație și cercetare generațiilor de români care vor veni și poate vor vrea să se trezească și să afle adevărul, altul decât cel scris în manualele de istorie comunistă.
Vorbește azi cineva despre suferințele din temnițele comuniste? Ați auzit la televizor vreo dezbatere pe acest subiect? Prea puțin, dacă nu deloc. Ați învățat cumva în vreun manual de istorie despre fenomenul Pitești și atrocitățile din temnițele comuniste? Acei oameni, considerați în mod abuziv fasciști – pentru că incultura acuzatorilor comuniști era crasă și executau ordine dinafară la comanda rusească – acești oameni au fost condamnați drept dușmani ai poporului, pentru că au subminat statul totalitar comunist! Oameni buni, acele sentințe niciodată nu au fost anulate! Acei oameni sunt considerați și azi vinovați în istoria recentă, după ce unii dintre ei au fost închiși și pentru 20 de ani! Acei oameni nu au trădat și nu au făcut compromis niciodată cu Securitatea, pentru că altfel ar fi fost lăsați liberi. Trăim într-o Românie care pare în continuare mai mult bolșevică, decât democratică. Un sistem democratic avea datoria de a condamna comunismul și toate hotărârile lui ilicite. Dacă ar condamna comunismul s-ar condamna pe ei înșiși.
În toate dezbaterile – care au avut loc, din păcate, după promulgarea acestei legi și nu înainte, după cum ar fi fost democratic, pentru că în general legile cele mai importante se fac pe șest – s-a dat vina pe consultanții acestui proiect de lege, care sunt evrei: e vorba de Institutul Elie Wiesel, care se ocupă cu studierea holocaustului și monitorizarea antisemitismului din România. După cum aflăm din presă, se pare că ei au contribuit la formularea legii. Este dreptul lor și al oricui să propună orice proiect de lege în țara asta, e dreptul lor să-și apere propriii martiri care au fost exterminați în holocaust, dar nu ei votează, ci hotărârile revin strict parlamentarilor români pe care românii i-au votat și cărora le-au dat acest drept. Este ca și cum ai spune ca Adam când a greșit: Doamne, nu eu sunt de vină, ci Eva pe care mi-ai dat-o. Sau ca Eva: Doamne, nu eu sunt de vină, ci șarpele care m-a amăgit! De ispite și provocări nu scăpăm cât timp trăim, dar asumarea și hotărârea sunt ale fiecăruia, în acest caz, ale Parlamentului României, care din păcate a votat, cu excepția câtorva abțineri, în unanimitate această lege nedreaptă și abuzivă, dar pe care el și-a asumat-o în fața lui Dumnezeu și a neamului.
Referitor la lege, să vedem puțin istoricul ei, care dă totuși de gândit, prin anumite „coincidențe”. Legea a fost inițiată de către senatorul Crin Antonescu și deputații liberali: Gerea Andrei Dominic și Scutaru Adrian George. Ea a fost adoptată de Senat în 8.04.2014, exact la un an după profeția Părintelui Justin. Dezbaterile parlamentare au fost reluate abia la un an de la adoptarea în Senat. Astfel că ea a trecut în acest an de Camera deputaților, în unanimitate de voturi în data de 24 iunie, dată la care s-a înființat Mișcarea Legionară. Întâmplător oare? Apoi legea a trecut de ultima comisie, Comisia juridică a Camerei deputaților, în ce zi credeți? 16 iunie – ziua de pomenire a Părintelui Arhimandrit Justin Pârvu. Probabil parlamentarii români i-au făcut un cadou și s-au gândit să-l cinstească pe Părintele Justin recondamnându-l și interzicându-l! Și asta nu e destul. Chiar mă întrebam, oare ce zi vor alege pentru promulgare? Nu m-am mirat când am auzit că președintele Iohannis a promulgat-o în data de 22 iulie, adică în ziua de pomenire a Părintelui Ilie Lăcătușu, sfântul cu moaște întregi din cimitirul Giulești, care face mulțime de vindecări minunate și este cinstit de nenumărați credincioși, fiind și el interzis, pentru că în tinerețe a făcut parte din Mișcarea Legionară. Oare sunt aceste date, simple coincidențe? Vă las pe dumneavoastră să decideți.
Un lucru e cert: suntem cu toții de vină dacă vom tăcea pentru că prin tăcere te faci complice. Să nu ne facem complici la instaurarea „noii internaționale comuniste”, așa cum profetic afirma Ioan Ianolide: „După comunism va veni internaționala comunistă!”.
Să vedem ecourile pe care le-a avut această lege în societatea românească:

