Acasă


Cine aprobă acest Sinod din Creta (numit ilegitim panortodox) aprobă implicit ecumenismul!


enemies of orthodoyStim de la Sf. Iustin Popovici ca ecumenismul este panerezie. Totusi la acest Sinod s-a legitimat ecumenismul, ca fiind o continuitatea a traditiei apostolice si patristice. Ecumenismul este insă un fals, combătut de foarte multi sfinti parinti. Atât in documentul ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, cât si in așazisa Enciclică a Sinodului, scrie negru pe alb că ecumenismul este o datorie a Bisericii. Cităm din Enciclică, pct 3: „Biserica noastră gândindu-se la datoria de a mărturisi Adevărul și credința apostolică, acordă o mare importanță dialogului, în particular cu creștinii eterodocși. În acest mod, restul lumii creștine cunoaște mai exact autenticitatea Tradiției Ortodoxe, valoarea învățăturii patristice, experiența liturgică și credința ortodocșilor. Dialogurile întreprinse de Biserica Ortodoxă nu semnifică în nimic un compromis în materie de credință„.

De asemeni la acest Sinod s-a afirmat ca Tradiția înseamnă fundamentalism. Citat, tot din encilică: „Explozia fundamentalismului care se observă în diferite tradiții religioase reprezintă expresia unei religiozități morbide. Un dialog interreligios sobru [cu trezvie] contribuie într-un mod semnificativ să favorizeze încrederea reciprocă, pacea și reconcilierea„ (pct. 4). (preluat de pe Român ortodox în Franța)

Despre documentul ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, nesemnat de 8 Mitropoliti, nici nu mai are sens sa discutăm. El a fost analizat in articolele anterioare de pe acest site. Amintim doar o fraza din acest document si e destul: Astfel, participarea ortodoxă la Mișcarea Ecumenică pentru restabilirea unității cu alți creștini în Biserica Una, Sfânta, Soborniceasca și Apostoleasca, nu este deloc împotriva naturii și istoriei Bisericii Ortodoxe, ci constituie expresia constantă a credinței și tradiției apostolice în condiții istorice noi. (preluat de pe sinodul talharesc).
De asemeni Dialogurile teologice bilaterale actuale ale Bisericii Ortodoxe, precum și participarea sa în Mișcarea ecumenică pentru restabilirea[„refacerea” cf. tr. Basilica] unității creștinilor, se bazează pe conștiință însăși a Ortodoxiei și pe spiritul său ecumenic, în scopul de a căuta, pe baza adevărului credinței credinței și a tradiției Bisericii primare [„vechi” cf. tr. Basilica] a celor șapte Sinoade Ecumenice.
Notă: Ce este subliniat a fost modificat. Și chiar dacă textul a suferit într-adevăr îmbunătățiri, nu este suficient, in document persistând incă abateri de la dogma ortodoxă, inclusiv acordarea termenului de biserică si altor confesiuni crestine. Și a nu se confunda textul enciclic ca mesaj final cu documentele semnate sinodal. Adică trebuie avute în vedere ambele, si documentele semnate (în primul rând) si enciclica, ce pare mai mult un mesaj bine periat pentru presă și ochii lumii).
(Redactia Revistei Atitudini)

Mitropolitul Serafim de Pireu: Constatări dureroase asupra Sinodului Panortodox din Creta


Serafim de PireuCu multă tristețe și durere sufleteasca am urmarit in  mass-media începutul Sfântului si Marelui Sinod pornind de la liturghia Rusaliilor de duminica  și supunem atentiei cu celeritate, în rândurile care urmează, poporului credincios al lui Dumnezeu, primele noastre constatari.
Prima constatare dureroasa o reprezinta prezența și rugăciunea in comun in cadrul Utreniei și Sfintei Liturghii a aceastei mari sărbători Domnesti la Biserica Sf. Mina a Papistasilor, protestanților și monofiziților eretici, fapt care, după cum este cunoscut tuturor, este interzis de Sfimntele Canoane. Intaistatatorii ortodocși și ceilalți ierarhi participanți au călcat Sfintele Canoane  Apostolice și Sinodale, dorind astfel sa transmita de la inceput un mesaj intregii lumi, cât de mult respecta deciziile luate in Sinoadele Ecumenice și, prin urmare, instituția sinodala fata de care  dau declarații rasunatoare.

