Părintele Justin Pârvu despre implicarea României în război: „Problema este insă că azi nu te mai lasă să lupţi pentru România, nu te lasă să fii român”


Parintele Justin _ citindÎn cazul în care va izbucni un nou război mondial, credeţi că România va fi afectată?
Sigur că şi noi vom fi implicaţi, pentru că statele aces¬tea mari își protejează întotdeauna teritoriul şi nu deschid un câmp de luptă pe terenul lor. Îl deschid pe la români, pe la bulgari şi alte state mai puţin însemnate în ochii lor. Ei intervin doar când au un interes anume. Să nu credem că ne vrea cineva binele, să ne ocrotească pe noi vreun stat. Păi, cât de greu s-a făcut unitatea aceasta a noastră, a românilor, că ne-au sfâşiat şi ungurii şi ruşii? Ei nu au niciun interes ca noi să fim independenţi şi puternici. Noi am putea trăi de sine stătători în ţara aceasta binecuvântată de Dumnezeu cu toate bogăţiile; am putea trăi dumnezeieşte. Nu ne tre¬buie banane, nu ne trebuie portocale, nu ne trebuie ajutorul nimănui. Petrol avem, aur avem, păduri avem, ape şi peşte avem şi atâtea bunătăţi pe care nu ştim să le exploatăm. Acest război pe care îl pregătesc tot ei în favoarea lor, nu are drept scop decât măcinarea şi distrugerea omeni¬rii fără cruţare, şi vieţuirea lor peste cadavrele acestei lumi.
Acesta este un pericol mai important decât cine con¬duce mâine România. Ei strigă: Jos parlamentul, Jos X sau Y, dar nu cunosc dedesubturile şi problemele cu adevărat vitale…, probleme pe care nu le pune nimeni în discuţie şi nu ai voie să le discuţi. Dar avem de-a face cu nişte trădători de ţară şi stăpâni prea mulţi ca să le mai putem face faţă.
…Problema este insă că azi nu te mai lasă să lupţi pentru România, nu te lasă să fii român. Şi atunci pentru cine lupţi? Pentru organizaţiile mondiale? … Continuare »


PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU ÎN NR 38 AL REVISTEI ATITUDINI: „Generaţia noastră şi-a făcut datoria, rămâne ca şi cea prezentă să şi-o facă”


Picture 032Părintele Justin Pârvu: Mărturisirea credinţei se poate manifesta în multe feluri. Generaţia noastră şi-a făcut datoria, rămâne ca şi cea prezentă să şi-o facă. Acum propovăduire pot face mai degrabă credincioşii, decât preoţii. Decepţia aceasta am avut-o din începuturi. Câţi au ieşit în faţă în viaţa aceasta de aşa-zişi luptători? Câţi au venit după noi? N-au venit. Închisorile au fost foarte sărăcite din cauza acestor lipsuri: nici preoţi, nici episcopi… Pentru că avem de-a face cu o generaţie formată în timp, în frică, pentru că statul absolut care conduce lumea merge pe această metodă, de a stăpâni prin frică. Rezistenţa noastră constă în unitate. Masoneria în sensul acesta ne lucrează: să nu avem nicio unitate, să nu avem nicio ordine. Aşa se întâmplă în mănăstirile noastre, că nu găseşti o părere comună la doi sau trei vieţuitori. Lupta noastră e foarte redusă.
Europa s-a îmbolnăvit şi acum este moscovită. Europa este o Moscovă mai largă. Noi trebuie să ne întoarcem la primele veacuri ale creştinismului. Să n-avem nevoie decât de lumânarea pe care s-o punem pe Ceaslov şi nimic mai mult. Dacă nu facem aşa, n-avem niciun spor. Sabia cea mai puternică este rugăciunea. Ciomagul este crucea. Este foarte uşor să discutăm chestiunile acestea, dar foarte greu de aplicat. Este şi zicala asta românească: „Să facem crucea mare, că dracul e bătrân”. La noi sunt foarte mulţi vânduţi. Şi mergem aşa în deruta asta, că nu mai ştie omul cine este şi de unde vine. Aceasta este metoda satanică de a dezbina şi de a stăpâni. La noi sunt vânzători şi cumpărători intraţi până în adâncul conştiinţei umane. De aceea nu avem încredere în unitate şi în dragoste. Că de multe ori vorbeşte omul despre erezie, dar el este eretic. Până la urmă el se trădează, pentru că oricât vrea el să se ascundă, nu poate. Diavolul din el, îl obligă să se trădeze în faţa adevărului.
Eu de la 16 ani, am mers înainte cât m-am priceput. N-am avut ajutor. Dar am mers mereu, până ce ăştia m-au aflat şi m-au pus la tăcere vreo 16 ani. Şi acolo m-am sedimentat, că cea mai înaltă şcoală este cea din suferinţă. Mărturisirea cea adevărată este suferinţa. Ea este şi începutul luptelor. Neamul acesta a trebuit să sufere pentru că am avut conducători nelegiuiţi. Şi astăzi avem aceiaşi conducători.
Jertfa permanentă a fost cea care a menţinut valoarea ortodoxă a neamului nostru. Ceea ce ne rămâne acum este să ne rugăm cu blândeţe şi cu dragoste. Trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu să ne menţină într-o limită de rezistenţă, pentru că diavolul e mai bătrân decât noi.