Cercetător Ioan Roșca – lovitura mortală dată judecării genocidului comunist în România
„Aș vrea să vă prezint un singur aspect care este legat de activitatea mea din ultimii 25 de ani, activitate dedicată cercetării, unu: de a împinge înainte judecarea genocidului comunist și doi: de a scoate în evidență cine sunt vinovații pentru că această judecată nu a avut loc. Acestea au fost cele două teme ale cercetării mele aici, în România, cu un accent pentru punctul doi. M-a interesat în mod prioritar să văd cum putem dovedi și analiza cine a împiedicat judecarea genocidului în România după 1990. Această lege se înscrie – și nu pot, trebuie să constat că se înscrie – într-o logică de blocare a judecării genocidului comunist. Din punctul meu de vedere, al unui om care a încercat 25 de ani și a văzut și a cunoscut toate obstacolele care au fost aduse ca să nu judecăm autorii genocidului comunist, legea aceasta este lovitura finală, lovitura mortală dată judecării genocidului comunist în România. Este lovitura mortală din două-trei motive, din care două sunt foarte importante. Prima dată, sunt victimele. Victimele genocidului comunist cuprind foarte multe persoane catalogate drept legionare. În momentul în care tu introduci, după ce ne străduim de 25 de ani să scoatem la iveală maniera în care acești oameni au fost schingiuiți, au fost uciși, au fost măcelăriți -, în momentul în care victima demersurilor noastre este reincriminată la kilogram, în paușal, la grămadă, în momentul acesta vine următoarea observație: „Domnule, ce vreți acolo, ce genocid comunist? Domnule, nu vedeți că erau vinovați, domnule? E adevărat: au fost arestați niște oameni, sigur, la Pitești, niște studenți, așa, au mai fost niște abuzuri, sigur, dar erau vinovați, domnule, în principiu”.
Suntem în anul 2015. Să facem puțină matematică: să scădem 70 de ani. O să descoperim că în anul 1945 cel mai bătrân din acești oameni, avea 20 de ani. 20 plus 70 fac 90, din câte știu. Ca atare, această lege se adresează la niște persoane care în anul 1941 aveau maxim 16 ani. Aceste persoane care în 1941 aveau maxim 16 ani nu au făcut, nu au putut face și, în mod zdrobitor, nu au făcut nimic împotriva națiunii române și nimic de niciun fel. Ce au făcut acești oameni? Despre cine este vorba în această lege, în interpretarea mea? Acești oameni au făcut următorul lucru: au intrat la vârsta de 20 de ani, în diverse licee din țară, în Frățiile de Cruce – din simpatii și cu cântecele – și activitatea lor concretă era de a-și apăra țara și de a lupta împotriva comunismului, în exclusivitate.
Tinerii la care ne referim – nu ne referim la cei din ’41, la cei care au făcut rebeliunea legionară – s-au exaltat, au intrat în Frățiile de Cruce și ce au făcut aceștia practic este că s-au dus în munți și au făcut rezistența anticomunistă. Niciunul nu a făcut altceva. Din tinerii aceștia niciunul nu a făcut nimic, pentru că nu a avut când. Eu mă refer la aceștia.
Vorbim despre chestiuni juridice. În drept, oamenii nu pot fi acuzaţi şi incriminaţi dacă n-au făcut nimic. Nu există acuzări de 3-4 ani de puşcărie pentru oameni care îşi exprimă idei. Nu există! Şi nu există, după 70 de ani, oameni care fac 4 ani de puşcărie pentru că vorbesc despre oameni care şi-au exprimat idei. Deci ceea ce trebuie acuzat şi ceea ce trebuie observat sunt indivizii care în 1941 ar fi făcut ceva. De exemplu, ar însemna, aplicând această logică, că trebuie să acuzăm în masă toţi membrii Partidului Comunist Român şi că toţi membrii PCR trebuie să intre în puşcărie. Pentru că e adevărat că nu au făcut nimic, dar au aderat la ceva în care unii făcuseră ceva. Aşa nu putem înainta. Rostul acestei legi este să nu putem să prezentăm aceşti oameni ca victime. Pentru că, din moment ce sunt vinovaţi şi sunt incriminaţi de noua lege, acest lucru este făcut cu scopul să nu putem vorbi de măcelărirea lor.
Franc vorbind, eu sunt mai interesat de cei care vor încerca să-și obțină dreptatea în justiție. Li se va spune că nu pot, așa cum li s-a mai spus pentru că dacă au fost legionari, indiferent de ceea ce li s-a întâmplat până în 1964, n-au voie să fie despăgubiți, chiar dacă au fost schingiuiți la Pitești continuu până în 1964. Haideți să ne referim și la celălalt capăt, unde sunt vinovații: călăii genocidului comunist. Probabil că știți că o parte din autorii și din responsabilii genocidului comunist, au fost evrei. Dumneavoastră știți că în clipa aceasta dacă eu arăt că la Roman unde în 1990 am găsit în pădure 11 cadavre de români uciși și că șeful Securității din Roman, după cercetările mele, a ajuns la Tel Aviv, eu pot fi numit de acum antisemit? Numai pentru că scot în evidență un astfel de vinovat? Eu personal, mă simt amenințat”.