A doua constatare tristă a fost data de prezența la deschiderea lucrarilor Sfântului si Mare Sinod în calitate de invitați oficiali ai delegațiilor trimise de comunitățile eretice ale papistasilor, protestanților și monofiziților, ceea ce  este o inovație fără precedent, străină tradiției noastre sinodale. Într-adevăr, acestidelegatiau fost numiti ca ” reprezentanți ai Bisericilor surori” de către Patriarhul Ecumenic. Bartolomeu, chiar înainte ca Sfântul Sinod sa decida asupra recunoasterii caracterului eclesial sau nu a acestor comunități eretice. Asa ca , Kir dl Bartholomeu punandu-ne in fata unui fapt împlinit,  a trimis un al doilea mesaj, de data aceasta către membrii Sinodului, si anume că el nu are nici o intenție de a numi pe eterodocsi eretici, ci biserici surori. Niciodată în istoria Sinoadelor Ecumenice și Locale din perioada bizantină nu a existat conceptul de “observatori”. Adica sa participe la acestea ca invitati de cinste, eretici, ale căror învățături eretice au fost de fapt condamnate de Sinoadele Ecumenice anterioare. Ereticii puteau fi invitati in calitate de vinovati ca sa ceara ierare si nu  ca invitati de onoare. Numai la Conciliile A și B ale Vaticanului a apărut statutul de “observator”. Este evident că Sfântul si Marele Sinod a preluat standardele papale.

O altă constatare tristă este inceperea în sine a Sfantului si Marelui Sinod. Faptul că Sinodul si-a început activitatea în contradicție cu Regulamentul de organizare și funcționare, semnat în timpul Sinaxei Intaistatatorilor din ianuarie 2016. Prezentul regulament prevede, printre altele, că Sinodul „se convoaca de catre Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, de comun acord cu Preafericitii Intaistatatori ai Bisericilor Autocefale Ortodoxe.“(art.1). Astfel că, deoarece patru biserici autocefale (Rusia, Bulgaria, Georgia și Antiohia), nu au fost de acord in mod justificat cu privire la convocarea sesiunii Sinodului și au facut apel ca acesta sa se amâne, nu s-a indeplinit conditia de „comun acord a Preafericitilor Intaistatatori”. Prin urmare, nu sunt in masura, în temeiul acestui regulament, nici Patriarhul și nici celelalte biserici locale sa organizeze un Sinod, în cazul în care, desigur, doresc să respecte regulamentul pe care l-au semnat. In rest, Intaistatatorii si membrii Sinodului se lauda ca respecte cu acrivie regulamentul.

O altă concluzie tristă este faptul ca Sinodul si-a început activitatea fără sa ratifice in prealabil toti termenii si Sfintele Canoane Sinodale care au fost adoptate de Sinoadele Ecumenice anterioare, astfel încât si acest Sinod sa aiba o continuitate organică cu cele precedente. Este de retinut că referirea la Sinoadele Ecumenice anterioare a fos o practica respectata în mod constant de către sfinții Părinți ai acestor Sinoade. Prin aceasta practica Părinții au vrut să proclame că acceptă ceea ce Sinoadele Ecumenice anterioare stabileau ca si dogme și ca doresc să continue aceasta lucrare. Un exemplu tipic o reprezinta recunoașterea Sinodului de la 787 ca al VII-lea Sinod Ecumenic in cadrul Consiliului Ecumenic al Sf. Fotie din perioada 879-880.

O altă concluzie tristă este faptul ca Sinodul si-a început lucrarile pe baza unui Regulament de organizare și funcționare, care nu a fost unanim acceptat de către toți Intaistatatorii in cadrul Sinaxei acestora din ianuarie 2016, dat fiind faptul ca Biserica din Antiohia nu a semnat. Principiul unanimității a fost, asadar, o condiție necesară și prealabilă pentru convocarea Sinodului,  prevăzuta în prezentul regulament.

De asemenea, si-a început activitatea pe baza textelor unanim acceptate in cadrul Conferinței Presinodale. Dar aceasta baza nu s-a dovedit sigura, solidă și fermă așa cum s-a vazut ulterior. Acest lucru se datorează faptului că cele șase texte pre-sinodale, cu toate ca au fost acceptate unanim de către reprezentanții care au participat la intalnirile presinodale prin Sinaxa Intaistatatorilor ( in ianuarie 2016), dar nu si de ierarhiile Bisericilor locale autocefale. Aceste biserici, atunci când au primit textele de la Intaistatatorii lor, asa cum au fost ele compuse in cadrul intalnirilor pre-sinodale, le-au studiat in sinoadele locale. Multe dintre acestea, cum ar fi Biserica din Bulgaria, Grecia, Georgia si altele, in timpul cercetarii textelor conciliare au constatat lacune, ambiguități, cacodoxii etc., prin urmare au facut modificări și corecturi dupa cum se impunea.

