Părintele Justin Pârvu tămăduiește criza de epilepsie…


AJUTOR DE LA DOMNUL PRIN PĂRINTELE JUSTIN
Ce bogați suntem că ne-a dăruit Dumnezeu un Părinte Justin! Însăși viața Părintelui Justin a fost o minune! Viața Părintelui a fost luminoasă în afară, însă mai mult decât atât ea a avut Lumina înlăuntrul său! Și dincolo de Lumină nu mai e nimic altceva!
Ciprian e un bun creștin care a venit ani în șir la Părintele Justin pentru sfat și cuvânt duhovnicesc. El ne-a relatat următoarea minune petrecută cu sora lui: „În copilărie, sora mea, Raluca, făcea dese crize de epilepsie. Uneori câte șaisprezece crize pe zi. Raluca avea șapte ani și în data de 18.06.2009 a fost internată la Spitalul „Prof. Dr. Alexandru Obregia”, Spitalul Clinic de Psihiatrie, București, la d-na prof. dr. Dobrescu Iuliana, șefa Clinicii de Psihiatria Copilului din cadrul spitalului. A urmat un tratament dur cu Depakin 500, timp de un an și jumătate. Ciprian a venit la Părintele Justin și i-a spus despre sora lui că urmează un tratament cu medicamente puternice care au efecte adverse, mai ales că era un copil. Părintele Justin atât a întrebat: „Și ce au spus, măi, specialiștii?”. Specialiștii îmi spuseseră ca fetița să nu întrerupă cumva tratamentul cel puțin cinci ani. Părintele a binecuvântat-o pe Raluca cu: „Ajutorul de la Domnul!” și atât. Apoi Părintele Justin a lucrat indirect prin doi părinți duhovnici care de cum au văzut-o pe Raluca au spus: „Nu mai dați copilului pastile că este sănătos!”. De atunci, Raluca nu a mai făcut nicio criză, e un copil frumos, e la liceu și așteaptă ca fratele ei s-o ducă în vacanța de vară la Essex, în Anglia, la Mănăstirea Părintelui Sofronie Saharov.
Oricine a trecut pragul chiliei Părintelui Justin recunoaște că niciun cuvânt al Părintelui nu era spus la întâmplare!
(a consemnat monahia Dometiana, preluat din Revista Atitudini, Nr. 54)


Stă în puterea ta să faci cunoscută povestea copiilor din Valea Screzii și să ne ajuți să schimbăm mentalități


Bună ziua,

Sunt Andrei Negoiță,

Valea Screzii și Valea Plopului sunt două locuri în care Părintele Nicolae Tănase a izbutit să strângă sute de copii, care nu aveau niciun rost pe lume. Sunt copii luați de pe stradă, din gări, din guri de metrou, salvați din condiții mizere și care acum au un cămin. Într-un loc în care nu există sprijinul statului, acei copii au văzut ce înseamnă să ai o viață cât de cât normală. S-au schimbat destine și povestea din Valea Screzii trebuie spusă, deoarece numai așa putem duce la alt nivel ceea ce a început Părintele Tănase acum 23 de ani. Ne dorim să schimbăm mentalități. Copiii abandonați din România au dreptul la șansă! Valea Screzii este doar vârful icebergului.

Din această dorință de a spune povestea Văii Screzii (toți acei copii, indiferent de unde vin, au transformat Valea în casa lor), am demarat procesul realizării filmului SCRUM. Prin acest lung metraj vom arăta că se poate, iar o parte din profitul filmului va ajunge la copiii din Vale, la copiii care au dreptul să ajungă în Deal!
Producția este gândită să ajungă la cinematografele din America, Canada și Europa și să fie un deschizător de drum pentru comunitatea din Valea Screzii dar și pentru alte proiecte de film despre realitatea românească necunoscută și ignorată, atât din trecut cât și din prezent.