Alex Căutiș, jurnalist și cercetător: ar trebui să luăm exemplul evreilor, care s-au dus și i-au căutat până în Brazilia pe cei vinovați
„Aș vrea să mă opresc la modificarea art. 2 alineatul c), din lege care trebuie citită cu mare atenție pentru că acolo se spune așa: «Se poate considera ca fiind vinovat de genocid, acea persoană care a primit o sentință judecătorească în acest sens». Aici mi s-ar fi părut că ar fi trebuit să se oprească discuția. Așa era în vechea lege care și ea era ciuntă. Acum apare o altă sintagmă: «sau printr-o altă hotărâre», fără să mai spună dacă e o hotărâre judecătorească. O hotărâre a cui? O hotărâre internațională, venită din neant? Cum adică? Dacă s-a hotărât prin sentințe judecătorești că cineva este vinovat de genocid sau «printr-o hotărâre…» și este lăsată în suspensie această hotărâre? O hotărâre de unde? Din cer, de unde este venită această hotărâre? De la un institut, de unde? Asta mi se pare o mare problemă și sub aceste trei cuvinte: «printr-o hotărâre», fără să mai spună ce, pot veni foarte mulți să justifice că cineva este vinovat de genocid.
Noi n-am avut timp în 25 de ani de zile să vedem cine au fost călăii comuniști și să găsim vinovații care au omorât atâția oameni în pușcăriile comuniste. De-abia acum auzim de Ficior și de Vișinescu. Este o rușine că de-abia astăzi se discută. Apropos de evrei: ar trebui să luăm exemplul evreilor, care s-au dus și i-au căutat până în Brazilia pe cei vinovați. Pe mulți i-au răpit din Brazilia și i-au dus la judecată în Israel. Așa mi-ar fi plăcut să fie și românii. Să-i caute și în gaură de șarpe pe cei vinovați și să-i pedepsească.
Practic, acești călăi comuniști – întregul sistem comunist a pus de foarte multe ori aceste etichete unor oameni – 90% dintre ei nevinovați. Le-a spus «legionari», «fasciști», în toate felurile. Sintagma aceasta de «fasciști» a apărut și cu referire la manifestanții din Piața Universității. A fost o recurență de tip retoric în atâtea cazuri! Practic avem de-a face cu niște instanțe injuste, cu acele tribunale populare prin care ei căutau să justifice apetența poporului pentru comunism și la aceste instanțe care dădeau sentințe halucinante, recurgem astăzi la 25 de ani de la căderea comunismului. Cum este posibil așa ceva?