Pentru aceste biserici care au adus corecturi și modificări în urma discutiilor sinodale, este evident că nu mai erau valabile textele pre-sinodale în forma pe care o aveau atunci ci in noua forma modificata. Faptul că Intâistătătorii au semnat textele pre-siodale în unanimitate, (la fel ca în Regulamentul Siodului), aceasta nu înseamnă că ierarhiile bisericilor locale erau obligate de semnăturile Intaistatatorilor ca să accepte aceste texte . Opinia personală a unui Intaistatator în orice caz nu  poate angaja și obliga Sinodul local sau orice Ierarh, altfel Intaistatatorii s-ar transforma in Papa care ar decide si si-ar impune suveranitatea. Cel mai înalt organ de conducere al Bisericilor Ortodoxe locale, conform tradiției ortodoxe, nu este reprezentat de  Întâistătător ci de Sinodul Ierarhiei.

După toate cele mentionate anterior este devine evident  că este total greșit să ca Patriarhul Ecumenic sa revendice în discursul său de deschidere:. “Putem, prin urmare, sa ne incepem lucrarile noastre pe baza textelor aprobate în unanimitate de catre  Biserici”.  Aici Patriarhul Ecumenic vrea sa spuna prin “texte aprobate în unanimitate” evident, textele presinodale, semnate de Sinaxa Întâistătătorilor (ianuarie 2016), care nu se aplică insa anumitor biserici, după corecțiile și modificările care s-au facut in mod sinodal. Desigur, ar trebui mentionat că nu există cu adevarat unanimitatea despre care vorbește Patriarhul Ecumenic, deoarece unele biserici s-au diferentiat. Inutil să mai spunem, de asemenea, că, în ciuda falselor pretentii de unanimitate, Patriarhul a mai avut si alte greseli in discursul sau introductiv. Mai există și alte locuri în acest discurs, care necesita sa fie analizate in mod critic, pe care cu siguranta le vor  evidenția alți frați în Hristos.

O altă constatare tristă este faptul că cele patru biserici care nu au participat la Sinod, au fost ocărâte pe plan internațional. Absența lor a fost prezentata atat de catre Patriarhul Ecumenic cat și de alti Intâistătători, în discursurile introductive, ca fiind complet nejustificată și condamnabila. Și nici mai mult, nici  mai puțin aceste biserici care au absentat au aparut ca vinovate și responsabile de crearea de  schisme și diviziuni. Cu toate acestea, aceste biserici în cele din urmă nu au participat, nu pentru că asa li s-a nazarit lor, ci pentru că, așa cum am explicat mai sus, au constatat in timpul cercetarii sinodale ca textele au probleme. Și, așa cum era foarte firesc, au cerut amânarea Sinodului, pentru a le aprofunda, pentru a face corecțiile necesare, și pentru a produce astfel noi texte care sa poata fi acceptate unanim de către toate Bisericile locale. Dar, pentru că nu a fost acceptat propunerea lor de a amâna Sindoul, acestea au ales sa nu participe.

O altă concluzie tristă, probabil, cea mai trista dintre toate celelalte o reprezinta o nouă formulare întunecată și nociva introdusa in text: “Legaturile dintre Biserica Ortodoxă cu restul lumii creștine” este o recunoaștere in termeni reali a eclesialitatii ereticilor eterodocsi. Iată care este versiunea acceptată în unanimitate de Sinod: “Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorica a altor biserici creștine eterodoxe și confesiuni”, în loc de formula: “Biserica Ortodoxă recunoaște existenta istorica a altor Biserici și confesiuni creștine”. Adica cuvântul “existenta” se înlocuiește cu cuvântul “numele” și sintagmei “Bisericilor și confesiuni creștine” i se adauga “heterodoxe”. Această modificare este o formulare propusă de Preafericitul Arhiepiscop al Greciei, Ieronimos, după îndelungi discuții și consultări în timpul cărora au fost exprimate mai multe puncte de vedere contradictorii. Cu noua exprimare spune Preafericitul Arhiepiscop al Greciei că “reusim sa ajungem la  o decizie sinodala pentru prima dată în istorie care sa delimiteze contextul istoric al relațiilor cu eterodocșii, nu în existență, ci numai în denumirea istorică a acestor Biserici creștine eterodoxe si confesiuni.”

