VALERIU GAFENCU / Portret de familie, de Valentina Gefencu


Mă numesc Valentina Elefteriu, fostă Gafencu, sora cea mai mare a lui Valeriu Gafencu. El era cel dintâi, apoi eu, Eleonora şi Elisabeta. Am să încerc să fac o notă biografică asupra familiei, pe scurt. Sunt născută în Sângereni, în 1921, într-o familie, aş putea spune, creştină. Tatăl meu a fost deputat în Sfatul Ţării, a luptat pentru Unirea Basarabiei cu România, dar situaţia a fost de aşa natură, încât a fost deportat în ’40 şi nu am mai ştiut nimic de el. Şi nu mai ştiu nici până astăzi. Mama noastră, o bună creştină, o bună gospodină a crescut patru copii.

Dar mă voi opri asupra subiectului important, fratele meu.

Valeriu a avut o copilărie, ca toţi copiii, frumoasă; părinţii au reuşit şi au căutat să-i creeze o viaţă plăcută, o viaţă cinstită, corectă. Şcoala primară a făcut-o în Sângerei, liceul la Ion Creangă din Bălţi. Poate unii dintre dumneavoastră îl cunosc după cărţile care sunt scrise despre Valeriu, în care este redată destul de amănunţit situaţia lui Valeriu. După ce a terminat liceul şi a dat bacalaureatul, el tare mult şi-a dorit să fie aici în România ca să-şi urmeze studiile pe care le-a făcut la Iaşi, ca student al Facultăţii de Drept, unde s-a evidenţiat prin comportare, prin corectitudine, prin felul de a înţelege viaţa într-un fel cinstit. A căutat să se împrietenească cu cei mai buni studenţi, cu cei mai buni copii, elevi de vârsta lui de 19, 20 de ani – atâta avea – fiind printre studenţii cei mai buni. Se poate scoate în relief sau arăta acest lucru prin profesorul Anghelescu care a spus că nu a avut un asemenea element de când este profesor. Asta a fost în timpul procesului care l-a susţinut, fără să aibă alţi avocaţi. Numai mama mea a putut fi la Iaşi şi a auzit cele ce se spuneau despre fiul ei şi bineînţeles că venea foarte încântată. Într-o şedinţă pe care a avut-o cu elevii de la liceul militar, cărora a căutat să le inspire tot aşa, multă corectitudine, să fie nişte elevi silitori, nişte elevi buni, cineva până la urmă l-a demascat şi a spus că aceasta era o şedinţă de frăţie de cruce.

Aşa a fost arestat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică, fără drept de apărare, fără vreun avocat care să-i susţină cauza. Era pur şi simplu dorinţa lui de a fi un exemplu bun pentru toţi studenţii, pentru toţi elevii. Intrat în închisoare, la început la Aiud, unde era foarte mare severitate şi acel copil, acel student care era plin de viaţă se întreba la un moment dat: „Pentru ce am ajuns eu aici? Pentru ce am fost eu închis? Eram un model, un exemplu pentru ceilalţi prin felul de a mă comporta, de a privi viaţa”. La Aiud a fost  chinuit tare mult, a fost izolat. În ’42-’43 a fost ţinut la aşa-zisa zarcă, unde l-a ţinut trei ani dezbrăcat, pe ciment şi bineînţeles nemâncat. Spunea la un moment dat, când a putut să ne scrie, că: „Aş mânca o pâine cât o vacă de mare”. Aşa de nemâncat era şi în chinurile lui striga: „Mama, mi-e foame şi mi-e frig”. Binenţeles că nu putea să fie ajutat de nimeni. Ştiţi când a început el într-adevăr să creadă mult, mult în Hristos şi în Dumnezeu? Dacă a văzut că oamenilor nu a putut să-şi spună durerea, atunci a început să se roage mult la Dumnezeu: „Doamne, dă-mi tăria, dă-mi puterea să rezist!” A fost o perioadă când el putea să scrie acasă, chiar la Sângereni. În primul volum al lui erau scrisorile care erau adresate chiar la Sângereni. Cum au ajuns nu-mi dau seama, la sora mea Eleonora, care le-a adus în cele din urmă în ţară şi i le-a dat lui Nicolae Trifoi care a stat 6 ani în aceeaşi celulă cu Valeriu. Din ele au putut să extragă sfaturile, scrisorile care erau cenzurate, prin care el ne îndemna ce să facem noi, mai ales mama care îşi avea copilul închis, iar noi, trei fete – Eleonora, Elisabeta şi eu care eram studentă la Iaşi. Mie mama îmi spunea: „Lasă că mă descurc eu, du-te şi-ţi termină studiile”. Noi am reuşit până la urmă să terminăm studiile, sora cea mică e infirmieră, Nora a făcut conservatorul şi e asistentă, eu – profesoară. Era foarte liniştit şi bucuros că eu am intrat în învăţământ, că puteam să ne descurcăm mai uşor, deoarece mama nu avea nicio pensie, niciun venit. Aveam în schimb avere multă, tata a fost deputat în sfatul ţării, 50 de hectare. Tata a lăsat în Basarabia 50 de hectare, casă cu etaj. Când a venit refugiul, eu eram aici la Iaşi, iar mama era cu căruţa şi cu cele două surori şi a venit la mine la Iaşi. Eu am luat caii şi căruţa, m-am dus la prefectură şi mi-a dat un colţişor la Grădişte Vâlcea, apoi la Ploieşti, unde au fost primii mei ani de învăţământ. … Continuare »