Preot Mihai Andrei Aldea – un scuipat în fața întregului popor român
„Aș face întâi o precizare: din punctul meu de vedere, mai importantă decât miza pe care o gândesc unii sau alții, este semnificația gestului. Pentru că o asemenea lege este – ca să mă exprim foarte delicat – un scuipat în fața întregului popor român. Printr-o asemenea lege, cei care au dat-o și cei care au semnat-o – deci de la Președinție și de la Parlament, toți care sunt acolo – au dovedit că au ori un total dispreț față de poporul român ori un total dispreț față de poporul român. Adică ori îi cred pe români niște idioți lipsiți de discernământ, care fără paza dictatorială a autorității de stat nu sunt în stare să discearnă între diferitele doctrine care li se prezintă, ori pur și simplu au renunțat la democrație și merg pe prezumția de vinovăție: din punctul lor de vedere, românii sunt un popor de infractori. Punct. Iar ei sunt gardienii care păzesc poporul român.
Legea este atât de total antidemocratică, atât de împotriva oricărui bun simț al libertății umane, încât pentru mine, de exemplu, ca istoric, este o întoarcere totală și clară la epoca stalinistă. De fapt, am auzit mai devreme pe domnul de la Elie Wiesel, care făcea apel la sentințele date în timpul ocupației sovietice în România. În timpul ocupației staliniste în România s-au făcut niște procese atât de rușinoase încât cu greu pot fi numite procese. Și totuși, domnia sa le consideră perfect valabile. Deci, practic, staliniștii au preluat puterea în România în momentul de față, pentru asemenea lege.
Este o lege care în mod clar nu este alcătuită de români. Dacă ați văzut textul cu atenție – vă spun, am un doctorat în filologie, luat pe șase ani de muncă – nu este exprimat textul respectiv într-o limbă română nici literară, nici juridică, nici nimic. Conține niște dezacorduri și niște rupturi de logică atât de grave, încât instanțele își vor sparge capul încercând să înțeleagă textul legii – până la urmă textul – nu vorbesc de spiritul legii. Nici măcar textul nu este clar. Este într-o gramatică ce nu aparține limbii române. Cine a compus această lege, ori nu este român, ori a avut la dispoziție cine știe ce traducere făcută după ureche, dar indiferent cum ar fi, această lege gândiți-vă că a fost votată într-un dispreț total față de poporul român. Unu: nu a existat consultare publică. Apoi, Academia Română, singurul for care putea să dea niște definiții în acest domeniu la un nivel de competență, a fost ignorată total. S-a mers pe o definiție comunistă, de dicționar comunist, rămasă până prin anii ’90 în DEX și eliminată ulterior – ceva ridicol pentru orice Parlament din lumea asta care are un pic de bun simț: să te bazezi pe o definiție din timpul dictaturii pe care ai condamnat-o tu ca Parlament. Vedeți, culmea ridicolului: ei au condamnat comunismul în Parlament și pe urmă același Parlament declară sentințele date de comunismul condamnat de ei ca fiind perfect valabile.
Eu știu că în primele două atentate: I. Ghe. Duca și Armand Călinescu au fost condamnați niște oameni, iar în ceea ce privește asasinarea lui Nicolae Iorga, lucrurile sunt și mai complexe, pentru că au fost implicați acolo și KGB-ul – NKVD-ul, cum se numea pe atunci – și Gestapoul. În niciunul din aceste cazuri nu a fost condamnată Mișcarea Legionară ca organizație. Aici este o confuzie juridică gravă între niște probleme sentimentale ale unor oameni și situația juridică. Juridic vorbind, avem o situație foarte clară: peste tot în lume Mișcarea Legionară este legală și legitimă, inclusiv în Statele Unite, inclusiv în Franța, inclusiv în Spania. În clipa de față suntem singura țară din lume care a condamnat Mișcarea Legionară. Mișcările legionare funcționează în Franța, funcționează în Țările de Jos, funcționează în Spania, funcționează în Marea Britanie, în SUA din anii ’40. În vreme ce la noi era ocupația sovietică, în țările respective diferitele grupări legionare activau legal. La Nürnberg s-au analizat mișcările legionare și nici măcar nu au fost aduse la inculpare în vreun fel. S-a considerat că nu se încadrează la obiectul activității tribunalului de la Nürnberg, juridic…
Noi am avut de-a face cu o situație complet schizoidă. Pe de o parte, Mișcarea Legionară nu era condamnată oficial, de cealaltă parte oamenii erau băgați în pușcărie pentru apartenența legionară. Deci, repet, nu existase o condamnare a Mișcării Legionare sau, mai bine zis, a mișcărilor legionare, pentru că nu a fost una singură, mai ales după 1939 – iarăși un aspect pe care dânșii îl dau la o parte cu toată grația. Și problema cea mai mare este următoarea: nu suntem proști, noi, ca popor – decât poate pentru că răbdăm o anumită clasă politică – dar avem discernământ și avem dreptul să alegem între diferitele doctrine și să spunem: «Da, domnule, nu este bună». Noi! Nu să ni se impună: «Băi, n-ai voie să te uiți aici, n-ai voie să citești aici, că dacă nu, te bag în pușcărie!». Este o absurditate totală.