Aici ar trebui sa ne punem urmatoarea intrebare logică: Cum este posibil să numeasca cineva ceva, în timp ce, in acelasi timp, respinge existența acelui fapt, pe care il numește? Inacceptabil si contradictoriu din punct de vedere doctrinar este si acceptarea denumirii de “Biserici crestine eterodoxe si confesiuni”. Confesiunile eterodoxe  nu pot fi numite „Biserici” deoarece exact de aceea le denumim  „etero” ( terte, altele), dogme eretice si prin urmare ca eretice nu pot fi numite „Biserici”.

De asemenea, foarte trist este si faptul că delegația Bisericii din Grecia nu a rămas credincioasa și ferma fata de deciziile Sinodului Ierarhiei din 24 și 25 mai așa cum ar fi trebuit sa faca. Sinodul decisese să înlocuiască cuvintele “existenta istorica a altor Biserici și confesiuni creștine” cu expresia “existenta istorica a altor Confesuni si comunitati crestine”.

În cele din urmă o altă concluzie tristă este legata de ceea ce a declarat caustic Patriarhul Ecumenic Bartolomeu la sfârșitul lucrarilor. Printre altele, el a proclamat că “Patriarhia Ecumenică a facut pionierat in cadrul miscarilor ecumenice.” De asemenea, el s-a referit la Enciclica pan-eretica din 1920 , „care este caracterizat de mulți ca fondatoarea statutului pentru CMB” și că “ Patriarhia Ecumenică a fost unul dintre membrii fondatori ai CMB la Amsterdam … “.

Ne-am oprit doar asupra acestor aspecte pentru moment, fara ca acest lucru sa insemna ca se termina aici lista constatărilor dureroase. Este normal ca,după cele menționate mai sus, se naste întrebarea: De la un Sinod care a început și s-a finaliza in acest fel, ce se poate aștepta? Așa cum a spus si Domnul: “Nu este niciun pom bun, care să facă roadă rea, și niciun pom rău care să facă roadă bună. Căci orice pom se cunoaște după roada lui.” ( Luca 6,43-44) Fiecare sa traga singur concluziile.

Articol preluat de pe http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2016/06/27/opt-mitropoliti-nu-au-semnat-documentele-sinodului-panortodox-printre-ei-ips-hierotheos-vlachos-si-ips-atanasie-al-limassolului-prima-reactie-a-ips-serafim-de-pireu-varianta-in-romana-a-mesajului/

        Sursa: http://www.vimaorthodoxias.gr


Opt Mitropoliți nu au semnat textul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”


sinod 6Este o contrafacere așa-zisa unanimitate de la Sfântul și Marele Sinod.

Unii dintre mitropoliții participanți nu au semnat

textul final ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”.

Potrivit unor informații valabile, au refuzat să semneze textul final ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” cel puțin opt mitropoliți. Din delegația Bisericii Greciei nu a semnat Mitropolitul Nafpaktosului, Ierotheos, care și-a exprimat reținerea expresă și cu privire la textele ”Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană” și ”Taina Nunții și impedimentele la aceasta”.

Textul final ”Relațiile Bisericii Ortodoxe față de restul lumii creștine” nu a fost, de asemenea, semnat de Mitropoliții: Athanasie al Limasolului, Neofit de Morfos, Vasilie al Konstantiei și Ammohostos, Nicolae de Amathounta, Epifanie de Lidra și Porfirie de Neapole (toți aceștia din delegația Bisericii Ciprului), precum și Irineu, Mitropolitul Baskăi (din delegația Bisericii Serbiei).

Se dovedește astfel din fapte că Regulamentul de Funcționare a Marelui Sinod, fără precedent în tradiția ortodoxă, care nu dădea dreptul de vot episcopilor, ci doar întâi-stătătorilor, avea exact acest scop, anume, reducerea la tăcere a episcopilor și fabricarea unei unanimități, care, oricum, nu este valabilă dată fiind absența a patru Biserici locale de la Sinod.