Comemorarea anuală închinată lui Valeriu Gafencu şi tuturor deţinuţilor politici din temniţa Târgu Ocna


Comemorarea anuală închinată lui Valeriu Gafencu şi tuturor deţinuţilor politici din temniţa Târgu Ocna, va avea loc marţi, 18 februarie 2020, sub organizarea Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului şi a Fundaţiei Profesor George Manu.

Ca în fiecare an, Comemorarea va avea loc la Biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena din Târgu Ocna (în vecinătatea Spitalului Penitenciar, locul în care se află gropile comune și Troiţa foştilor deţinuţi politici). Începând cu ora 9 se va săvârşi Sfânta Liturghie care va fi urmată de Parastas.

Vă așteptăm la Târgu Ocna!


Părintele Justin Pârvu și cele două ctitorii de la Petru Vodă De Pr. Prof. Vasile Păvăleanu


Părintele Justin a avut o statornicie în alegerea hramului acestei mănăstiri. I s-au sugerat alți doi sfinți: Petru și Pavel sau alte exemple din calendarul nostru, însă Părintele Justin a considerat un lucru, gândind duhovnicește, și anume: că dacă Sf. Arh. Mihail a fost ocrotitorul poporului ales, tot el este ocrotitorul poporului celui nou ales de Dumnezeu, adică al Bisericii creștine și inclusiv al poporului român care, într-un procent foarte mare, este un popor creștin-ortodox. Și mulți dintre domnitorii noștri au avut o evlavie foarte mare la Sf. Arh. Mihail. Bunăoară, domnitorul Mihai Viteazul, domnitorul Mihai Sturza, chiar și regalitatea română a avut o evlavie deosebită la Arhanghelul Mihail, precum și unele forțe politice ale vremii de atunci. Aș cita, în acest sens, din poezia lui Radu Gyr măcar un vers: „Garda, Căpitanul și Arhanghelul din cer”. Ori, acesta a fost crezul Părintelui Justin și cu statornicie a insistat și s-a acceptat de către P.F. Părintele Daniel, pe vremea aceea Mitropolit al Moldovei și Bucovinei ca să rămână pentru mănăstirea aceasta hramul Sf. Arh. Mihail și Gavriil. De aceea, de atunci, de la începutul mănăstirii până astăzi și așa va fi mereu, ziua aceasta este o zi deosebită aici.

P.F. Daniel a onorat mănăstirea aceasta, sfințind-o tocmai într-o zi de 8 noiembrie și atunci a fost o sărbătoare deosebită. Și pentru că P.S. Calinic este aici de față, aș vrea să spun că Părintele Justin a fost pus într-o relație specială cu P.S. Calinic. Dânșii s-au plăcut demult, pe când Preasfințitul era la mănăstire la Putna și la Iași, la Mitropolie, se organizau cursuri de ghid, iar Părintele Justin, pe statul de plată al mănăstirii Bistrița figura tocmai pe postul acesta de ghid, împreună cu binecunoscutul cărturar, Părintele Ioanichie Bălan. Și în fiecare an, în luna februarie, se făceau cursuri pentru ghizii mănăstirilor și se prezentau teme foarte frumoase și într-un asemenea context, Părintele Justin l-a cunoscut pe Preasfințitul Calinic, tânăr pe vremea aceea și ieromonah la mănăstirea Putna. Și l-a îndrăgit foarte mult și spunea: „Măi, este acolo un călugăr deosebit pe care eu îl apreciez foarte mult”.