Editorialul din Nr 40 al Revistei ATITUDINI

Comenzi se pot face aici sau la adresa de email: atitudini.pv@gmail.com


A apărut Revista ATITUDINI, NR. 40 – ÎN MEMORIA SFINȚILOR ÎNCHISORILOR


Revista  ATITUDINI nr. 40

pg. 8. NICOLAE STEINHARDT, EVREUL CONVERTIT LA ORTODOXIE –
„DEVOȚIUNEA MEA PARTICULARĂ ESTE CRUCEA“.

pg. 22. NICOLAE STEINHARDT – CUVINTE ALESE PENTRU CEI ALEȘI
„Soluția în fața injustițiilor e una singură: eroismul. Să nu taci!“

pg. 30. SĂ NE RUGĂM LUI DUMNEZEU SĂ NU NE BÂNTUIE METEAHNA ACEASTA A BOLII SUFLETEȘTI: RENUNȚAREA LA LUPTĂ
Interviu cu Părintele Justin Pârvu

pg. 37. MERGÂND SPRE CASĂ ȘI-A DAT SEAMA CĂ SE VINDECASE DE NEPUTINȚA LUI…
Din minunile Părintelui Justin, relatate în mărturiile închinătorilor

pg. 41. „VIAȚA NOASTRĂ AR FI UN RAI DACĂ AM AVEA CONȘTIINŢA CĂ ÎN CEL DE LÂNGĂ NOI ESTE HRISTOS“
Predica P.S. Ignatie Mureșanul la m-rea Paltin Petru Vodă

pg. 47. URMA PAȘILOR FILOSOFULUI CONSTANTIN OPRIȘAN de Ciprian Voicilă

pg. 52. „NU AVEM NIMIC DE DISCUTAT“
Note informative despre comportamentul Pr. Gheorghe Calciu în penitenciarul Aiud

pg. 57. URMAȘI AI FOȘTILOR DEȚINUȚI POLITICI – SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI,
PENTRU O LEGE NEDREAPTĂ

pg. 62. ACADEMIA ROMÂNĂ, PRIN INSTITUTUL NAŢIONAL PENTRU STUDIUL TOTALITARISMULUI:
Mișcarea Legionară nu poate fi inclusă automat, a priori, în curentul „fascist“

pg. 65. NE-AM SĂTURAT SĂ TOT FACEM OBEDIENȚĂ! SFINȚII ÎNCHISORILOR SUNT PERSECUTAȚI ASTĂZI!
Predica P.S. Ambrozie al Giurgiului, pe muntele Ceahlău

pg. 73. BUNICUL MEU EVREU, UCIS DE COMUNIȘTI ȘI PROTEJAT DE ROMÂNII ORTODOCȘI. CÂTEVA OBSERVAȚII ASUPRA
LEGII ANTILEGIONARE
de Monahia Ecaterina Fermo

pg. 78. SOCIETATEA CIVILĂ GREACĂ ÎMPOTRIVA NOII ÎNDOSARIERI ELECTRONICE DESPRE CARDUL DE TRANZACȚII
de Arhimandritul Sarántis Sarántos

pg. 81. ÎNTÂLNIREA ECUMENISTĂ DE LA RODOS DINTRE ORTODOCȘI ȘI LUTERANI
Ereziarhul protestantismului, Luther, va intra oare în „calendarul“ Bisericii Ortodoxe?