Sursa: http://epomeni-tois-agiois-patrasi.blogspot.gr/

Traducere: Tatiana Petrache


Pr. Matei Vulcănescu, Secretar al Mitropoliei Pireului, concluzii despre Sinodul Panortodox; grave probleme dogmatice



Să nu ne înșele cineva. Lucrurile nu sunt așa de roz la acest sinod „panortodox”. Casatoriile mixte au fost aprobate iar ecumenismul ridicat la rang de traditie patristica


sinod 5Dovada aici, documentul integral ce s-a semnat,  referitor la casatoriile mixte.

De asemenea documentul din care reiese ca s-a semnat pro-ecumenism, ecumenismul fiind ridicat la rang de traditie apostolica iar CMB validat, cat si existenta asa-ziselor „biserici”. http://www.pravoslavie.ru/english/94724.htm

Reamintim: Căsătoriile mixte se referă la căsătoria între ortodox și eterodox, deci nu la căsătoriile gay.

http://lonews.ro/sfantul-si-marele-sinod-panortodox/22812-ce-a-votat-marele-sinod-prin-documentul-sfanta-taina-a-cununiei-si-impedimentele-la-aceasta.html

http://lonews.ro/sfantul-si-marele-sinod-panortodox/22813-marele-sinod-ce-se-intampla-cu-documentul-relatiile-bisericii-ortodoxe-cu-ansamblul-lumii-crestine.html

DOCUMENTUL “RELATIILE BISERICII ORTODOXE CU ANSAMBLUL LUMII CRESTINE”, APROBAT INTR-O FORMA CONTROVERSATA. Enciclica Sinodului Panortodox, in schimb, evoca Sinoadele Sf. Fotie cel Mare, Sf. Grigorie Palama, Sinodul care a respins unirea de la Ferrara-Florenta si altele

 


Patriarhul Georgiei, care nu participă la acest Sinod din Creta din motive dogmatice iar nu politice, atrage atenția asupra încălcării canoanelor privind căsătoriile mixte


georgiaPe 23 iunie, Catolicos-Patriarhul Georgiei, Ilia al II-lea, a trimis următoarea scrisoare către Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I: „Sanctității Sale, Arhiepiscopul Constantinopolului – Noua Roma și Patriarh Ecumenic, Stăpân Bartolomeu, în Creta Sanctitatea Voastră, dragă frate în Hristos, Vă adresam salutul nostru cordial și Îl rugăm pe Domnul să vă dea pace, sănătate și mulți ani. Am fost informați prin mass-media că o scrisoare de invitație din partea Voastră ne-a fost trimisă în data de 17 iunie a acestui an. Dorim să Vă informăm că această scrisoare nu au ajuns la noi, ceea ce explică întârzierea răspunsului nostru. Sanctitatea Voastră, nu pot răspunde la invitația dumneavoastră, fiind angajat prin decizia Sfântului Sinod al Bisericii Georgiei din data de 17 iunie a acestui an. Această decizie v-a fost trimisă, precum și Preafericirilor Lor și Preasfințiilor Lor, Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe Autocefale. Acest text explică motivele exacte ale absenței noastre la Sinod. Astfel, nu este corect să fie atribuită absența participării la Sinod a delegației Bisericii Georgiei din motive politice sau de altă natură. Cu toate acestea, urmărim derularea lucrărilor Sinodului și sperăm că, cu harul lui Dumnezeu, rezultatele sale finale vor fi acceptate de către pliroma Bisericii. Permiteți-mi să vă reamintesc că Biserica Georgiei nu a semnat proiectul de text „Taina Căsătoriei și impedimentele sale”, deoarece consideră inacceptabilă călcarea celui de-al 72-lea canon al Sinodului Quinisext, care are un caracter dogmatic, și interzice Căsătoria mixtă, din cauza participării unui non-ortodox la o Taina a Bisericii Ortodoxe. Sfântul Sinod al Bisericii Georgiei a respins textul în discuție în cadrul reuniunii sale din 8 octombrie 1998 și din nou, pe 25 mai 2016. Nu l-am semnat nici la Sinaxa Întâistătătorilor ortodocși din luna ianuarie în acest an. Dacă unii invocă semnătura noastră cu deciziile Sinaxei mai înainte menționate, care stabilește temele agendei, noi le răspundem că aceste decizii au fost semnate înainte de votul Întâistătătorilor cu privire la textul litigios. Când am semnat deciziile, am avut speranța că unanimitatea va fi atinsă, ceea ce, în cele din urmă, nu s-a întâmplat. Din păcate, negocierile cu privire la acest subiect, care au avut loc în luna aprilie trecută, când, în urma invitației dumneavoastră, o delegație oficială a Bisericii georgiene a vizitat Fanarul în acest scop, nu au fost încununate de succes. Cu această ocazie, s-a discutat, de asemenea, eliminarea acestui subiect de pe ordinea de zi a Sinodului. Și acum, încă o dată, ne adresăm dumneavoastră, cerând ca textul „Taina Căsătoriei și impedimentele sale”, dat fiindcă aprobarea sa unanimă nu a fost atinsă, să nu mai fie discutată, având în vedere că nu a fost acceptat nici de Biserica Antiohiei. La ultima noastră întâlnire de la Chambésy, am spus că textele presinodale aprobate până în prezent, vor fi, după publicare, supuse judecării Sinodului Episcopilor Bisericii noastre, în vederea exprimării poziției definitive. Reunit în data de 25 mai a acestui an, Sfântul Sinod al Bisericii Georgiei a decis că: 1) Textul „Relația Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” necesită o revizuire serioasă, din cauza erorilor ecleziologice și terminologice pe care le conține, fără de care Biserica Georgiei nu ar putea să-l semneze. 2) Textul „Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană” necesită în mod absolut anumite schimbări, pe care Biserica noastră le-a indicat. 3) Textul „Taina Căsătoriei și impedimentele sale” nu poate fi acceptat în forma sa actuală, din motivul deja menționat. Sanctitatea Voastră, nădăjduim în înțelepciunea Voastră, și exprimăm încă o dată așteptările noastre că veți îndepărta creerea de probleme în cadrul Bisericii, precum și a deciziilor care rup unitatea ortodocșilor. Ne rugăm pentru dumneavoastră cu multă dragoste în Hristos și respect, Ilia al II-lea, Arhiepiscop de Mtskheta și Tbilisi, și Catolicos-Patriarhul întregii Georgii și Mitropolit de Bichvinta și Ts’khum-Apkhazeti”. Sursa: sursa: aici. Traducere de Roman Ortodox în Franța după Orthodoxie.com, Le Patriarcat de Géorgie maintient son refus de participer au Concile