fragment din nr 38 al Revistei Atitudini, comenzi se pot face la adresa de mail atitudini.pv@gmail.com sau aici


A apărut Revista ATITUDINI NR. 38, închinată lui George Manu şi martirilor din temniţele comuniste


Coperta Atitudini 38

DIN SUMAR:

EDITORIAL: Părintele Gheorghe Calciu: I-am spus „Hristos a înviat!” gardianului, transformat în îngerul Domnului

6. PORTRET: GEORGE MANU – RECTORUL „UNIVERSITĂŢII” DE LA AIUD; „ERA VEŞNIC CU MÂNA ÎNTINSĂ SĂ DEA ŞI CU SUFLETUL DESCHIS”

16. PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU: Generaţia noastră şi-a făcut datoria, rămâne ca şi cea prezentă să şi-o facă

20. IN MEMORIAM: In memoriam Părintele Justin Pârvu: Un portret alcătuit de Pr. Vasile Păvăleanu

31. MĂRTURIE: „Doamne, pentru rugăciunile Părintelui Justin, ajută-ne şi pe noi să trecem!”; O mărturisire emoţionantă a D-lui Corneliu Muha

36. SCRISORI: Din corespondenţa Părintelui Justin Pârvu cu Părintele Petroniu Tănase şi Arhim. Dr. Ioasaf Popa

41. MEMORIALISTICĂ: TAKE RODAS, CEL CU NEPUTINŢĂ DE BIRUIT. ÎNFRUNTÂND TEMNIŢELE COMUNISTE, DE MÂNĂ CU MAICA DOMNULUI

50. INTERVIU: Aspazia Oţel Petrescu: „Suferinţa este o treaptă de iubire pe care poţi să te înalţi mai mult decât prin alte nevoinţe”

56. NAŢIUNE: Părintele Dumitru Stăniloae: despre comuniunea românească cu Dumnezeu. Adevărata relaţie între Stat şi Biserică

62. CENZURĂ: CENZURAREA TUTUROR CLERICILOR ŞI MONAHILOR ANTIECUMENIŞTI, ANTIPAPISTAŞI.

72. ECUMENISM: Pregătiri pentru sinodul panortodox, programat în 2016

77. RELIGIE:„Categoric, Îl vreau pe Dumnezeu lângă copilul meu, iar Şcoala nu poate să nu ţină cont de aspectul acesta”, de Sergiu CIOCÂRLAN

82. REPLICĂ: DESPRE ALERGIA LA EROISM. REPLICĂ LA ACUZELE ADUSE DE MASS-MEDIA LA ADRESA ŞCOLII ORTODOXE „SFINŢII MARTIRI BRÂNCOVENI”. de Ioan Vlăducă
88. SOCIOLOGIE: MICUL ECRAN – OGLINDĂ A LUI NARCIS, de Ciprian Voicilă