pg. 87. YOGA ESTE BLASFEMIE ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÂNT
I.P.S. Serafim al Pireului despre yoga hinduistă și ocultistă

pg. 90. SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR DESPRE DRAGOSTEA CEA DUHOVNICEASCĂ
Dragostea – calea care le întrece pe toate

pg. 93. SĂ NU CĂUTĂM SPIRITUALITATE ÎN OCCIDENT, PENTRU CĂ NU O ARE
de Pr. Constantin Catană, Sf. Mănăstire Văratic

pg. 99. ÎNDREPTĂȚIREA DE SINE – VIRTUȚI, PATIMI ȘI PROFESII (IV)
de Ioan Vlăducă

Comenzi se pot face aici sau la adresa de email: atitudini.pv@gmail.com


Bogdan Diaconu anunţă că depune în Parlament o lege de abrogare a legii anti-legionare


“Voi depune luni la Parlament proiectul de lege prin care să abrogăm OUG 31/2002, cu modificările suferite prin Legea 217, prin care s-a instituit un Index Librorum Prohibitorum de inspiraţie stalinistă prin care o întreagă pleiadă de intelectuali români a devenit interzisă după ce mai fusese condamnată o dată în perioada comunistă sub acelaşi pretext. Această lege care interzice cultura română modernă este o ruşine şi trebuie abrogată de urgenţă!”, anunţă parlamentarul Bogdan Diaconu.

“Propunere legisladiaconutivă pentru abrogarea OUG 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de crime de război, cu modificările şi completările ulterioare, republicată Articol unic. Se abrogă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de crime de război, cu modificările şi completările ulterioare, republicată.

Expunerea de motive

Propunerea legislativă pentru abrogarea OUG 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de crime de război, cu modificările şi completările ulterioare, republicată, răspunde unei necesităţi publice puternice manifestate în ultima perioadă în sensul conservării şi apărării valorilor naţionale pe nedrept puse la index prin legea a cărei abrogare o solicităm. Mai ales după modificarea ei prin Legea 217/2015, OUG 31/2002 a devenit un instrument de luptă împotriva martirilor comunismului, acuzaţi, la fel ca pe vremea tribunalelor staliniste, de a fi ”legionari” doar pentru a putea fi interzişi. Nume de referinţă ale culturii române au căzut astfel din nou sub lovitura unei legi totalitare care a oripilat opinia publică şi care a născut revolta unor intelectuali contemporani remarcabili. De fapt, OUG 31/2012, cu modificările şi completările ulterioare, republicată, a devenit un act de distrugere a istoriei şi culturii române. Până şi Răscoala de la 1907 a ajuns să fie acuzată de antisemitism, aşadar, conform actualei legi, nu mai avem voie să deplângem uciderea ţăranilor înfometaţi care au pornit să îşi caute dreptatea! Susţinătorii actualei legi au dispus ca numele de Petre Ţuţea să nu mai fie permis pentru a denumi străzi, iar aberaţiile de acest fel vor continua. În schimb, Wass Albert figurează fără probleme ca denumire de şcoli în România, iar monumentele criminalilor de război horthyşti tronează nederanjate de nimeni în Transilvania care a suferit ocupaţia şi crimele politicii maghiare din al doilea război mondial! În aceste condiţii, este clar că legea a cărei aborgare o propunem, în ciuda bunelor intenţii pe care şi le declară, urmăreşte doar distrugerea culturii române, în timp ce tolerează cu nonşalanţă adevăraţii criminali din istoria recentă a României. … Continuare »