Părintele Justin a început construirea acestei mănăstiri. Preasfințitul Calinic a ajuns cu voia lui Dumnezeu la treapta arhierească și în luna mai, în jurul datei de 14 mai, la puține luni după hirotonirea în arhiereu a Preasfințitului Părinte Calinic, preasfinția Sa a poposit aici într-o poiană, pustie la vremea aceea – oile se urcau la stână, iarba înverzea, nu era absolut nicio clădire aici, doar un vagonet în care Părintele Justin mai dormea din când în când – și a sfințit locul acestei biserici. Pe data de 10 februarie 2019, când s-au împlinit 100 de ani de la nașterea Părintelui Justin, am publicat o carte despre viața lui și pe ultima copertă am pus chiar imaginea aceea de la punerea pietrei de temelie în care apăreți Preasfinția Voastră și un grup de câțiva părinți călugări care l-au însoțit pe Părintele Justin. Erau șanțurile săpate și credincioșii de jur-împrejurul șanțurilor constituiau deja un zid viu, conturând biserica ce avea să se ridice. Deci, Preasfințitul Calinic rămâne în istoria acestei mănăstiri ca cel care a sfințit locul de biserică.

În al doilea rând, nu pot neglija faptul că tot Preasfinția Sa este cel care a sfințit biserica din vale, cea de-a doua ctitorie a Părintelui Justin, biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului de la mănăstirea Paltin, altă realizare frumoasă și un alt moment când numele Preasfințitului se leagă de istoria ctitoriilor Părintelui Justin. Și nu vreau să trec peste încă o amintire: Părintele Justin a refuzat să primească rangul de protosinghel când era la mănăstirea Bistrița. S-a ferit. Era pe atunci P.F. Teoctist Mitropolit al Moldovei și Bucovinei și la momentul potrivit Părintele Justin s-a dezbrăcat de veșminte și a plecat de pe scena unde se făcea slujba. A rămas doar Părintele Ioanichie care a primit rangul de protosinghel. Însă, a doua zi fiind luni și Părintele Justin fiind de rând la Sf. Altar, vrednicul de pomenire Teoctist Patriarhul a intrat în biserica mănăstirii Bistrița și cum zicea părintele Victorin, starețul Sihăstriei: „l-a îngrămădit cumva pe Părintele Justin” și vrând-nevrând i-a acordat rangul de protosinghel. La fel, când a fost vorba de rangul de arhimandrit, Părintele Justin s-a ferit. A fost invitat la Neamț, dar a refuzat. Preasfințitul Calinic a venit la Petru-Vodă și a avut puterea extraordinară de a-l convinge pe Părintele Justin să accepte acest grad ce i se cuvine. Și astfel, odată cu sfințirea bisericii de la maici, P.S. Calinic i-a conferit rangul de arhimandrit. A fost atunci un moment foarte frumos și toată lumea prezentă a aplaudat momentul acesta ca și cum ar fi fost așteptat demult.

Părintele Justin a fost și va rămâne o autoritate duhovnicească, un nume și un reper la care noi ne raportăm. Avem nevoie de aceste repere pentru că dacă n-am avea la cine să ne raportăm, noțiunea de bine și de rău ar fi relative în viața noastră. Dar atunci când ne raportăm la poruncile divine care sunt revelate și sunt veșnice și sunt imuabile, avem concret jalonul celorlalte noțiuni și al celorlalte gradații între bine și rău, între legal și nelegal, așa cum toți oamenii societății sunt obligați să accepte că trebuie să ne referim la niște repere corecte, permanente și veșnice. Ori, Părintele Justin constituie un asemenea etalon și o asemenea autoritate morală și oameni ca el pot salva neamul omenesc[1].

[1] Cuvânt susținut în trapeza mănăstirii Petru-Vodă, la prăznuirea hramului Sfinților Arhangheli, 8 noiembrie, 2019.

 


Părintele Justin – ajutătorul celor săraci: „Eu știu unde ajung banii ăștia”


parintele iustin in chilie

„EU ȘTIU UNDE AJUNG BANII ĂȘTIA!”

Încerc să vă spun și eu o întâmplare cu Părintele Justin din vremurile în care veneam pe la sfinția sa.