O nouă carte la Fundația Justin Pârvu: Părintele Justin Pârvu – Biserica și noile erezii


Vizualizare coperta carte Biserica si noile erezii

În această carte sunt tratate subiecte de actualitate ortodoxă, despre sinoade sfinte și sinoade tâlhărești, despre dogme sfinte și despre ecumenismul apostat, despre sinodul panrotodox și alte erezii contemporane și abateri de la dogma ortodoxă.

Cartea are 90 de pagini, pret: 5 Lei (Prețul nu include taxele poștale)

Comanda se poate face la adresa de email: atitudini.pv@gmail.com sau aici

Fragment din carte:

Părinte, cum vedeți urgentarea Sinodului panortodox, care a fost anunţat pentru luna iunie[1]?

O să facă ei, dar va fi ce s-a întâmplat cu Sinodul de la Ferrara-Florenţa. Tot aşa va fi şi acum, vor fi aceleaşi dispute dogmatice şi, slavă Domnului, vom mai avea nişte ierarhi care, cred eu, că nu vor trăda Ortodoxia. Şi doi, trei dacă sunt, e suficient. Avem datoria însă să ne rugăm pentru ca Dumnezeu să îi păzească pe ierarhii ortodocşi în dreapta credinţă, pentru că altă salvare nu mai avem decât în mila lui Dumnezeu. Dacă ne vom ruga, vom îndupleca milostivirea Sa. În cea mai mare măsură, masoneria şi-a atins scopul, de aceea şi iese la iveală, ca să îşi finalizeze planurile.

Dar am credinţa că Dumnezeu va lumina sufletele acestea tinere şi va aduce câte o lumânare în întunericul acestui veac. Mila lui Dumnezeu şi harul de sus, acestea au condus Biserica purtată pe aripile Duhului Sfânt. Preoţii de azi care tac, se vor convinge ei înşişi de aceste pericole şi se vor îndrepta.

[1] Acest interviu a fost realizat în aprilie 2013, cu puțin timp înainte de trecerea Părintelui la Domnul, Revista Atitudini Nr. 28. Încă din acel an se avea în vedere întrunirea unui Sinod Panortodox, amânat însă ulterior pentru anul 2016.