Mărturisirile de credință ale fiilor lui Constantin Brâncoveanu


Icoana-Sfintilor-BrancoveniDin panegiricul alcătuit de Ştefan Brâncoveanu în cinstea Adormirii Maicii Domnului, dedicat mamei sale, Doamna Maria.
Preablândă Stăpână şi dulcea mea mamă!
Nu este cu putinţă, la vârsta în care mă aflu, să întocmească omul cugetări înalte, să le alcătuiască în chip armonios şi să le compună după elocvenţa cerută – încât, dacă e cu putinţă ca şi în acest cuvinţel să se afle vreo cugetare aleasă, o rânduială bine alcătuită sau vreo formă artistică, aceasta va fi o dăruire a Împărătesei Îngerilor, care ajută cu mâna sa cea preamilostivă şi-i împuterniceşte pe aceia care cercetează cu evlavie mărirea şi lauda ei. Acelaşi lucru se petrece şi întru faptele tale, Stăpână preaevlavioasă, pentru că în mai toate făptuirile tale străluceşte o putere neobişnuită, adică o lucrare şi un obicei către Mireasa cea fără prihană, care priveşte cu ochi veseli şi primeşte ruga ta umilă, pe care o săvârşeşti la pregătirea şi începutul a toată fapta cea bună.
Această deprindere plăcută lui Dumnezeu, ca o oglindă trebuie să o aibă înaintea lor fiii Bisericii, pentru ca să se îndrepteze orice lucrare spre cinstea şi mărirea Atotputernicului Dumnezeu, prin solirea şi acoperământul Maicii Pururea Fecioare Maria.
Iată, dar, Stăpână iubitoare de Dumnezeu, pentru ce-ţi dedic această sfinţită imnologie, pe care am compus-o nu numai pentru ca să primeşti un ospăţ sufletesc, prin ascultarea laudelor preamăritei Fecioare, ci ca să se înveţe şi poporul lui Dumnezeu să pună ca temelie statornică la toată lucrarea călduroasa solire a Născătoarei de Dumnezeu celei pline de dar. Primeşte, dar, cu inimă de mamă, acest mic dar al fiului celui iubitor de mamă, primind dimpreună şi îndatorata umilinţă din inima fiiască, mama mea cea blândă! Şi aşa să te am, prin solirile celei Preacurate, împreună cu preablândul meu Domn şi părinte, întru zile îndelungate şi mulţi ani, păzită de tot răul.
Al blândeţei tale supus şi prea umil fiu, Ştefan Brâncoveanu” . … Continuare »


Părintele Justin Pârvu – cuvinte împotriva doctrinei fasciste


P. Justin ParvuDupă 1920 dictaturile acestea s-au manifestat la noi în trepte diferite. Şi acum s-a ajuns la această treaptă de lepădare totală. Comunismul, hitlerismul, fascismul, toate mişcările acestea puternice s-au ciocnit aici în ţara noastră de-a lungul a zeci de ani. Şi toate aceste lupte şi încercări grele, dictatoriale, au avut drept scop să se ajungă la faza actuală. A avut ţara noastră linişte şi pace vreodată? Niciodată! Doar lupte.
Hitlerismul nu era altceva decât un comunism naţionalist în favoarea Germaniei. Noi ştim că Germania avea planul să se ex¬tindă în Balcani cu toată forţa lor politică şi economică; tânjeau după petrolul şi grâul din Balcani. În aceste momente grele pentru noi de a ne păstra echilibrul a avut un rol important curentul religios, care a început prin mă¬năstirea Vladimireşti şi a continuat cu Rugul Aprins şi a avut un efect foarte pozitiv asupra creştinătăţii noastre.
Este cunoscut faptul că era o relaţie amicală între Codreanu şi rabinul sef din România, care a fost foarte im¬presionat de personalitatea Căpitanului, şi se întrețineau în discuții. Căpitanul era chiar şi împotriva nazismului. Se ştie că atunci când au vrut să cumpere o maşină, Codreanu a dat ordin camarazilor săi să cumpere o maşină străină, dar nu¬mai nemțească să nu fie. Nu împărtăşea deloc spiritul egoist al nazismului. Dacă nu era mişcarea legionară am fi avut aceeași soartă cu a sârbilor, cum au fost ei decimaţi de ger¬mani, cu protecţia papalităţii cu tot. În fond, atât ruşii cât şi germanii erau state cu o puternică doctrină ateistă.
Legionarii nu au avut nimic cu poporul evreu în sine. Ba chiar erau mulţi evrei simpatizanţi ai Mișcării, iar Radu Gyr însuşi a înfiinţat Teatrul evreiesc. Însă s-au ridicat împotriva lor atunci când atentau asupra teritoriului nostru românesc.
Politica întotdeauna a fost asemeni păgânismului cu care a luptat Creştinismul de-a lungul secolelor, încă de la începuturile lui. Ca şi atunci, aşa cum spunea şi Sf. Ius¬tin Martirul şi Filosoful, creştinul trebuie să se lepede de imoralităţile păgâne, apoi să înveţe legea creştină, să cunoască adevărata filosofie, a cultivării calităţilor sufleteşti şi apoi să le aplice practic în viaţa de zi cu zi. Aceasta a făcut Mişcarea Legionară şi munca lor sinceră le-a încununat-o bunul Dumnezeu cu martiriul. Bineînţeles că cei care au învins au scris istoria şi au scris-o cum le-a plăcut, transformându-i pe legionari în nişte terorişti, nazişti, antisemiţi.
În puşcărie am cunoscut două regimuri politice: antonescian şi cel comunist. Cel antonescian a fost şi el destul de neomenos, în cea mai mare parte pentru că Antonescu a fost un om mândru şi ca să poată reveni în poziţia în care a fost, a folosit toate soiurile de arme. Europa creştină a fost tulburată de două neamuri, nestatornice în viaţa lor: slavii şi germanii. Noi ne-am situat tot timpul la mijlocul evenimentelor, cu ţara noastră carpatică şi am fost mereu la cheremul acestor sălbăticii. … Continuare »