94. RECENZIE: Între Dumnezeu şi tatăl meu… Povestea cutremurătoare a Ramonei, imnografă pentru Hristos, de Marius Ianuș
97. Părintele Justin Pârvu despre implicarea României în război:Problema este insă că azi nu te mai lasă să lupţi pentru România, nu te lasă să fii român

Comenzi se pot face la adresa de email: atitudini.pv@gmail.com sau aici


SINAXAR 20 APRILIE: VIAŢA MUCENIŢEI LUI HRISTOS, MAICA MIHAELA IORDACHE – A TEMNIŢELOR ROMÂNEŞTI DUHOVNICEASCĂ FLOARE


mihaela 1ZORII COPILĂRIEI. PORTRET DE TINEREŢE
Maria (Marieta) Iordache, fiica lui Alexandru şi Elena Iordache, s-a născut în ziua de 14 noiembrie 1914, în localitatea Nicoreşti (judeţul Galaţi) – ţinut emblematic pentru pleiada mărturisitorilor pe care i-a dat neamului românesc: Pr. Tănăsache Alexandrescu, Pr. Costache Olaru, pr. Ion Filotei Movileanu, Toma Bârlădeanu) –trecuţi cu toţii prin calvarul temniţelor comuniste. Din cei cinci copii ai săi: Nicolae (Nicoară), Ana, Sultana, Maria (Marieta) şi Eugenia, familia Iordache va jertfi pe altarul neamului pe trei dintre ei (Nicoară, Maria şi Ana), aleşi de pronia lui Dumnezeu să poarte pe trupul şi în sufletul lor însemnele pătimirilor muceniceşti. Tatăl, Alexandru Iordache, de profesie funcţionar şi membru al Mişcării Legionare, după moartea soţiei (1949), trece şi el prin experienţa detenţiei în temniţele comuniste, vreme de doi ani (1952-1954). Rămas văduv, pe umeri purtând durerile bolilor şi ale bătrâneţii solitare, va trăi până la sfârşitul vieţii cu nădejdea neîmplinită însă, că o va revedea pe Marieta acasă, slobozită din chinurile închisorii.
Marieta copilăreşte în satul natal unde urmează primele şapte clase. Cursurile liceale le face la Liceul de Fete din Dej şi la Liceul „Domniţa Elena” din Bucureşti. După ce îşi ia bacalaureatul, revine la casa părintească unde va rămâne vreme de doi ani. În perioada 1934-1938, frecventează cursurile Academiei Naţionale de Educaţie Fizică (A.N.E.F.), pe care le încheie cu succes, obţinând diploma de licenţă. Meseria de profesoară de educaţie fizică, însă, o va exercita cu totul sporadic, pentru o scurtă perioadă de timp. Concomitent audiază şi cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie, fără a le finaliza cu o diplomă. Peste ani, Sofia Cristescu Dinescu, colegă de detenţie cu Marieta, va ţese pe firul amintirilor profilul sufletesc al tinerei de atunci: „Când am cunoscut-o era studentă la A.N.E.F., facultate pe care a absolvit-o în modul cel mai strălucit. Era micuţă, delicată, plină de farmec copilăresc, dar adânc cunoscătoare a ceea ce este esenţă în desăvârşirea morală şi spirituală a omului care s-a pus în slujba unui ideal mare. Era plină de credinţă, de dragoste, de nădejdea că poporul nostru atât de încercat va izbuti să iasă din impas, dacă ne vom strădui cu toţii să-l ridicăm. Nu a precupeţit niciodată niciun efort în acest sens, dându-ne şi nouă şi celor ce vor veni după noi un îndreptar de trăire profundă în spirit naţional şi creştin, plătind ea multe din greşelile şi nepriceperea noastră” . … Continuare »


Dezbaterile rușinoase ale ortodocșilor la Geneva. HOMOSEXUALITATATEA – TORPILA DUHOVNICEASCĂ ÎN DEMERSURILE DE PREGĂTIRE A SFÂNTULUI ȘI MARELUI SINOD (Ortodoxos Typos – a II-a parte)