Când intram în chilia sfinției sale, Părintele mă binecuvânta și apoi mă întreba de un om de la Borca despre care zicea că mult bine i-a făcut lui când a stat ascuns în Muntele Budacu și pe care îl chema Mitică Iliescu. Odată, când să plec Părintele a băgat mâna într-o sacoșă în care avea banii, a îndesat mâna și a luat o sumă mai mare de bani, mi-a întins mâna cu banii și a zis: „Să nu mă întrebi ce să faci cu banii că eu știu unde ajung banii ăștia!”. I-am luat tremurând și m-am gândit că o să văd și eu unde ajung banii ăștia. A doua zi eram în casă cu ușa deschisă, când am auzit poarta și pe cineva care venea gâfâind. Persoana respectivă a apărut în ușă și a zis: „Vai! Bogdaproste că te-am găsit acasă. Au venit cei de la I.R.E. să-mi taie lumina că nu am bani cu ce plăti. Și le-am zis plângând să nu îmi taie curentul că mă duc la o femeie și ea nu o să mă lase”. Iar eu i-am zis: „Unde sunt cei de la I.R.E.? Hai repede să plătim!”. Am luat banii de la Părintele Justin, i-am găsit pe cei de la I.R.E., am achitat suma și le-am zis: „Când cineva nu are bani cu ce să plătească, să nu îi tăiați lumina! Să vină la mine!”. Și așa am înțeles cuvintele Părintelui: „Să nu mă întrebi ce să faci cu banii că eu știu unde ajung banii ăștia!”. Părintele Justin avea lângă fotoliul lui două sacoșe: una cu icoane și una cu cărți din care îmi dădea întotdeauna. Eu mă mai duceam pe la nevoiași, bătrâni și bolnavi. Mă uitam pe pereții caselor lor și le ziceam: „Măi, dar n-aveți nicio icoană?”. Și îmi răspundeau bieții oameni: „Am avut una, am dus-o la stână, și nu am mai adus-o”. „Dar vreo carte de rugăciuni aveți?”. „Am avut una, dar s-a rupt”. Și fugeam acasă, luam icoana și cartea de rugăciuni de la Părintele și așa ele ajungeau în mâna celor nevoiași și doritori de mântuire.

(M. Parascheva, Căminul de bătrâne al mănăstirii Paltin Petru-Vodă, preluat din Revista Atitudini Nr. 62)


Ioan Ianolide – 101 ani de la naștere


ioan-ianolide-inainte-de-trecerea-in-vesnicieIoan Ianolide – cronica unei vieţi răstignite pentru Hristos
„La sfârşitul acestei amarnice experienţe, numai Hristos rămâne viu, întreg şi veşnic în mine. Bucuria mea e deplină: Hristos”
Copilăria
„Dumnezeu voia să-L descopăr pe Dumnezeu duhovniceşte”
27 ianuarie 1919, comuna Dobroteşti, jud. Teleorman – este ziua în care se naşte Ioan Ianolide, cel de-al doilea fiu al lui Nicolae şi al Ispasiei Ianolide. Tatăl, macedonean de neam, administra moşia Berindeilor, locuind cu familia la Lunca, în apropiere de Dobroteşti. Sora lui, pe nume Maria, profund legată de satul natal, devine profesoară şi se căsătoreşte cu un basarabean, rămânând până la moarte în casa părintească de la Dobroteşti.
Ca orice copil crescut la ţară în vremea aceea a gustat din bucuriile vieţii creştineşti ale satului românesc de la început de veac al XX-lea: „M-am născut român şi trăind în atmosfera religioasă autohtonă, cu slujbele bisericeşti şi tradiţiile obşteşti ale poporului (colinde, irozi, pomeni, denii, Rusalii, mucenici), cu bunici credincioşi şi o mamă evlavioasă s-au format în mine sentimentul şi convingerea că Iisus este prezent pretutindeni, că atât în altar cât şi în suflete oamenii se întâlnesc cu El, că El pluteşte în văzduh cu toţi îngerii Lui, ajutându-ne să ne sfinţim şi să ne mântuim” .
Copilăria i-a fost liniştită. Însă vremurile tulburi în care s-a născut, între dictatura lui Hitller şi a lui Stalin, pecetluiesc destinul mucenicesc al lui Ioan. Sensibil la provocările veacului său, intră în anul 1937, ca majoritatea tinerilor cu idealuri înalte din perioada interbelică, în Frăţiile de Cruce, organizaţie naţionalistă de educaţie moral-religioasă. Suflet curat, însetat de adevăr şi de dreptate, se avântă într-o luptă care îi va schimba definitiv cursul vieţii. După absolvirea liceului, datorită situaţiei materiale bune de acasă, merge să studieze Dreptul la Bucureşti, sperând într-o Românie mântuită de păcatele politicianismului burghez şi de ateismul bolşevic: „Deci până la majorat am fost un creştin tradiţionalist, dar viu, Iisus fiind taina şi izvorul vieţii mele. Dar Dumnezeu nu voia să mă opresc aici. El voia să-L descopăr pe Iisus duhovniceşte. Aşa se face că la 21 de ani am intrat în temniţă” . … Continuare »


Protest internațional Stop 5 G și în București


stop 5 g

Astăzi, 25 ianuarie se organizeaza la nivel international proteste impotriva introducerii tehnologiei 5G. În București Protestul va începe la ora 14.00 din Piața Unirii către Universitate.