Aruncă o privire peste acest teaser și vei afla o parte din ce înseamnă Valea Screzii și SCRUM:

Pentru a afla mai multe detalii te rugăm vizitează:

http://scrumfilmul.ro/strangere-de-fonduri/

http://andreinegoita.com/strangere-de-fonduri/

https://www.facebook.com/7cuvinte2015/

https://www.facebook.com/AnduNegoita/

Toate cele bune,
Andrei Negoiță-Zagorodnâi
Regizor


HRISTOS A ÎNVIAT! Ziua Învierii, cântată de maicile de la mănăstirea Paltin Petru-Vodă



Părintele Justin Pârvu: cum să prăznuim Învierea Domnului


Parintele Justin ParvuNu poţi să simţi bucuria şi Învierea cu adevărat, dacă nu ai suferit mai înainte.

Nu e de ajuns să sacrifici ouăle de Paşti ca să fii un bun creştin, ci e nevoie să te mai sacrifici oleacă şi pe tine. Unde s-a mai pomenit creştinism fără jertfă, fără prigonire? Acela nu e creştinism. Noi mâncăm ouăle şi Paştile şi cu asta ne-am achitat! Nu, dragul meu! Toate trebuie să le trecem printr-o suferinţă şi printr-un moment greu care au născut aceste tradiţii şi obiceiuri, fără de care faptele noastre aşa-zis bune nu ar fi existat. Imediat trebuie să ne gândim că alături de oul roş este şi Crucea îndată a Mântuitorului Iisus Hristos. Alături de pasca pe care ne-o face bunica în covăţica ei acolo şi împleteşte sfânta cruce în mijlocul ei, acolo este prezentă şi durerea mucenicilor, cuvioşilor, a pustnicilor, a drep­ţilor care s-au nevoit în vederea acestei Răstigniri. Să ne alăturăm şi zbuciumului sufletesc al Mântuitorului pe Cruce, că altfel n-ar fi fost Învierea. Ultimele ore ale Mântuitorului pe Cruce au fost cele mai grele mo­men­te… până la Săvârşitu-s-a... Ei bine, noi trebuie să trăim toate aceste implicaţii ale sărbătorii, nu numai în parte, ca să putem avea cu adevărat şi bucuria Învierii Domnului. Că posturile, rugăciunile, nevoinţele noastre sunt mijloace ca să ajungem la biruinţa Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.

Creştinul ortodox este împăratul cerului şi al pământului şi când te fericeşte Dumnezeu cu o astfel de simţire a veacului viitor, nu mai ai nevoie de nicio şcoală, de nicio pregătire, de nicio grijă, ci singura grijă aceasta este – să-L ai mereu pe Hristos înviat în inima ta. Asta înseamnă biruinţa, biruinţa pas cu pas.

Hristos a înviat! Aşa să aveţi şi voi parte de Învierea lui Hristos în inimile voastre!

(Preluat din Ne vorbește Părintele Justin, vol. I)


Slujba de pomenire a martirilor din temnitele comuniste la Aiud


Sâmbătă, 24 martie, vom participa la Aiud, la comemorarea vrednicului de pomenire, Arhimandritul Justin Pârvu precum și a martirilor din temnițele comuniste, care și-au pierdut viața în temuta închisoare Aiud, dar și în celelalte lagăre de muncă forțată de pe întreg cuprinsul României. Acești eroi ai Neamului și martiri ai Bisericii lui Hristos nu au pregetat să-și jertfească anii tinereții pentru un ideal mai nobil – unitatea Neamului românesc și credința Bisericii străbune, pentru ca noi, astăzi, să purtăm mai departe cu demnitate și fără de frică credința în suflete și o Românie liberă și neatârnată.

Cu dor de o Românie demnă de altădată, cu dor pentru eroii cu suflete curate de crin, ce astăzi nu mai sunt, cu dor de Părintele Justin, să ne adunăm spre a lor cinstire și într-o inimă de rugăciune, așa cum ne obișnuia să ne învețe și Părintele Justin, la mănăstirea Înălțarea Sf. Cruci, din Aiud, prin săvârșirea unui parastas de pomenire a celor adormiți și totodată a unui acatist de mulțumire pentru acești sfinți ai închisorilor, sfinți ai României.

Slujba de pomenire va începe la ora 13.00, în vechiul osuar al mănăstirii.