HOMOSEXUALITATATEA – TORPILA DUHOVNICEASCĂ ÎN DEMERSURILE DE PREGĂTIRE A SFÂNTULUI ȘI MARELUI SINOD

– a doua partea –

de Părintele Protopresviter Theódoros Zísis, Profesor Emerit al Facultății de Teologie a Universității Aristoteliene din Tesalonic

[el]gallery[1]

Este o rușine și o batjocură pentru ortodocși propunerea care a avut loc la întrunirea de la Chambesy, anume de a fi cuprins în textul Sinodului un adaos în favoarea drepturilor homosexualilor. Deși propunerea a fost respinsă de majoritatea participanților, grozăvia și impertinența nerușinării acesteia impun înlocuirea imediată a celor care au propus-o și au susținut acest adaos blasfemiator, antibiblic și antipatristic.

 [ prima parte , ”Evoluții negative în pregătirea Sfântului și Marelui Sinod. SFÂNTUL ȘI MARELE SINOD AL BISERICII ORTODOXE MODIFICAT ȘI PERVERTIT”  – Ortodoxos Typos
https://graiulortodox.wordpress.com/2015/03/24/239-evolutii-negative-in-pregatirea-sfantului-si-marelui-sinod-sfantul-si-marele-sinod-al-bisericii-ortodoxe-modificat-si-pervertit-ortodoxos-typos/ ]

Comisia Sinodală Specială de pregătire a Sfântului și Marelui Sinod, care s-a întrunit la Geneva în perioada 17-21 februarie 2015, a pus efectiv o torpilă duhovnicească la baza întregului efort de întrunire a Sinodului, care în felul acesta s-a lipsit deja de binecuvântarea lui Dumnezeu și din start este destinat eșecului.

Concret, la dezbaterea cu tema: ”Contribuția Bisericii Ortodoxe la promovarea Păcii, Dreptății, Libertății, Frățietății și Dragostei între popoare și la eliminarea discriminărilor etnofiletiste și de orice altă natură”, președintele Comisiei, Mitropolitul Pergamului, kir Ioannis (Zizioulas), a propus ca textul să fie modificat pentru a se insera și un paragraf privitor la minoritățile sexuale, adică la homosexuali.

continuare aici


Părintele Justin Pârvu: Să aveţi parte de Învierea lui Hristos în inimile voastre!


DSCF0946Ce le transmiteţi românilor de praznicul acesta mare al Învierii?

Să dea Dumnezeu ca Patimile Domnului şi suferinţele şi persecuţiile neamului nostru să ne dea tăria să înfruntăm necazurile acestor vremuri, ca să putem rămâne aşa cum ne-am născut în Tradiţia noastră ortodoxă şi să nu ne rătăcească nimeni cu învăţături străine de duhul evanghelic. Să ne învrednicească Domnul de bucuria aceasta a mărturisirii, aşa cum au mărturisit Piteştiul, Gherla, Aiudul, toţi martirii neamului nostru. Vedeţi totuşi, pe noi, în închisoare, comunismul ne-a învăţat smerenia, să fim creştini, să ne dăruim. Ne-a învăţat smerenia, şcoala cea mai înaltă. Astfel de vremuri grele or să ne aducă smerenia, care este învierea noastră sufletească. Prin mândria satanică a comuniştilor, noi de fapt am câştigat daruri duhovniceşti de la Hristos. Aşa să aveţi şi voi parte de Învierea lui Hristos în inimile voastre.
(interviu realizat de monahia Fotini, 24 martie, 2010)

Inviere


Heruvicul din Sâmbăta Mare: Să tacă tot trupul pământesc


punere in mormant


În mormânt viaţă, pus ai fost, Hristoase….


Cum te voi ingropa Dumnezeul meu, sau cu ce maini ma voi atinge de sfintitul Tau trup?…. Sa plangem cu Maica Domnului si Maica noastra spre mantuire!

Pogorarea de pe cruce


Denia femeii celei păcătoase



Să ne rugăm împreună cu Dumnezeu Cel Răstignit şi pentru cei ce astăzi pătimesc cumplit în prigoniri, în boli şi în necazuri


Patima Domnului