Cei care au inteles ca tehnologia 5G are mai multe efecte negative decit pozitive sunt invitati sa participe la aceste proteste pentru a-si exprima dezacordul in legatura cu introducerea acestei tehnologii la noi in tara si la nivel mondial, dar mai ales impotriva grabei cu care autoritatile romane vor sa o introduca la noi in tara, fara a elabora vreun studiu care sa confirme sau sa infirme efectele negative ale acestei tehnologii, efecte care sunt sustinute de oameni de stiinta la nivel international.
Mesaj de la comunitatea internațională STOP 5G inițiatoarea protestului mondial

Criza 5G a devenit și mai înfricoșătoare!

Pe 7 octombrie 2019, Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor a postat noi aplicații SpaceX pentru încă 30.000 de sateliți, pe lângă cele 12.000 deja aprobate, pentru un total planificat de 42.000 de sateliți 5G pe orbită joasă și foarte joasă în ionosfera Pământului. SpaceX a anunțat, de asemenea, un program de lansări accelerat: intenționează să lanseze până la 240 de sateliți până la sfârșitul anului 2019 și 1.440 de sateliți până la finele lui 2020, adică 120 de sateliți pe lună.
Începând cu 2021, Space X se așteaptă să poată lansa 400 de sateliți simultan, respectiv 4.800 de sateliți pe an, cu racheta sa Super Heavy, aflată acum în curs de dezvoltare.
SpaceX afirmă acum că intenționează să înceapă să furnizeze 5G din spațiu majorității populației lumii puțin în a doua jumătate a anului 2020. Sateliții inițiali vor fi distribuiți în 72 de planuri orbitale, înclinate la 53 de grade față de Ecuator.
Acest lucru înseamnă că, atunci când serviciul începe în 2020 de la aproximativ 1.000 de sateliți, semnalele lor (și radiațiile) vor ajunge în toate locurile populate de pe Pământ, cu excepția Alaska, nordul Canadei, în nordul Europei, cea mai mare parte a Rusiei și Tierra del Fuego.
Însă cea mai mare pagubă pe care o vor face sateliții, care ar putea pune capăt vieții pe Pământ atunci când vor intra în funcțiune anul viitor, vine din locația lor, anume ionosfera cea mai vulnerabilă parte a mediului Pământ. Ionosfera este un strat de atmosferă care începe la o altitudine de aproximativ 50 de mile deasupra capului nostru. Acesta este încărcat în medie la 300.000 de volți în orice moment și oferă puterea pentru circuitul electric global. Circuitul electric global furnizează energia tuturor viețuitoarelor: de aceea suntem în viață și este sursa întregii sănătăți și vindecări. …
Nu puteți contamina circuitul electric global cu milioane de semnale radio cu impulsuri, modulate, fără a distruge viața întreagă.
Când cei 66 de sateliți ai Corporației Iridium au început să furnizeze servicii de telefonie mobilă miercuri, 23 septembrie 1998, oamenii de pe toată planeta au raportat dureri de cap, amețeli, greață, insomnie, hemoragii, palpitații cardiace, atacuri de astm și sunete în urechi ce au început în acea dimineață. În acea dimineață a persoană declara că simte ca un cuțit trecut prin capul ei, alta avea dureri de înjunghiere în piept. Păsările nu zburau, nici măcar vrăbiile, vulturii nu ieșeau la vânătoare, mii de porumbei și-au pierdut drumul de întoarcere. Rata de deces în Statele Unite a crescut imediat cu patru până la cinci la sută, și pentru următoarele două săptămâni. Asta au făcut 66 de sateliți.

Ce se va întâmpla pe Pământ când cei 41.000 sateliții vor fi funcționali, care sunt mult mai puternici? Grinzile de la fiecare satelit SpaceX vor fi de aproximativ o mie de ori mai puternice decât fasciculele de la fiecare satelit Iridium. Nu ne putem permite să aflăm ce vor face.
Avem nevoie de proteste masive, pe toată planeta, să oprim implementarea tehnologiilor 5G.

STOP5G-Poster-RO__final-BUCURESTI

Sursa si mai multe materiale informative aici