Predică a P.S. Ignatie Mureșanul la m-rea Paltin Petru Vodă, despre viața duhovnicească în tumultul ispitelor de azi


P.S. Ignatie: Rugăciunea cea mai puternică, atunci când cineva poate te necăjeşte, este „Doamne Iisuse…”. Atât. Pune-l la „Doamne Iisuse…”. Și pomeneşte-l…

 


Mihai Viteazul și catolicismul. 414 ani de la asasinarea Voievodului Mihai


Mihai ViteazulMIHAI VITEAZUL,APĂRĂTOR AL CREŞTINĂTĂŢII

de Dr. Marin Alexandru Cristian, Profesor de istorie

Cunoaşteţi prea bine cu câtă râvnă şi cu câtă ardoare am pus mâna pe arme contra vrăjmaşului comun, în folosul creştinătăţii şi sunt gata să-mi dau viaţa pentru creştinătate

Reîncreştinează Ardealul prin preoţi şi călugări misionari

Mihai Vodă s-a preocupat de reorganizarea episcopiilor dreptei credinţe a Bisericii răsăritene din Ardeal. La sfârşitul anului 1599 l-a îndepărtat pe Spiridon din scaunul episcopiei Vadului şi l-a aşezat pe Ioan Cernea[1]. De asemenea, a intervenit în orânduiala episcopiei ortodoxe de la Munkacs, cu reşedinţa la mânăstirea Peri, păstorită de arhierei ruteni. A înlocuit în decembrie 1599 pe episcopul rutean cu valahul Serghie, fost arhimandrit la Sfântul Munte şi egumen al mânăstirii Tismana[2]. În calitate de episcop de Munkacs, Serghie păstorea călugări şi preoţi români, ruşi, ruteni din Maramureş. A rămas în scaunul episcopal până în anul 1610 când, din cauza unor neînţelegeri rămase necunoscute, s-a refugiat în Polonia. A revenit în scaunul episcopiei de Munkacs pentru puţin timp, în anul 1616, după care îl găsim în Polonia, Moldova şi Valahia. La 15 aprilie 1626, Alexandru Coconul îl numeşte iarăşi egumen la Mănăstirea Tismana până când va trece la cele veşnice[3].

Mihai Viteazul a trimis preoţi şi călugări români în Ardeal înainte de bătălia de la Şelimbăr de la 28 octombrie 1599. Călugării au fost aşezaţi în mănăstiri iar preoţii au luat spre păstorire credincioşii ortodocşi din satele româneşti de la margine. Cronicarul Szamoskozi notează: „Mihai încă înainte de intrarea sa <în Ardeal>, prin tainica lucrare a preoţilor săi, a aţâţat în ascuns sărăcimea românilor din Transilvania…”[4]. Această preocupare a lui Mihai Vodă l-a îngrijorat pe Gheorghe Basta care scria în ianuarie 1600: „Aflu că Valahul <Mihai> trimite preoţii lui în toate satele, la marginile ţării, locuite de neamul său, ceea ce îmi dă de bănuit”[5]. … Continuare »


Predică mărturisitoare a P.S. Ambrozie, la sărbătoarea Schimbării la față pe muntele Ceahlău



Cenzura din spatele legii anti-legionare, dezbatere Realitatea Tv